Misterul Sebastian – despre piesa documentar de la Odeon cu Radu Beligan si Marius Manole

0
691

Dupa ce am vazut piesa biografica de la Godot, Marea iubire a lui Sebastian, am continuat cu un alt spectacol despre dramaturgul interbelic, Bucuresti strict secret: Misterul lui Sebastian.

Piesa de la Odeon, dupa textul omului de televiziune Stelian Tanase si in regia lui Felix Alexa, este un studiu al personalitatii lui Mihail Sebastian si al ultimilor lui ani de viata (Sebastian a murit la 38 de ani strivit de un camion rusesc la cateva saptamani de la terminarea razboiului, in 1945). Piesa este un pretext pentru a ni-l imagina pe Sebastian dincolo de paginile Jurnalului sau intim, ramasa cea mai actuala opera a lui, dar si de a-l vedea jucand pe Radu Beligan.

Totusi ideea si distributia (Radu Beligan jucandu-se pe sine, Marius Manole ca Mihail Sebastian, Rodica Mandache in rolul iubitei lui Sebastian, actrita Leni Caler), ambele promitatoare, creeaza o discrepanta neplacuta cu realitatea spectacolului. Jocul si textul sunt slabe, iar structura piesei e inexistenta, fiind o amalgamare de scene parca alese doar pentru a umple 1 ora si 20 de minute. Probabil Mihail Sebastian, cel mai acid si frust critic de teatru din perioada interbelica, ar fi desfiintat spectacolul fara sa il crute in vreun fel, chiar daca a fost creat din pasiune sau, cel putin, interes pentru viata lui.

Nimic nu convinge in spectacol. In primul rand Marius Manole, pe care l-am vazut regizat admirabil in Ivanov de Andrei Serban, il joaca pe Sebastian mult prea apasat, cu o intensitate care nu convinge, parand mai degraba artificiala. Vocea lui Sebastian nu suna in Jurnal disperat la modul vulgar, adica asteptand mila. Are accente deprimate dar nicioadata atingand tonul lui Marius Manole. Sebastian era prea lucid pentru asta.

Radu Beligan joaca retinut, fara accente dramatice in genul lui Marius Manole, in schimb textele pe care se presupune ca le-a scris pentru piesa nu sunt stralucite. Radu Beligan apare in Misterul Sebastian pentru ca subiectul istoric este montarea piesei dramaturgului, Steaua fara nume, in timpul razboiului cu insusi Radu Beligan in rolul principal. (In plin stigmat contra evreilor, Sebastian nu a aparut pe afisul piesei ca autor din cauza faptului ca era evreu.) Textele nu sunt stralucite pentru ca Beligan vorbeste didactic despre primirea piesei Steaua fara nume in termeni de succes imens si delir. Nu rateaza sa faca si o mica digresiune moralista pe definitia vedetei, plecand de la el in piesa Steaua fara nume si avand ca referinta cele doua perioade: interbelica si contemporana.

La un moment dat apare in piesa si Rodica Mandache in rolul lui Leni Caler, actrita pentru care Sebastian facuse o pasiune. Pentru cateva minute bune am avut senzatia ca am platit pentru a revedea piesa de la Godot, Marea iubire a lui Sebastian. Asta pentru ca sunt preluate fragmente intregi din aceasta, plus muzica. Includerea istoriei de dragoste in piesa nu are niciun sens, stricand si asa coerenta fragila a piesei. Sebastian nu mai era indragostit de Leni Caler la momentul istoric al piesei.

Apropo de lipsa de coerenta, din cand in cand apar in spectacol interstitii cu reportaje de prost gust proiectate pe un ecran (de exemplu unul care anunta moartea lui Sebastian, ca si cum am vedea acum stirea la televizor). Sau scurte interventii istorice din partea lui Stelian Tanase, una din ele construind o controversa in jurul mortii lui Sebastian: a fost sau nu un accident.

Peste toate neajunsurile, lumina din spectacol cade prost, alungind spectral si sinistru umbrele de pe fizionomiile actorilor.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here