O holograma pentru rege – Solutii absurde pentru teama de ratare

0
580

O hologramă pentru rege a fost primit cu entuziasmul şi curiozitatea manifestate faţă de acele romane considerate un diagnostic psihologic ficţionalizat al societăţii americane din zilele noastre.

Romanul lui Dave Eggers (ecranizat în 2016, cu Tom Hanks în rolul principal) pune în lumina unei parabole de dimensiuni globale, cu tentă absurdă, povestea unui agent de vânzări pe nume Alan Clay, trimis de firma sa pentru a încheia o afacere de milioane în Arabia Saudită. În această ţară, un rege considerat inovator (dar şi nesăbuit de visător în ochii unor supuşi) doreşte să ridice un oraş al viitorului acolo unde marea întâlneşte deşertul şi aerul dogoreşte insuportabil. Meseria personajului central şi lunga lui aşteptare pentru a negocia cu monarhul saudit (care întârzie să apară) pentru a-i prezenta un sistem revoluţionar de comunicare la distanţă, ce implică folosirea hologramelor, şi dorinta lui de a reînnoda relaţiile familiale i-au făcut pe cititori să se aştepte la un amestec între Moartea unui comis-voiajor şi Asteptându-l pe Godot.

Ce-i drept, romanul se aproprie mai mult de piesa lui Arthur Miller prin lipsa de speranţă a personajului central, inutil mascată, doar că spaţiul domestic înconjurat de clădiri înalte specifice tot unei metropole a viitorului, aşa cum era văzută în America unde se petrecea drama unei familii de la sfârşitul anilor ’40, este înlocuit de camera unui hotel de lux şi de cortul amplasat lângă şantierul din mijlocul căruia ar trebui să răsară oraşul regelui Abdullah, care să încununeze viziunea unui monarh progresist. Între aceste două decoruri, Alan, protagonistul, traversează stări febrile şi halucinante (unele favorizate de o anumită băutură dăruită de o femeie ce vrea să-l seducă), întâlneşte personaje ciudate, devine invitatul unei petreceri ce ar fi putut completa periplul delirant al personajului din romanul Cosmopolis, al lui Don DeLillo, şi încearcă să compună o scrisoare profundă pentru fiica lui, în care să îi explice sentimentele sale faţă de ea, faţă de viaţa lui, faţă de fosta lui soţie, o militantă inflexibilă, dar mai ales faţă de propria lui neîncredere în capacitatea de a reuşi în afaceri pentru a-i plăti studiile. Deşi mediul se schimbă, la fel şi mijloacele de comunicare dintre personaje, America lui Arthur Miller şi cea a personajului din acest roman păstrează două elemente în comun: schimbările petrecute într-un ritm accelerat ce nu ţine cont de nevoile cetăţeanului anonim şi teama paralizantă de ratare, considerată o invalidare a masculinităţii percepute din perspectiva reuşitei sociale.

Deşi anunţa o desfăşurare monotonă a unei aşteptări într-o pustietate cotropită de arşiţă, ce ar fi putut afecta luciditatea personajelor, romanul este departe de a fi unul plictisitor pentru acei cititori pasionaţi de subiecte precum alienarea omului modern în societatea de consum, legătura dintre geopolitică, viaţa cetăţeanului simplu şi modificările economice din Vest, raportul dezechilibrat dintre Orientul aflat în plin avânt şi Occidentul suprasolicitat. Alan aşteaptă în deşert pentru încheia afacerea vieţii lui, dar ajunge să reflecteze de fapt asupra pustiirii societăţii americane prin falimentul fiecărui cetăţean în parte, după ce multe companii îşi mută producţia în ţările asiatice sau aleg ofertele unor parteneri ce promit să obţină ce-i mai bun din muncitorii zonelor slab dezvoltate, la cel mai mic preţ. Scena în care postura de martor al unei încăierări între muncitorii din Extremul Orient, veniţi să ridice noul oraş al regelui saudit, devine o satiră adresată lacomiei din lumea civilizată.

