Mostenirea Eszterei – Jaful sufletesc

0
392

Viaţa mi-a dăruit atâtea lucruri minunate şi m-a jefuit la fel de minunat… Sunt cuvintele prin care îşi începe destăinuirea Eszter, o femeie trecută de cincizeci de ani, dar având o lume afectivă la fel de intensă ca-n urmă cu douăzeci de ani, când un bărbat i-a marcat existenţa. De fapt, romanul unuia dintre cei mai mari scriitori interbelici, Sandor Marai, este compus din rămăşitele zilei în care protagonista l-a întâlnit ultima oară pe Lajos, aventurierul risipitor ce-a devenit marea ei iubire.

Moștenirea Eszterei poartă urmele nostalgiilor regăsite la cei vrăjiţi de fastul dichisit al atmosferei Belle Epoque şi eleganţa migăloasă a prozei introspective al cărei nucleu este un personaj feminin. Această eleganţă va fi sporită mai ales de farmecul discret al protagonistei din perioada în care amintirile senzuale imitau jocul unor foi de ceapă, date uşor la o parte într-o tachinare bine regizată a capricioasei aşteptări.

Citind romanul scris de Sandor Marai (asemănat cu Stefan Zweig), vei descoperi, probabil, un alt personaj feminin pregătit să fie pus în galeria victimelor unui escroc. Eszter uimeşte prin observaţiile pătrunzătoare şi prin talentul de a înţelege mecanismele celor mai greu de clasificat trăiri umane. Nu o sperie ambiguitatea sau contradicţiile vieţii afective ale unui seducător în care zac intelectualul cel mai fin, cartoforul de ocazie, sentimentalul teatral şi acel şarlatan rafinat. Dimpotrivă, este atrasă de nonşalantul Lajos, care se poate ascunde sub orice deghizare vrea pentru a obţine favorurile compasiunii feminine şi pentru a nu da socoteală după un periplu hedonist ce lasă numai ravagii în viaţa cuiva. Minciunile bărbatului ce i-a promis Eszterei rolul de ultimă gară, ca, apoi, să se însoare cu Vilma, sora ei, fără nici o altă explicaţie, nu-i vor lăsa gustul amar al ranchiunei. Eszter nu-l poate detesta, în schimb, resimte din plin voluptatea stranie a suferinţei transformate-n reflecţii asupra fericirilor efemere, bune de fragmentat în citate memorabile.

Pentru eroina lui Marai, ce şi-a văzut familia ruinată, apoi destrămată, amintirile legate de Lajos au fost promisiunea unui paradis interior. Adăpostită într-o casă veche, îşi trăiește ultimele zile melancolice din toamna vieţii. Tihna femeii senine, capabile să accepte un trecut ingrat şi aducător de resentimente pentru alţii, va fi tulburat de ultima licărire afectivă. După douazeci de ani, Lajos revine în casa ei, pentru o ultimă vizită. Cunoscându-i obiceiul de a-i subjuga pe cei din jur prin carisma decadentului trândav şi a petrecăreţului sentimental, căruia i se iartă orice, Eszter are parte de luciditatea de pe urmă. Totuşi, preferă să-i ofere cititorului şansa de a-şi da singur seama dacă Lajos a venit pentru a purta un dialog final, sau pentru a mai şterpeli ceva din casa ei, golită uşor, uşor, de patima cheltuielilor unui aventurier ce nu recunoaşte decât sacralitatea înfruptării lacome din clipele prezente. Deşi profunzimea observaţiilor privind caracterul oamenilor din jur nu a păcălit-o, Eszter preferă, se pare, bucuria ultimei vrăji ţesute de acesta, în locul unei chibzuinţe venite prea târziu în lumea ei. De luciditate va dispune când va dori ea, mai precis în momentul în care va rememora ultima vizită a lui Lajos.

Deşi este centrul romanului, Eszter este o prezenţă translucidă, o lumină fluidă revărsată spre adevăratul personaj ce intrigă, Lajos. Aparent, este un şarlatan versat, cu maniere, pasionat de filozofie, dar fără a depăşi rangul de abil diletant. Cunoştintele sale şi eleganţa purtărilor calculate îi asigură succesul doar în oraşele unde mai găseşte naivitatea moşierilor mici din secolul trecut, subjugaţi de oricine putea mima stilul intelectualului din capitală. Asemenea unui scamator mediocru, Lajos avea succes mai ales la bâlciurile din orăşelele adormite, până când obiceiul de-a se lăfăi în plăceri fără a le înţelege urmările îl demască pe neaşteptate. Odată învechite numerele de magie în ochii lui Eszter, acesta mai scoate o carte, una ce-i poate răvăşi pe cei din jur.

Scriitorul nu vrea să-i ofere cititorului satisfacţia de a-i înţelege în totalitate personajele. De aceea va folosi, la rândul său, trucurile unui magician. Îl acoperă pe acest Lajos cu pelerina scamatorului. Iniţial, avem un Lajos-şarlatan-fără-scrupule, ca, după numărul de magie, să apară un bărbat sensibil, după chipul şi trăirile răbdătoarei Eszter. Spre deosebire de personajul său masculin, Sandor Marai este un magician pentru scene mari şi publicuri avizate, aşadar pregătiţi-vă pentru un spectacol uman în care oglinzile modifică permanent imaginile cuplului Eszter-Lajos.

Sandor Marai îşi câştigă admiratorii prin devierea poveştii de iubire de la tabloul clasic al escrocului sentimental care o exploatează pe femeia ce iubea prea mult la unul ambiguu. Te întrebi dacă Lajos este într-adevar un manipulator patologic sau doar victima proriei slăbiciuni în faţa plăcerilor ce-i seacă toate resursele băneşti, încât ajunge să fure de la persoanele dragi, printr-un act mai degrabă compulsiv decât premeditat. La rândul ei, Eszter te păcăleşte. Nu cumva atracţia ei pentru riscurile neasumate din prudenţa mic-burgheză devine tocmai acel tunel subteran ce-o leagă de ascunzişurile unui aventurier incurabil?

 picturi: Mondrian; piet-mondrian.org

    Editura Curtea Veche, 2006

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here