Muza – Povestile tabloului misterios

0
549

Muza îţi oferă un film în proză. Este un film pe care să îl povesteşti cu precauţie la o ieşire cu prietenii care încă nu l-au văzut, deoarece n-ai vrea să fii acuzat de spoiler. Răsturnările de situaţie te obligă să păşeşti cu mare grijă pe terenul minat al enigmelor ce se ascund în spatele personajelor, mai ales atunci când nu vrei să risipeşti voluptatea oferită de fiecare indiciu în parte.

Jessie Burton ar fi putut crea un sceanariu menit să te ţină cu sufletul la gură. Poate condimenta abundent relaţia dintre iubirea explozivă şi artă folosind mistere, rivalităţi şi prietenii între personaje feminine captivante, pasiuni devastatoare în vreme de război civil, furturi de identitate şi dispariţii misterioase urmate de reveniri spectaculoase într-o altă epocă. Exista o frază în roman ce descrie perfect acest amestec de mister, emoţii puternice şi pasiunea pentru artă: Tabloul a plantat nişte bombe cu efect întârziat, care-au tot explodat – uneori cu blândeţe, alteori cu o forţă perturbatoare – de-a lungul deceniilor scurse.

Romanul Muza are două mari calităţi apreciate de cei ce adoră poveştile alambicate precum un puzzle ale cărui piese au fost împrăştiate pe unde nici nu ţi-ar fi dat prin cap. Prima reflectă abilitatea scriitoarei de a reda acele tipologii umane care atrag încurcăturile cu desfăşurări ce scapă de sub control, datorită unor existenţe tumultuoase. Însă autoarea evită reţetele facile, obligându-şi cititorul să se debaraseze de prejudecăţile ce se pot naşte din supraexpunerea unor astfel de tipologii umane în romanele considerate adesea comerciale.

A doua calitate rezidă în dozarea misterului. Jessie Burton face în aşa fel încât să îţi dea impresia că te afli într-o casă unde poţi deschide în sfârşit uşa interzisă pentru a găsi de fapt o altă uşă. Unui mister îi răspunde prin alt mister, amplificând plăcerea lecturii. În cazul acestui roman, uşa intrzisă duce spre adevărata paternitate – a unui tablou, considerat o capodoperă a suprarealismului spaniol, şi a băiatului ce a moştenit această pictură. Vei fi impresionat nu doar de legendele şi de poveştile ţesute în spatele picturii, ci şi de pasajele uluitoare ce o descriu. Jessie Burton ştie atât de bine să picteze un tablou avangardist cu ajutorul cuvintelor, încât îi va face pe cei ce iubesc arta suprarealistă să încerce să afle dacă Isaac Robles, presupusul autor al picturii, a existat cu adevărat.

Dar cine este acest Isaac Robles care dă peste cap vieţile personajelor femine? Se poate spune despre el că este un pictor andaluz avangardist, ce le-ar fi putut da clasă unor vizionari precum Dali, Picasso, Miro sau Oscar Domínguez, dar care a sfârşit-o prea devreme, precum Federico Garcia Lorca – adică ucis de adepţii lui Franco. Unul dintre cele mai bune tablouri ale sale este redescoperit de specialiştii unui faimos muzeu londonez. La acest muzeu sunt angajate Odelle, una dintre protagoniste, dar şi protectoarea ei, Marjorie Quick, despre care Odelle bănuieşte că ştie mult mai multe despre acest pictor decât şi-ar dori să afle cei din jur. Tabloul va duce la un schimb de secrete între tânăra debusolată pe nume Odelle şi Marjorie, şefa ei unsă cu toate alifiile şi înzestrată cu şarmul unei emancipate din perioada interbelică.

Sosită din Caraibe pentru a-şi îndeplini visul de a deveni scriitoare, Odelle ajunge să îşi câştige traiul din joburi mărunte, până când Marjorie o ia sub aripa ei protectoare, ajutând-o să înfrunte mai usor rasismul din anii ’60. Dar viaţa se dovedeşte a fi cea mai bună sursă de inspiraţie când în viaţa lui Odelle îşi face loc un tânăr atrăgător. Acesta vrea să vândă un tablou semnat de Isaac Robles, idealistul de stânga ucis în Războiul Civil din Spania anilor ’30. Tabloul este singurul lucru de preţ rămas după moartea mamei lui.

Pe măsură ce angajaţii muzeului pentru care lucrează Odelle şi Marjorie vor să devoaleze simbolurile picturii ce îmbină subiecte renascentiste şi tehnici demne de pictura suprarealistă de cea mai bună calitate, încep să iasă la suprafaţă poveştile oamenilor ce l-au inspirat pe artist. Astfel, din ploioasa Londră te trezeşti sub soarele ce scaldă zilele petrecute la moşia unei ducese andaluze, care şi-a închiriat conacul unui dealer de artă. Acest dealer era însurat cu o femeie bogată şi labilă emoţional şi avea o fată adolescentă ce îşi dorea să devină pictoriţă. Printre miresmele plantaţiilor de portocali şi de măslini din apropierea oraşului Malaga, se înfiripă atât o relaţie de iubire între pictorul Isaac Robles, pe atunci un revoluţionar al claselor oropsite de latifundiari, şi Olive, fiica dealerului de artă ce o cunoştea pe însăşi Peggy Guggenheim, devenită protectoarea noilor artişti nonconformişti din perioada interbelică.

