Nautilus – Bijuteria rara din colectia unei regine atipice

0
1373

Dacă eşti dependent de genul acela de poveste ce aduce împreună personaje din mai multe epoci, atunci te sfătuiesc să treci pe listă romanele scrise de Ioana Bâldea Constantinescu. Vei găsi în ele nu una, ci o sumedenie de poveşti, într-un mozaic transformat la un moment dat într-o spirală care te face pe tine, cititorule, să aluneci brusc dintr-o perioadă în alta.

După ce te-a plimbat între Bucureştiul caselor vechi şi palatele Spaniei maure scriindu-şi primul roman – Dincolo de portocali, Ioana Bâldea Constantinescu te invită de data aceasta la curtea unei regine înţelepte – Blanche de Navarre, considerată a fi prima femeie colecţionară. A trăit în secolul al XIV-lea, când regatul ei se afla încă la graniţa dintre întunecimea Evului Mediu şi lumina ce prevestea Renaşterea. În colecţia ei se afla o cochilie magică, ajunsă în cabinetul de curiozităţi ai unor conducători din veacuri viitoare şi apoi în imaginaţia lui Marc, un tânăr doctorand venit la Paris şi care locuia chiar în mansarda palatului în care îşi purtase paşii însăşi Blanche de Navarre.

Tânărul Marc nu îşi alesese întâmplător acea mansaradă a palatului ce îi aparţinuse reginei Blanche de Navarre. Până şi el căzuse sub vraja ei în timp ce se documenta pentru a-şi finaliza teza de doctorat despre cabinetele de curiozităţi ale colecţionarilor excentrici din secolele trecute. Marc îi va povesti despre Blanche noii sale iubite, Luna. Luna are, la rândul ei, o poveste de viaţă răvăşitoare. Ea a rămas unicul sprijin afectiv al unei surori ce îşi creşte singură copilul autist.

Odată cu apariţia personajului feminin pe nume Luna începi să treci foarte repede dintr-un secol în altul. În secolul XXI găseşti Parisul mansardelor şi al plimbărilor printre case vechi, nişte plimbări devenite alinarea străinilor ce vin în acest oraş celebru pentru a uita de sine şi de singurătate. Împins apoi în secolul al XIV-lea, te trezeşti alunecând în spirala poveştilor ce alcătuiesc un cotidian suprarealist (pentru omul modern) al unei regine aparte.

Readusă în paginile cărţii, regina Blanche de Navarre devine o legendă fascinantă, demnă de un scenariu de film ce îmbină istoria şi realismul magic. Paginile în care apare Blanche se desfăşoară precum scenele unui film cu decoruri de epocă. Un film în care sunt amestecate funambulesc iubirile neîmplinite, fanteziile inspirate de tapiseriile în care zburdau unicornii, cărţile despre animale fabuloase, pasiunea pentru artă şi poveştile despre leacurile neobişnuite preparate de un medic evreu prigonit.

Călătorind prin secolul lui Blanche asişti la nişte episoade tumultuoase din istoria Europei, pe care medicul evreu devenit salvatorul şi confidentul ei le-a înţeles cel mai bine. El şi-a pierdut familia în timpul epidemiei de ciumă şi a fost nevoit să ducă o viaţă nomadă pentru a scăpa de mulţimea stârnită de zvonurile antisemite. Acest personaj masculin, ale cărui trăsături şi personalitate anunţau contrastul dintre lumină şi umbră din capodoperele semnate de Rembrandt, este la fel de captivant precum Blanche, regina ce o slujea cu devotament.

Prins între două lumi – cea reală, sursa marilor pierderi şi dezrădăcinări, şi cea ocultă, aflată la graniţa dintre viaţă şi moarte, unde se putea reîntâlni cu Miriam, soţia pierdută în timpul ciumei – medicul Yaakov adună în povestea lui toate acele mituri şi calităţi asociate învăţaţilor ce au adus în Europa înţelepciunea cărturarilor de pe meleaguri îndepărtate. De fapt, prin interesul faţă de leacurile, cunoştinţele şi descoperirile învăţaţilor din secole diferite, Yaakov devine pentru cititorul romanului Nautilus ceea ce este bucătarul Ivan pentru cel ce parcurge romanul Dincolo de portocali, prin care a debutat Ioana Bâldea Constantinescu. Deşi au meniri şi pasiuni diferite, medicul Yaakov şi artizanul deliciilor gustative pe nume Ivan au ceva în comun: ambii sunt personajele pe care le caută orice scriitor pentru a-şi forţa limitele creativităţii. Atât Yaakov, cât şi Ivan aduc laolaltă obiecte, ingrediente şi reţete care mai de care mai bizare, încât l-ar face invidios până şi pe un pictor suprarealist.

Pentru a putea reuni într-un mozaic armonios existenţele unor personaje din secole diferite, un scriitor trebuie să găsească nişte legături simbolice subtile astfel încât romanul să nu pară o alăturare superficială de poveşti spectaculoase. Iar Ioana Bâldea Constantinescu ştie cum să folosească un detaliu găsit într-un cabinet de curiozităţi – o cochilie rară – pentru a o transforma într-o metaforă ce invită la descoperirea interpretărilor ce sudează existenţele personajelor, aşa cum face o altă scriitoare, Jeanette Winterson, în romanul Lighthousekeeping. Imaginea cochiliei din colecţia lui Blanche ascunde sensurile ce unesc aceste poveşti de viaţă marcate de pierderi ce duc la noi începuturi şi de perpetua căutare a unei alinări când suferinţele celor dragi se prelungesc.

Nautilus este un roman în care suferinţa este răvăşitoare, însă plină de trimiteri spre o realitate căptuşită de metafore, astfel încât lectura să nu ţi se pară sufocantă. În timp ce îl vei citi te vei gândi la nevoia fiecărui om captiv sub vremuri sau sub propria suferinţă fără leac de a găsi un refugiu. Blanche de Navarre l-a găsit în colecţia sa. Alţii, în povestea ei, care a transformat-o dintr-o regină tristă într-o femeie mai fericită decât multe nobile din secolul ei, lipsite de libertate şi de învăţătura care să le deschidă orizontul.

Citeşte şi Dincolo de portocali – Sevilla cea parfumată şi extravaganţa culinară a unui aristocrat rus

În Calabria – Un pitoresc imprevizibil

Lighthousekeeping – Povestitorii adevăraţi nu cred în finaluri

Dincolo de portocali – Sevilla cea parfumata si extravaganta culinara a unui aristocrat rus

In Calabria – Un pitoresc imprevizibil

Lighthousekeeping – Povestitorii adevarati nu cred in finaluri

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here