Miss Hokusai – O pictorita japoneza misterioasa

0
217
foto: GKids/ www.cartoonbrew.com

Numele lui Hokusai le vine în minte multor oameni atunci când se gândesc la pictura japoneză. Celebra stampă în care valurile iau forma unor gheare ameninţătoare, gata să înşface o micuţă ambarcaţiune, sau peisajele cu muntele Fuji au devenit un fetiş pentru cei fascinaţi de arta niponă. Impresioniştii le-au adaptat la stilul la artei occidentale, iar unele companii le-au exploatat pentru amatorii de suveniruri. Din păcate, s-a cam uitat că multe dintre stampele semnate de Hokusai au fost realizate cu ajutorul fiicei sale, devenite ucenic şi ajutor de nădejde.

foto: GKids/www.cartoonbrew.com

Miss Hokusai aminteşte de fiica marelui pictor – O-Ei (Oi) – şi de viaţa cotidiană în vechiul Tokio, denumit şi Edo până în anul 1868. Acţiunea se petrece în perioada în care pictorii îşi găseau modelele în celebrele stabilimente din cartierul plăcerilor, Yoshiwara, un rai al celor ce au fantezii cu gheişe delicate sau curtezane în chimonouri sofisticate. Totuşi, Miss Hokusai nu seamănă cu o înşiruire de stampe în stilul unor pictori precum Utamaro sau de scene incandescente în care defilează siluetele prelungi ale unor curtezane rafinate. Imaginile au farmecul desenelor animate în stilul lui Sailor Moon sau manga (animaţia este adaptarea unei serii manga din anii ’80, realizată de Hinako Sugiura). Ce-i drept, s-a păstrat eleganţa imaginilor pitoreşti ale vechiului oraş pictat de artiştii din vremea lui Hokusai, datorită optării pentru animaţia 2D. Vezi poduri de lemn, magia de culori specifică hainelor din acea perioadă, ivite din forfota străzilor cu prăvălii, căsuţe cu lampioane şi uşi glisante, bărcuţe pline de gheişe cântând la shamisen, acoperişuri de pagode răsărind printre cireşii abia înfloriţi sau luntraşi înaintând pe canalele ce despart străduţele cu locuinţe tradiţionale.

foto: youtube/trailer

În această animaţie ce întruneşte calităţile vizuale promise de o creaţie niponă, O-Ei Hokusai devine o tânără ce avea parte de o libertate permisă doar bărbaţilor cu viaţă de artist dezordonat. Putea umbla nestingherită prin cartierul plăcerilor în căutare de modele sau de iniţieri senzuale. I se permitea chiar să picteze scene erotice, denumite shunga şi devenite, peste secole, nişte delicatese pentru cei pasionaţi de istoria sexualităţii în Orient. Totuşi, despre viaţa ei nu se ştiu multe. O-Ei a rămas o enigmă, pe care occidentalii au putut-o descoperi şi datorită romanului de succes – Fiica lui Hokusai.

foto: GKids/ www.littleniak.com/blog

Regizorul acestui film – Keiichi Hara – nu a recreat biografia lui O-Ei Hokusai, aşadar filmul nu are coerenţa unei poveşti, ci este mai degrabă o succesiune de scene în care pictoriţa se plimbă între atelier şi oraşul-furnicar. A fost interesat mai degrabă de relaţia ei cu arta şi cu sora mai mică, dar şi de primul eveniment amoros.

foto: animatedviews.com/2017/miss-hokusai/

Miss Hokusai o animaţie care va fi pe placul celor ce preferă mai degrabă un personaj feminin atipic şi curajos pentru epoca sa. Protagonista se va suprapune peste acea tipologie a femeii inteligente aflate în plin proces de maturizare – afectivă şi artistică – într-o societate patriarhală. Iar pentru fiica lui Hokusai, maturizarea lega arta de redescoperirea feminităţii. Venirea unui tânăr pictor în atelierul tatălui ei coincide cu primele întrebări legate de propria feminitate, mai ales într-un moment în care i se spunea că are talent, însă nu şi experienţa erotică necesară pentru a le oferi curtezanelor din picturile ei acea notă senzuală ce-i incita pe viitorii cumpărători.

