O fata ca tine – Lagarul supravegheat de cainele de paza al democratiei

0
800

O fată ca tine pare să le dea dreptate acelora care au ridicat în slăvi calităţile atribuite japonezilor, cum ar fi: răbdarea care îi ajută să îşi păstreze demnitatea chiar şi în cele mai grele condiţii, simţul onoarei, aplecarea spre latura estetică a existenţei, care îi face să-şi înfrumuseţeze chiar şi o temniţă, dar mai ales talentul de a rezista la graniţa dintre două civilizaţii, luând ce este mai bun din fiecare, oriunde s-ar duce. Maureen Lindley aminteşte de virtuţile japonezului loial societăţii occidentale, dar supus unui tratament inuman după atacul de la Pearl Harbour.

Povestea lui Satomi Baker, fiica unei japoneze şi a unui american stabilit într-un orăşel din California, le întăreşte convingerile unor cititori îndrăgostiţi de cultura japoneză şi care îi considera pe cei veniţi din ţara lui Kawabata mult mai civilizaţi decât occidentalii, chiar dacă Extremul Orient a fost considerat înapoiat de către vesticii sosiţi să-l colonizeze. În romanul scris de Maureen Lindley, japonezii sunt cei plecaţi să-şi facă un rost departe de ţară, în lumea occidentală. Cei mai mulţi şi-au format comunităţi pe coasta vestică a Statelor Unite, devenind cetăţeni americani cu drepturi depline şi mai ales foarte loiali ţării de adopţie, în ciuda unor priviri circumspecte aruncate de vecini. Acest lucru era subliniat şi într-un raport al agentului special Curtis Munson, dar care a fost ignorat imediat după bombardamentul de la Pearl Harbour, urmat de o psihoză colectivă ale cărei victime au fost japonezii din Statele Unite, aruncaţi în lagăre, sub guvernarea lui Franklin Roosevelt.

Cetăţenii americani având origini japoneze au fost învinuiţi de trădare şi de spionaj. Au devenit ţinta suspiciunii şi apoi a urii colective, spre stupefacţia lor. Deşi au făcut eforturi pentru a se adapta la regulile societăţii occidentale, devenind nişte vecini de încredere, îmbogăţind viaţa culturală şi ridicând nivelul de trai al orăşelelor în care s-au stabilit, au fost deportaţi în lagăre şi alungaţi în ropote de huiduieli. Nu au scăpat nici copiii, incluşi în rândul inamicilor Statelor Unite. Casele japonezilor deveniţi cetăţeni americani au fost confiscate, iar mulţi dintre ei au murit din cauza unor condiţii grele din lagărul de la Manzanar. Pentru ei, constituţia Statelor Unite, care apăra drepturile cetăţenilor, nu mai avea decât o valoare simbolică, deoarece realitatea le arătase cât de uşor pot fi încălcate drepturile fiinţei umane chiar de cei din Congres, pe care luciditatea îi cam ocolise în anii ’40, o decadă nefastă pentru întreaga omenire, se pare, din cauza unor decizii luate la nivel înalt, neasumate de cei veniţi la putere prin mecanisme democratice.

Romanul urmăreşte viaţa lui Satomi Baker, o eroină captivantă şi un amestec între forţa inerioară, seducţie, îndărătnicie şi farmecul unei adolescente rebele precoce, aflate cu mult înaintea epocii ei în ceea ce priveşte emanciparea feminină. Povestea ei poate avea un efect exploziv prin întrebările incomode apărute în mintea generaţiei de cititori tineri, care îşi vor da seama că nici măcar societăţile democratice occidentale nu au fost ocolite de tentaţia xenofobiei încurajate la nivel înalt prin decizii scandaloase, absurde şi, mai presus de toate, inumane. În contextul unui Brexit susţinut prin suspiciunea faţă de străini şi a unei campanii prezidenţiale din Statele Unite care dezleagă iar dulăii rasismului, O fată ca tine este o descoperire a unui trecut pe care vinovaţii l-ar dori uitat, dar pe care noi, ceilalţi, ar trebui să îl avem în memorie ori de câte ori ascensiunea la putere a unei forţe politice se bazează pe inducerea panicii în relaţia cu străinul, înfăţişat caricatural drept un duşman de temut, în timp ce absurdul este învelit în opinii argumentate prin informaţii false, prezentate drept reale.

foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Internment_of_Japanese_Americans /National Archives and Records Administration
foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Internment_of_Japanese_Americans /National Archives and Records Administration

Împletind abil o poveste captivantă şi detaliile istorice, Maureen Lindley te face să treci prin multe stări de-a lungul lecturii: compasiune, indignare, furie, revoltă, admiraţie, tristeţe, nerăbdare. Eşti consternat când nedreptatea ţi se dezvăluie după ce a luat deja o amploare nebănuită, halucinantă pentru societate ce se dorea a fi un model pentru alte ţări şi eşti cuprins de neputinţa de a interveni pentru a opri răul. Autoarea pleacă de la peripeţiile adolescentine îndrăzneţe (din timpuri mai paşnice) ale unei fete dintr-un orăşel californian pentru a-ţi arăta cum se pot imprima traumele colective în biografia fiecăruia. Protagonista ei, Satomi Baker, face parte din categoria eroinelor pe care le îndrăgeşti încă de la primele rânduri, apoi trăieşti alături de ele, vrei să le salvezi de parcă ai fi o soră sau un frate mai mare, le înţelegi problemele dacă ai fost un adolescent neînţeles, mereu criticat sau dacă te-ai aflat mereu între două lumi în anii primelor întrebări legate de identitate.

Satomi Baker este o adolescentă rebelă din Angelina, un orăşel californian fără prea multe lucruri angelice, în care elevii japonezi vor să se integreze, dar a căror atitudine de respect faţă de tradiţiile strămoşilor niponi îi transformă în ţinta dispreţului, a suspiciunii şi a glumelor făcute de cei numiţi bullies. Dar japonezii nu sunt singurii care îşi păstrează tradiţiile. Ceilalţi locuitori ţin şi ei la nişte tradiţii mai puţin plăcute, care spun că trebuie să îţi fie teamă de cei din alte rase. Păstrează aşadar teama unui anumit tip de occidental – cel ignorant, venit în contact direct cu alte culturi, pe care le priveşte din poziţia de superioritate.

Satomi contestă foarte devreme tradiţiile ambelor tabere. Nici urmă de loialitate faţă de părinţi şi de supunere în faţa unei prezenţe masculine, aşa cum face mama ei, o japoneză submisivă care îşi venerează soţul (fie el şi american), aşa cum au făcut strămoaşele ei din vechea Japonie. Satomi este o răvrătită şi nu are de gând să îşi înfrâneze curiozităţile sexuale după cum îi cere morala unui mic orăşel (se pare că japonezii şi americanii cădeau de acord când se raportau la reprezentarea sexualităţii feminine şi la portretul femeii virtuoase, bună pentru a deveni soţie, mereu supusă). Lui Satomi nu îi plac deloc aceste reguli. Se scaldă alături de cel mai popular băiat din liceu, se ţine la colţ cu tatăl autoritar şi ţâfnos, nu se împrieteneşte cu elevii japonezi, preferând compania unei americance get-beget, este încăpăţânată şi independentă – două calităţi rezervate în acele vremuri doar bărbaţilor – şi găseşte mereu o replică usturătoare precum anumite condimente dintr-un ţinut exotic atunci când este atacată verbal. Nu este reţinută, ci merge de parcă ar vrea să exprime ostentativ acea încredere în sine care sfidează modestia niponă afişată în public.