Aflată în umbra unei mame ce acaparează întreaga atenţie a celor din jur pentru a uita de nefericirea ce o copleseşte, şi neînţeleasă de tatăl căruia îi este teamă să îi arate picturile sale, Olive se refugiază în aventura cu Isaac Robles. Olive se simte atrasă de el încă din ziua în care acesta a venit alături de sora lui, Teresa, pentru a se angaja la casa închiriată de parinţii lui Olive. Spre deosebire de Olive, Isaac şi Teresa proveneau din clasa de jos a societăţii. Ca fii nerecunoscuţi ai unui om influent, ei sunt nevoiţi să accepte slujbele prost plătite, oferite de străinii boemi, care închiriau reşedinţele nobiliare din Andaluzia, până la izbucnirea sângerosului Război Civil. Deşi nu prea are timp de pictat, fiind implicat în revoluţia ce dorea să răstoarne societatea tradiţionalistă, Isaac va accepta să îi facă portretul mamei lui Olive, seducătoarea Sarah. Dar Olive ajunge să îi acapareze atenţia, transformându-l în idealul bărbatului dorit, care să îi ofere iniţierea erotică, însoţită de prima iubire. În lumea lui Olive, Isaac ajuge să fie declanşatorul unor emoţii puternice. Aceste emoţii o vor inspira să creeze nişte picturi uimitoare, pe care le arată noii sale prietene, Teresa, nimeni alta decât sora lui Isaac.

Mai puţin visătoare decât Olive, Teresa are planuri legate de tablou. Planurile ei vor declanşa nişte evenimente dramatice, iar legătura ascunsă dintre Olive şi Isaac va duce la nişte gesturi necugetate. Efectele acţiunilor impetuoase vor deveni cheia secretului ce stă în spatele faimoasei picturi dispărute în Spania anilor ’30 şi reapărute în Londra, peste trei decenii. Încercând să descifreze misterul din jurul tabloului, Odelle va descoperi o poveste mult mai densă decât îşi imaginase. Cititorul pasionat de artă şi de poveştile cu multe secrete va trăi alături de ea uluirea provocată de apariţia unui indiciu nou, care îi va schimba percepţia asupra fiecărui personaj în parte, chiar şi asupra celor banale.

Muza seamănă cu tablourile a căror interpretare poate fi schimbată cu 360 de grade atunci când un critic nonconformist ia o lupă şi reanalizează simbolul unui detaliu pierdut în fundal. Şi în acest roman vieţile personajelor centrale sunt date peste cap de cele aparent simple, pe care le vei considera fade şi lipsite de viitor. De fapt, simbolurile din pictura suprarealistă atribuită lui Isaac prevestesc evenimentele ce răvăşesc vieţile personajelor, iar schimbările dramatice din realitate sunt expuse alegoric în compoziţia halucinantă.

Aparent, Muza este genul de roman despre care ai fi tentat să spui că poate fi trecut pe lista lecturilor uşoare, care îţi umplu valizele pentru o vacanţă însorită. Dar în spatele unor personaje ce promit suculenţa unui scenariu hollywoodian de mare succes poţi descoperi nişte detalii care incită la discuţii serioase despre legătura dintre artă şi biografia unui artist sau despre cum implicarea într-o cauză socială influenţează consistenţa unei opere de artă.

Dincolo de intriga cu tentă detectivistă, cartea lui Jessie Burton invită la reflecţii legate de importanţa experienţelor tulburătoare în şlefuirea unui artist, despre neîncrederea în calităţile unui artist de gen feminin, despre modul în care prejudecăţile de gen influenţează percepţia asupra unei picturi. Aceste reflecţii te poartă într-o lume a complicităţii feminine ce luptă împotriva unei societăţi ce şi-a păstrat rigiditatea, indiferent de progresul afişat. O lume în care iluziile şi minciunile pot fi o metodă bizară de conservare a lucidităţii, dar mai ales a libertăţii creatoare.

Citeşte şi Fata cu fragi – Admiratoarele lui Edvard Munch, între extaz, patimă şi damnare

Amintirea dragostei – Orgie şi artă în povestea unei pictoriţe din Parisul interbelic

Poporul cărţii – Cât de palpitantă poate deveni căutarea unui manuscris

Fata cu fragi – Admiratoarele lui Edvard Munch, intre extaz, patima si damnare

Amintirea dragostei – Orgie si arta in povestea unei pictorite uitate din Parisul interbelic

Poporul cartii – Cat de palpitanta poate deveni cautarea unui manuscris

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here