foto: www.electric-shadows.com

Dorind să-şi perfecţioneze stilul, meticuloasa O-Ei iese din atelier pentru a cutreiera casele de plăceri. Aici întâlneşte personaje stranii, ale căror încăperi sunt bântuite de prezenţe mitologice. Evenimentele bizare la care asistă fac trimitere la tradiţia literară japoneză, în care abunda poveştile cu fantome şi oameni posedaţi de spirite malefice. Doar că sunt nişte trimiteri sofisticate, realizate printr-o eleganţă vizuală demnă de nişte picturi, neavând nimic din senzaţionalismul facil al unor ghosts stories de duzină.

foto: thefilmstage.com/reviews

Aceste trimiteri la poveştile cu demoni şi fantome sunt omniprezente în momentele de creaţie. Dragonii pictaţi se transformă în nori ameninţători. În camera unei curtezane un demon îşi face simţită prezenţa sub forma unei pâcle, iar picturile budiste iau forma unor imagini suprarealiste ce înghit realitatea şi eliberează demonii infernului. Datorită acestor trimiteri spre adâncurile culturii japoneze, îţi dai seama că adevăratul scop al regizorilor nu a fost acela de a prezenta (doar) zbaterile unei artiste japoneze emancipate, ci de a reaminti de abundenţa miturilor exploatate în multe capodopere ale picturii nipone. Forţa legăturii dintre mit, superstiţie şi pictură este reflectată cel mai bine de o scenă plină de metafore budiste, în care una dintre picturi alungă demonii care bântuie dormitorul unei nobile, după ce în trecut a fost expusă o altă pictura, una înfricoşătoare, ce reprezenta caznele păcătoşilor înhăţaţi de monştri iadului.

Miss Hokusai îţi va rămâne în memorie nu printr-o desfăşurare dramatică sau printr-o defilare seducătoare a prezenţelor feminie asociate cu lumea picturii japoneze, ci prin faptul că ţi-a infirmat aşteptările într-un mod original, insistând mai mult asupra creării atmosferei stranii. Anumite scene par desprinse dintr-o fantasmagorie onirică străbătută de fiorii unui film cu bântuiţi, stimulând inventivitatea în amestecul nuanţelor menite să bucure ochiul.

Chiar dacă refuzul lui Keiichi Hara de a introduce un fir narativ abundent poate dezamăgi, vei fi impresionat de calităţile vizuale prin care sunt explorate subtil anumite superstiţii şi mituri din tradiţia japoneză. Miss Hokusai nu oferă o poveste cu tentă feministă, deşi are toate datele necesare. Nici măcar nu elucidează misterul pictoriţei. În schimb restaurează vizual un Tokio pierdut, vital pentru evoluţia picturii japoneze din secolele XVIII-XIX. În acelaşi timp, îi asigură pe nostalgici de continuitatea animaţiei nipone 2D, un spectacol estetic rar. Animaţia mai oferă acea evadare în imagini delicate, pline de culoare. Vei rămâne cu plăcerea unui răgaz smuls din programul înţesat de termene-limită şi cu dorinţa de a cunoaşte mai multe despre superstiţiile şi poveştile stranii din cultura japoneză.

Animaţia Miss Hokusai a fost văzută în cadrul Anim’est 2017.

Citeşte şi Loving Vincent – Festivalul culorilor într-un film cum n-ai mai văzut

Fiica negustorului de sake – Primele poveşti cu detectivi japonezi

Loving Vincent – Festivalul culorilor intr-un film cum n-ai mai vazut

Fiica negustorului de sake – Primele povesti cu detectivi japonezi

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here