Mila 23 – Umanitatea din Delta

0
230

Vei iubi şi mai mult Delta Dunării după ce vei citi Mila 23. Nu datorită imaginilor ce o transformă într-un paradis la care visează cei prinşi între betoanele marilor oraşe (deşi nu lipsesc mirificele imagini poetice amintind de cadrele unui film de artă), ci mai mult datorită oamenilor, care nu sunt perfecţi, însă dau dovadă, ori de câte ori pot, de umor, de anduranţa nemaîntâlnită şi de acea ospitalitate dumnezeiască a fiinţei copleşite de viaţă, care nu are aproape nimic, dar care îţi oferă necondiţionat ajutorul salvator la capătul unei lungi călătorii epuizante.

De călătorii epuizante avusese parte şi naratorul din cartea lui Dan Ivan în perioada în care a fost medic în legendarul sat Mila 23. El străbătea Dunărea îngheţată pentru alinarea sufletelor din satele izolate sau când trebuia să ducă o luptă supraomenească nedreaptă cu lipsurile din perioada comunistă, făcându-şi meseria izbăvitoare pentru oamenii abandonaţi de autorităţi. Cartea nu emană însă apatia şi tristeţea de un cenuşiu angoasant, ci o poftă exuberantă de a spune poveşti pline de culoare, de a schiţa portrete expresive şi de a rememora episoade savuroase, în care umorul şi drama sunt amestecate precum în filosofia de viaţă a lipoveanului de lângă apă. Tocmai datorită acestor poveşti inspirate de umanitatea dintre ape te vei înfrupta din paginile acestei cărţi de parcă ai fi un gurmand experimentat ce anticipează ospăţul oferit de o captură pescarească de proporţii suprarealiste.

Vei fi atras de această carte mai ales datorită abilităţii autorului de a stăpâni un ritm vital pentru o povestire, necesar prinderii cititorului în plasa lui, şi de a crea scene fremătătoare. Adesea, ai impresia că vezi scenele unui film în care mişcările eficiente ale camerei şi intenţiile regizorului pendulează între candoare şi duritatea realismului necruţător, între speranţa reprezentată de existenţa celuilalt şi disperarea neputinţei de a-l ajuta, între compasiune şi concluzia muşcătoare.

Multe dintre scene au calităţile unor cadre fotografice a căror frumuseţe se bazează pe contrastul dintre perfecţiunea ireală a peisajelor sălbatice şi chipul brăzdat de urmele vieţii grele duse de oamenii care se luptă aprig tocmai cu această natură devenită un paradis, unul întrerupt pentru cei ce se încumetă să trăiască o viaţă înconjuraţi de ea. La fel de mult vei aprecia şi modul în care Dan Ivan îmbină reuşit dinamismul unor povestiri peste care pluteşte şi un aer mitic asemenea pâclei din zorii unei zile de sfârşit de toamnă în Delta, realismul unui documentar ce leagă dramele unei comunităţi de contextul social-politic, denunţul precum un semnal de alarmă în care se transformă diagnosticul unui medic, împins de vocaţie să lupte alături de oamenii locului, şi picturalitatea obtinuţă fără ispita calofiliei şi a pitorescului de tip butaforie.

Demitizarea vieţii idilice din Deltă nu este urmată de revărsarea sufocantă a unor imagini apăsătoare despre agonia oamenilor învinşi de viaţă. Stilul autorului împrumută ceva din spiritul unui lipovean ce nu capitulează în faţa izolării şi a naturii ostile din timpul iernii vitrege. Este un stil ce reflectă vigilenţa aceluia ce nu se mulţumeşte cu hrănirea unor iluzii despre un paradis în care doar vieţuitoarele se mai simt împăcate cu propria existenţă, dar care nu ezită să cheme în paginile sale frumuseţea capricioasă a Deltei. Respiră în paginile acestui roman acel tip de frumuseţe care se tot strecoară încăpăţânată printre lipsuri precum o ambarcaţiune care îşi face loc spărgând bucăţile de gheaţă ce transformau canalele Dunării în peisaje nelumeşti.

Mila 23 le va plăcea mai ales celor dornici de a citi un roman cu scene vii, în care alternează ritmul alert cu descrieri trândave ce invită la mirarea în faţa diversităţii umane şi a pasajelor. Dan Ivan revarsă abundent acele detalii pline de revelaţii despre un loc asociat paradisului populat de oameni din alte culturi, adesea înconjuraţi de un nimb cvasi-mitic, aşa cum sunt lipovenii. Nu vor fi dezamăgiţi nici amatorii de proză scurtă, deoarece romanul ar putea fi considerat un mozaic de povestiri acaparante. Dan Ivan deţine toate ingredientele pe care le cunoaşte orice autor de miniaturi priceput: portrete pline de contradicţii, poveşti de viaţă memorabile şi tipologii consistente, reprezentative pentru întreaga umanitate a unui loc, atent drămuite în câteva rânduri, şi acea răsturnare finală din fraza care schimbă aşteptările de la începutul povestirii. De fapt, citind această carte vei ajunge să te întrebi dacă nu cumva următoarea carte a lui Dan Ivan va fi o colecţie de proze scurte.

Citeşte şi Amintiri despre apă – Dunărea şi magicul ei realism

Amintiri despre apa – Dunarea si magicul ei realism

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here