Miss Julie – Master and Servant Games

0
221

Stăpâna excentrică ajunge să cerşească favorurile servitorului timid la început, despotic spre final. Ea porunceşte, apoi se lasă hipnotizată după bunul plac al valetului carismatic şi posedat când de fascinaţia pentru femeia inaccesibilă, când de ura faţă de sclava cu blazon. Este o relaţie tentantă pentru cuplul format din extreme, transformată într-un joc psihologic dens, cutremurător, de actorii Colin Farrell şi Jessica Chastain. Aceştia fac din spectator un voyeur atipic şi rafinat, capabil să detecteze un erotism întunecat livrat în schimburi de replici spirituale, nu neapărat în scene incandescente.

Miss Julie este un film regizat special pentru cei ce adoră teatrul, mai ales piesele unor clasici ai modernităţii scandinave. Adaptare a unei piese scrise de August Strindberg în viziunea muzei lui Ingmar Bergman – Liv Ullmann –  filmul este o imagine tulburătoare a relaţiei dintre fata nefericită şi arogantă a unui baron şi valetul ajuns brusc stăpânul psihologic al ei. Liv Ullmann renunţă la tentaţia unei abordări simpliste a erotismului bazat pe jocul patologic de tip supunere-dominare şi adaugă la schimbul de roluri dintre servitorul cu veleităţi de aristocrat şi stăpâna capricioasă un alt schimb, legat de ipostazele umane ascunse în fiecare personaj. În partenerii acestui cuplu plin de tensiuni zac mai multe roluri, ce se schimbă între ele şi apoi ies la suprafaţă prin dialogurile ce devin o înlocuire treptată a măştilor, pe măsură ce stăpâna acceptă supunerea, iar valetul, rolul unei despot copleşit de noile privilegii neaşteptate, ce-i pot fugi oricând printre degete precum faldurile mătăsoase ale rochiei scumpe purtate de Miss Julie.

În timpul solstiţiului de vară, oamenii uitau de ei şi trăiau exuberant fiecare clipă, acordându-şi un moment de anarhie sentimentală în conservatoarea societate a secolului al XIX-lea. Tot în acestă zi, în camera valetului din casa domnişoarei Julie avea loc deghizarea servitroului în stăpânul dominator, existent deja în interiorul său, şi a stăpânei distante cu sclava masochistă, ademenindu-te să devii martorul unei desfăşurări teatrale ale unor personalităţi multiple. Sunt de ajuns câteva încăperi specifice unui conac burghez cu pretenţii de castel baroc şi de trei personaje pentru a crea un deliciu pentru iubitorii teatrului văzut din perspectiva cinematografică prin ochii unei regizoare de modă veche.

Liv Ulmann i se adresează cinefilului pregătit să aprecieze prestaţia unui Colin Farell în rolul valetului ce trece de la ezitantul nevrotic la stăpânul necruţător cu adoratoarea supusă pe care a servit-o zi de zi, după ce o pândise în secret, încă din copilărie, şi ale cărei ordine au devenit avansuri sofisticate de natură erotică devastatoare, în ciuda subtilităţii specifice manierelelor de aristocrată ale domnişoarei Julie. La rândul ei, actriţa Jessica Chastain reuşeşte să creeze imaginea unei triste fiice bogate cu viitor matrimonial promiţător, dar ajunsă o fată bătrână conform prejudecăţilor din secolul al XIX-lea. Ea ajunge să tânjească după atenţia acordată în umilul dormitor al servitorului fidel tatălui ei, dându-şi aere de adolescentă răsfăţată ce-şi permite orice scăpare, atâta vreme cât beneficiază de acea discreţie a privilegiaţilor. Dansul erotic de tip stăpân-sclav este privit şi prin ochii bucătăresei Kathleen, interpretată convingător de Samantha Morton, o actrita capabilă să îi ofere personajului tăria autostăpânirii specifice unei femei ce a văzut multe şi a suferit în tăcere. În acest joc amoros ieşit de sub controlul legilor ce guvernau viaţa socială şi (mai ales) privată bazată pe segregarea între clase, în care pasiunea transformă supliciul supunerii într-o plăcere stranie pentru fata privilegiata, Kathleen, logodnica neoficială a valetului, pare a fi vocea raţiunii şi a moralei. Ea poate juca rolul a ceea ce psihanaliştii numeau Supraeu, acea instanţa a psihicului ce aminteşte de prezenţa regulilor şi gata să scoată acest cuplu din mrejele unor tentaţii acaparante şi bulversante.

Ce ar fi putut fi încă o altă variaţiune pe tema inegalităţii sociale dintre privilegiaţi şi năpăstuiţi capătă o notă gravă, ce depăşeşte morala şi curge spre zona trăirilor inexplicabile. În Miss Julie găseşti aceeaşi ruptură între normele stricte şi o sălbăticie primară a inconştientului, întâlnită şi în povestirile scrise de Karen Blixen sau în romanele scurte ale lui Knut Hamsun, alţi doi artişti din spaţiul scandinav, în care s-a format şi regizoarea filmului. Şi mai întâlneşti aceleaşi personaje care tânjesc după evadare, dar palpită neputincioase în colivia moralei ce-i interzice nobilei orice plăcere în compania plebeului seducător. Încălcarea acestei reguli devine un sacrilegiu, iar protagonista vinovată, o tragediană demnă de mânia zeilor.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here