Mic dejun la Tiffany – Despre o femeie mereu surprinzatoare

0
512

Mic dejun la Tiffany este genul de carte despre care ţi se spune că nu mai are nevoie de nici o prezentare, dar care invită fiecare nouă generaţie de cititori să adauge propria interpretare. Niciodată nu-şi va pierde farmecul, prospeţimea şi capacitatea de a seduce.

Stilul acestui microroman reflectă fapt reţeta de seducţie a faimoasei protagoniste Holly Golightly, ce va fi asociată mereu cu imaginea iconicei Audrey Hepburn. Reţeta are la bază combinaţia irezistibilă dintre mister, versatilitatea de cameleon, eleganţa, cochetăria plină de naturaleţe şi candoarea reconfortantă ce se regăseşte la graniţa dntre adolescenţă şi maturitate. Holly Golightly foloseşte acest amestec de trăsături pentru a strecura cu tact şi ghiduşie replicile evazive cu privire la originile umile şi la vârsta ei reală. Născoceşte biografii paralele fără a părea o impostoare, ci mai degrabă o adorabilă ştrengăriţă, stilată şi inofensivă.

Holly era simbolul noii generaţii de tinere venite de nicăieri pentru a-şi construi noua identitate în metropolele americane. Prin intermediul ei, Truman Capote glorifica pentru eternitate imaginea efemerelor mondene cu statut social volatile. Acestea au învăţat pe cont prorpiu să-şi urmeze visurile nebuneşti profitând mai ales de avantajele tinerei suspendate într-o etapă nesigură, ce îi permite însă mimarea lejerităţii care o ajută să facă din propria identitate evazivă o scenă pe care defilează o multitudine de ipostaze feminine.

Holly Golightly, deşi este un personaj de ficţiune, poate rivaliza cu modelele folosite de revistele de modă pentru a crea şi hrăni visuri aspiraţionale sclipitoare. Meritul lui Truman Capote a fost acela de şti să dozeze calităţile enigmatice ale unui personaj feminin captivant astfel încât să-i transforme trucurile şi minciunile într-un joc al ambiguităţii care se cere interpretată, dar care descurajează abil demascarea. A coagulat apoi toate aceste calităţi într-un simbol ce nu se va demoda niciodată: acela al femeii care se reinventează, care se reconstruieşte pentru a scăpa de un trecut apăsător fără a-şi pierde farmecul sau fără a-şi sacrifica frenezia provocatoare.

Flerul lui Truman Capote l-a ajutat să înţeleagă dorinţa feminină de reinventare dincolo de capriciile adesea catalogate drept semne ale unor aspiraţii superficiale. În perioada lansării cărţii, nevoia personajului său feminin de a se reinventa se suprapunea peste expansiunea modei în viaţa cotidiană a omului lipsit de privilegii, ca urmare firească a obsesiei pentru imagine, comună oamenilor din toate timpurile, şi a nevoii de evaziune prin remodelarea identităţii. Un personaj precum cel inventat de Truman Capote nu putea apărea decât în America primei jumătăţi a secolului XX, unde marea discrepanţă între rural şi urban transforma frustrările în fantezii sclipitoare ale vieţii rafinate în marile oraşe.

Holly Golightly a pus în practică dorinţa omului actual de a se reconstrui pentru a deveni ceea ce îşi doreşte să devină: o apariţie transformată într-o poveste care să-l scoată din mulţime, care să-l prezinte drept o persoană mereu interesantă. Nu întâmplător ea a fost inventată de un scriitor ce a lăsat Sudul provincial pentru acel New York devenit noua metropolă ce domina lumea. Truman Capote a cunoscut New Yorkul într-o perioadă în care arta pop îi dădea fiecăruia iluzia vizibilităţii şi a popularităţii, iar dorinţa de a construi măşti sociale din ce în ce mai dezirabile ducea la dezvoltarea noilor profesii şi industrii ce vindeau visuri.

Pentru cei ce au fost contemporani cu Truman Capote, Mic dejun la Tiffany a devenit oglinda epocii lor. Alţii au văzut o consemnare ludică a naşterii miturilor asociate New Yorkului plin de fast (dar şi de promiscuitate), transformat într-un Babilon al extravaganţei pusă la dispoziţia unei noi generaţii de mondeni adepţi ai huzurului sclipitor. Nu puţini au fost cei ce au văzut o parabolă chic-inteligentă despre feminitate, vanitate şi iluzie în marile furnicare urbane ce ascund capcane pentru cele abia ieşite din adolescenţă şi atrase de promisiunea gloriei. Însă este o parabolă ce nu pedepseşte. Dimpotrivă, justifică subversiv şi încurajează anarhia afectivă şi nestatornicia personajului central.