Copilăria şi adolescenţa întreruptă brusc de bombardamentul de la Pearl Harbour sunt acele episoade plasate la începutul romanului pentru a scoate şi mai bine la suprafaţă ravagiile unei izgoniri din paradis şi ale unei identităţi zdruncinate. Dar pe Satomi, anii petrecuţi în lagărul construit special pentru cetăţenii americani având şi origini japoneze o vor face să lupte şi mai îndârjit pentru dreptul ei de a fi liberă, în toate sensurile căpătate de acest cuvânt în conştiinţa unei femei moderne. Îşi va salva feminitatea de la asaltul prejudecăţilor şi al privirilor vulgare aruncate unei japoneze de care se ţin departe şi ai ei, şi vecinii americani ce i se adresează cu formula jignitoare o fată ca tine (adica de joasă speţă). Îşi va înţelege mult mai bine mama şi îşi va descoperi ea însăşi forţa instinctul matern când va lua sub aripa protectoare o fetiţă orfană ajunsă în lagăr. Îşi va explora feminitatea în raport cu tradiţiile japoneze atunci când se va îndrăgosti de Haru, un adolescent japonez din lagăr, care, deşi îşi strigă loialitatea faţă de Statele Unite, împărtaşea, la rândul său, convingerile străvechi ale orientalului cu privire la fetele ca Satomi, bune doar pentru a fi amante.

Între Satomi şi Haru vor exista nişte discuţii în contradictoriu despre ce înseamnă să fii american, despre datorie, despre moralitatea unei femei, despre ce îi este permis unei fete decente să facă în relaţia de cuplu, despre atracţie şi iubire, despre tabuuri. În spatele acestor discuţii la fel de aprise precum fiorii adolesceţei stă dorinţa lui Satomi de a prelua initiaţiva în primele explorări erotice, spre nedumerirea lui Haru, prins între curiozitatea faţă de o japoneză care nu se supune regulilor şi devotamentul faţă de un cod moral personal, care nu îi dă voie să încerce experienţe incandescente decât în compania americancelor, deoarece nu are vreo datorie impusă de tradiţie ce presupune angajamentul pe termen lung, cerut de familiile lor.

Prin povestea unui personaj feminin al cărui farmec trece dincolo de paginile unei cărţi, Maureen Lindley captează momentele foarte grele din istoria comunităţii japoneze din Statele Unite. Reuşeşte să redea amestecul, aproape ireal pentru un vestic, între demnitate şi fragilitate, între graţie şi revoltă, între neputinţă şi anduranţă, care îi fascinează pe occidentali când ajung să citească poveşti cu protagoniste nipone. Documentarea şi studiile din domeniul psihologiei au ajutat-o să creeze un personaj feminin credibil datorită modului în care a descris conflictele interioare ale lui Satomi şi dorinţa ei de a se adapta la modelul femeii americane tipice atunci când a întâlnit ceea ce părea a fi bărbatul ideal, după ce a ieşit din lagăr. Pendularea între libertatea individuală şi regulile unei societăţi încă nepregătite pentru idealurile unei femei emancipate continuă o poveste de viaţă pe care autoarea nu o vrea pierdută în lagărul de la Manzanar.

foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Internment_of_Japanese_Americans /National Archives and Records Administration
foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Internment_of_Japanese_Americans /National Archives and Records Administration

O fată ca tine poate fi o poartă de acces într-un episod mai puţin cunoscut din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales datorită unei scriituri care îmbină observaţiile psihologice accesibile, stilul unei povestitoare ce ar putea scrie un scenariu hollywoodian demn de un Oscar şi ritmul alert prin care sunt aduse laolaltă speranţa, lupta pentru supravieţuire, descoperirea feminităţii şi refuzul de a ceda în faţa condiţiilor inumane. O fată ca tine este un roman care poate reprezenta începutul unui lung şir de întrebări despre natura umană şi despre cum vor putea fi împedicate, de acum înainte, manifestările xenofobe care folosesc temerile majorităţii din momentele de criză pentru a justifica nişte abuzuri făcute de Stat, ce nu au de fapt nici o justificare.

O fata ca tine - copertaEditura Humanitas Fiction, 2016

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here