Moonrise Kingdom – Romeo si Julieta cu cercetasi

0
407

Moonrise Kingdom e unul din acele filme la care te poți uita iar și iar, pe fragmente sau în întregime, pentru că plăcerea de a-l urmări nu ține de modul de rezolvare a tensiunilor poveștii sau de elementul surpriză. În același timp, nu e nici un film plin de idei, care să îți pună probleme de interpretare.

Dacă ar fi să îl compar cu o operă muzicală, asta și pentru că, indirect, filmul însuși se compară cu opera lui Benjamin Britten Noye’s Fludde, aceasta ar fi Bolero-ul lui Ravel. O compozitie reușită în primul rând pentru încărcătura emoțională pe care o construiește din prima secundă mai ales datorită orchestrației perfecte. La fel, Moonrise Kingdom este o operă emoțională, orchestrată perfect până în cele mai mici detalii de regizorul Wes Anderson. Totuși, stările pe care ți le transmit cele două sunt complet diferite. Moonrise Kingdom nu e pasional în același sens ca Bolore-ul, emoțiile Moonrise… curg mai subtil, dar, dincolo de delicatețea și politețea personajelor, problemele și tensiunile sunt acolo.

Sam Shakusky, un adolescent de 12 ani – cercetaș este campat pentru al doilea an consecutiv pe insula New Penzance, New England. Insula este idilică, totul pare în aceeași stare ca la început de timpuri. Doar că este populată de câțiva adulți blazați, fără opțiuni și plin de regrete, în timp ce copiii lor cresc cu aceleași idei romantice de evadare și îndrăgostire ca orice adolescent.

După ce o întâlnise pe Suzy, fiica unei familii de avocați (Bill Murray și Frances McDormand) cu un an în urmă, Sam și Suzy hotărăsc să fugă împreună pentru a găsi Paradisul: o mică plajă necunoscută de nimeni. Sam părăsește tabăra de vară condusă de Scout Master Ward (Edward Norton) și fuge cu Suzy într-o aventură pe insulă. Timp de câteva zile campează în diverse locuri, unul mai frumos decât altul, în răstimp cunoscându-și gusturile și talentele, mai bine decât în corespondența de un an în care au fost pen pals. Suzy citește cărți despre personaje cu puteri magice și ascultă Francoise Hardy (care are una din melodii pe coloana sonoră – Le temps de l'amour). Sam pictează și este un cercetaș foarte responsabil. Amândoi sunt copii-problemă. Lui Suzy i s-a confirmat ipoteza după ce a găsit o carte pe subiect citită de părinți. În același timp, Sam este orfan și face numai boacăne în interpretarea părinților adoptivi.

Sam și Suzy iau foarte în serios viața, dragostea, propriile descoperiri. Pentru că le iau în serios, le urmăresc dincolo de conveniențele burgheze ale părinților lui Suzy: Walt și Laura. Înstrăinați și obosiți de propria relație, Walt (Bill Murray) pare rupt complet de existența, fiind mai mult un zombie, în timp ce Laura (Frances McDormand) întreține o relație cu căpitanul de poliție Sharp (Bruce Willis).

În urma dispariției celor doi, părinții lui Suzy, Sharp, Scout Master Ward și ceilalți cercetași adolescenți pleacă în căutarea lor…

După cum spuneam, atmosfera lui Moonrise Kingdom e orchestrată minuțios, fără ca nimic să fie lăsat la întâmplare. Fiecare mișcare a camerei are un sens, vocile actorilor au ceva delicat și copilăresc, inclusiv cele ale adulților, plusând pe confuzia și fragilitatea fiecăruia dintre noi la orice vârstă. Muzica lui Britten și paleta nostalgică de culori ajută și ele la construirea atmosferei. Tocmai pentru că nimic nu e lăsat la voia întâmplării, filmul are ceva mecanicist, dar mecanica produce o mică bijuterie fără cusur.

La sfârșit nu știi dacă ar trebui să te bucuri pentru idealismul și speranța celor doi sau să cazi într-o nostalgie fără fund după paradisul pierdut al copilăriei și al marilor vise, unde totul părea posibil.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here