Protagonista lui Truman Capote leagă trăsăturile devenite emblematice pentru universul feminin arhetipal de oportunităţile moderne oferite de o epocă generoasă cu visătorii ce au ştiut să joace multe roluri. Sub luxul plin de frivolitate la care ea tânjea, mesajele profunde capătă lejeritatea strălucitoare a unui cocktail într-un local elegant din Manhattanul anilor ’40, nişte ani în care New Yorkul, devenit paradisul lui Holly, cunoştea o nouă transformare ce avea să-i consolideze gloria.

New Yorkul era ceea ce americanii numesc the place to be pentru cameleoni, pentru starletele având ambiţii solide şi identităţi volatile şi pentru efemerele frumuseţi venite de nicăieri pentru a deveni veritabile socialites demne de a fi menţionate în paginile revistelor glossy. Un astfel de cameleon era şi ispititoarea Holly Golightly, pe care succesul în lumea înaltei societăţi, unde putea trece drept o curtezană extrem de selectivă, nu o transformase în imaginea unei femme fatale cu aer de vampă blazată şi vanitoasă. Dimpotrivă, Holly Golightly îşi păstrase duioşia copilei nimerite într-un mare oraş, cu un bagaj de visuri şi tristeţi, pe care le recunoştea numai în prezenţa vecinului cu aspiraţii de scriitor, devenit şi personajul-narator.

În ochii personajului masculin îndrăgostit de ea şi care începe să rememoreze perioada în care el si Holly Golightly au fost vecini, protagonista devine simbolul convieţuirii unor ipostaze de neîmpăcat: a inocentei cu mondena senzuală, a indiscretei dezinvolte cu misterioasa fragilă, a copilei cu femeia sofisticată. Poţi spune că Truman Capote a vrut să jongleze cu trăsăturile asociate în memoria colectivă cu femeia-zeiţă, blamată şi bănuită de tranzacţionarea farmecelor, mai mult sau mai puţin subtil.

Dacă mulţi autori ar fi transformat-o pe Holly Golightly într-o curtezană modernă, adaptată la secolul XX, Truman Capote s-a încăpăţânat să întreţină ambiguitatea cu privire la statutul ei. O prezintă mai mereu înconjurată de bărbaţi din lumea bună, dintre care unii îi devin protectori, însă nu vei şti clar dacă face parte din categoria vânzătoarelor de plăceri. Până şi replicile ei te derutează, deoarece, pe măsură ce i se confesează vecinului devenit naratorul poveştii ei, pasajele în care ea este descrisă asemenea unei adolescente fragile şi inocente vin să modifice imaginea celei atrăgătoare ce avea un comportament scandalos.

Holly stăpâneşte întregul arsenal util seducătoarei: ştie cum să mintă, cum să îşi pună în valoare farmecele. Totodată, reuşeşte să dea dovadă de o francheţe nebănuită, însă doar în faţa vecinului devenit prieten. Pentru acest vecin, Holly este un copil mare, aruncat într-o metropolă ameţitoare, ce alimentează şi totodată devorează iluziile.Admirată prin ochii personajului masculin, Holly îţi oferă unul dinte cele mai frumoase spectacole ale feminităţii, ştiind până unde să se dezvăluie fără a fi deposedată de farmecul enigmatic. Este un spectacol ce permite o desfăşurare într-o formă nouă a eternelor ipostaze feminine derutante. Regăseşti femeia-copil, femeia-adolescentă-nesăbuită, cu vârstă incertă, seducătoarea pragmatică, femeia-prietenă cu spirit matern, femeia necruţătoare, femeia tandră, femeia anarhică, femeia sigură pe ea care ştie să se facă indispensabilă chiar şi atunci când ameninţă să-şi epuizeze psihic admiratorii.

Citeşte şi Acum ne despărţim – Surpriza pe care o meritau fanii lui Truman Capote

Acum ne despartim – Surpriza pe care o meritau cititorii lui Truman Capote

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here