Mulholland Drive – monstrul de la care nu-ti poti lua ochii

0
661

Now… you will see me one more time if you do good. You will see me… two more times, if you do bad.  Dacă reușești să treci peste nedumerirea provocată de apariția subită a unui cowboy, după o oră și jumătate de apariții și dispariții subite în Mulholland Dr., aceste două propoziții au greutatea uneui blestem. Dacă ești cuminte, vei mai vedea filmul o dată și vei înțelege, dacă nu… îl vei mai vedea de cel puțin două ori. Există însă o regulă nescrisă a admiratorilor lui David Lynch: doing bad is the good thing to do

Să susții că ai înțeles Mulholland Dr. de la prima vizionare este o excentricitate cu aer de bravadă. Ar însemna că există cu siguranță ceva de înțeles în acest film, din nou o afirmație curajoasă. O idee mai bună ar fi să ne punem de acord că este un film foarte bun și să construim de aici o justificare. Eticheta „film bun” îi poate fi atașată lui Mulholland Dr. de la prima vizionare și este normal să se întâmple așa. Filmele lui David Lynch funcționează la un nivel mai mult senzorial, dacât intelectual; ca atunci când asculți muzică într-o limbă necunoscută. Cântecul e evident bun, foarte bun, te emoționează profund și apoi, găsind versurile traduse pe net, constați că este cu totul altceva decât credeai. Ai plâns pe cea mai veselă melodie sau ai dansat pe cea mai tristă baladă. De fapt ți-ai proiectat sentimentele pe o pânză goală, care ți-a gâdilat simțurile. 

Analogia e, în parte, valabilă pentru filmele lui Lynch și pentru Mulholland Dr., în particular. În parte, pentru că nu este vorba despre o pânză goală, dar mai ales pentru că acest film nu îți gâdilă simțurile. Le zgârie într-o cacofonie de sentimente stoarse cu grijă din secvențe modulare și oarecum familiare. Primele două ore sunt în esență o succesiune de viniete și un test grilă pentru cinefili: Kiss Me Deadly, Vertigo, Persona, elemente din toate aceste filme (și multe altele) sunt reconfigurate într-o linie narativă logică, din care nu înțelegem totuși nimic.

Betty (Naomi Watts), o blondă aspirantă la titlul de star de cinema, cu un cardigan încheiat corect și ochi căscați mereu în semn de uimire, încearcă să o ajute pe Rita (Laura Harring), noua ei prietenă amnezică, să-și redescopere viața. Cum altfel decât dând telefoane anonime, strecurându-se pe fereastră în casele oamenilor și punându-i o perucă blondă, copie aproape perfectă a propriei coafuri? Adăugăm în combinație un regizor (Justin Theroux) care pierde controlul asupra propriului film și se trezește înșelat de nevastă cu nimeni altul decât Billy Ray Cyrus, detectivi și membrii ai mafiei cinematografice, cowboy-ul de care vorbeam la început și un fel de monstru în spatele unui restaurant. Putem să ne recunoaștem confuzi. Și ce e poate greu de asimilat este întârzierea cu care ne este oferită cheia „misterului”.

Indicii sunt presărate în primele două ore de film, însă nu le recunoaștem ca atare decât la sfârșit. Jocul amorțit al lui Naomi Watts se dovedește un joc al jocului, în scena audiției. Nu doar producătorii sunt impresionați de talentul ei, ci și noi. Iar din acest moment rolul ei începe să crească  inexplicabil până la scena Clubului Silencio. David Lynch compara într-un interviu filmul cu o rață, iar ochiul raței, cheia frumuseții acestui animal, e acea scenă care „face” filmul. This eye of the duck is a certain scene, this jewel, that if it's there, it's absolutely beautiful. Club Silencio este această scenă. Totul este un fals, artiștii nu cântă live, personajele nu sunt ce credem noi că sunt, dar nu ne afectează mai puțin. Betty este cutremurată până la oase. 

În ultimele 20 de minute se dezvăluie cauza emoției ei profunde: primele 2 ore au fost doar un vis al vinovăției lui Diane/Betty. Aceste ultime 20 de minute sunt viscerale și grotești. Diane este doar o actriță ratată, părăsită de iubita ei, Camilla/Rita. Finalul te bântuie, cu siguranță. Mulți l-ar considera, poate,  un fel de endurance test – artistic, bineînțeles. Pentru mine, Mulholland Drive este monstrul din spatele restaurantului. Este revoltător aproape, dar nu-mi pot lua ochii de la el. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here