Totuşi, periplul său nu se transformă într-o lungă reflecţie într-un decor static si neprimitor. Dimpotrivă, ai impresia că te afli într-o continuă mişcare alături de el, într-o călătorie în care deşertul plat alternează cu nişte imagini trepidante, în care delirul şi realul se vor suprapune. Întâlnirea cu localnicul prietenos angajat pe post de şofer, care îi devine şi ghid, apariţia unei daneze nonconformiste şi a unei doctoriţe saudite şarmante, într-un monent în care se simţea cuprins de o disperare epuizantă, vecină cu teama de moarte, transformă acest roman într-o succesiune de scene în care analiza lumii occidentale prezentate în lumina deşertului saudit, prietenia şi nevoia de afecţiune se amestecă în scene şi dialoguri simple, dar pline de mesaje sofisticate având nişte concluzii apăsătoare, dezolante.

Aşteaptă-te să găseşti în cartea lui Dave Eggers un existenţialism deviat spre un realism halucinant, în care analiza lucidă alternează cu dorinţele himerice, dezolarea este luminată orbitor de soarele deşertului, iar fricile par anesteziate la un moment dat prin curiozitatea revigorantă stârnită de un oraş al viitorului ce promite un nou început. Când personajul central îţi lasă de înţeles că este pierdut, riscând să cedeze psihic, autorul îi oferă nişte contacte umane salvatoare, dar care nu slăbesc atmosfera solicitantă emoţional specifică unui thriller. Unul dintre personajele salvatoare îl ia într-o călătorie simbolică spre un sat tradiţional saudit, dintr-o zonă muntoasă, unde tatăl său îşi ridicase o fortăreaţă. În acest sat ce pare uitat de lume, vânătoarea de lupi la care participă Alan şi întâlnirea cu modelul unei solidarităţi masculine arhaice securizante vor accelera incursiunea într-o realitate bizară sau ritmul amintirilor legate de propria copilărie şi de oamenii pe care i-a pierdut, dar mai ales îl va face să se reîntoarcă la nevoia de a controla el însuşi lucrurile din viaţa lui, de a-şi lăsa o amprentă peste ani.

După zeci de ani de făcut calcule imaginare de înavuţire, planuri de afeceri dărâmate de realitatea unei pieţe în care obsesia pentru eficientizare a dus la decizii inumane greu de anticipat, Alan simte nevoia să atingă lucuri, să le simtă precum omul simplu, iar scena în care îi roagă pe nişte localnici să-i permită să construiască alături de ei o casă tradiţională devine metafora unei încercări de a scăpa din propria lume alienantă, în care omul este redus la un agent anonim, care vinde idei grandioase, dar multe dintre ele, iluzorii. Pe măsură ce înaintezi în mintea lui, îţi dai seama cum Alan percepe societatea şi propria lui existente. El pluteşte între autentic şi artificial. Aceste două extreme sunt omniprezente în scenele din carte. Le vezi în imaginile în care descrie şantierul răsărit în deşert, apele oceanului de o culoare ireală, dirijate spre interiorul noii metropole construite de rege sau oraşul construit prin modificarea unui munte de către tatăl prietenului saudit.

Intervenţia umană asupra naturii are două conotaţii în această carte: sporirea confortului şi înlocuirea firescului cu simulacrul menit să livreze o realitate inventată, care să izoleze fiinţa umană în securizarea indusă de controlarea lumii exterioare. Dar modul în care asistă de pe margine la această intervenţie a detaliilor artificiale, deşi exprimă un pesimism apocaliptic la scară globală, devine partea unei viziuni poetice personale, readucând intimitatea afectivă în mijlocul unor situaţii alienante. Invitat de o doctoriţă saudită la o incursiune subacvatică, Alan descoperă o poezie ascunsă într-o lume clădită pe sume exorbitante. Intervenţia umană asupra naturii ce permite legătura dintre vila doctoriţei emancipate şi ocean îl încurajează pe Alan să reactiveze amintiri şi să regăsească speranţa inocentului într-o lume unde totul are un preţ.

Dave Eggers are talentul de a folosi într-un amestec delirant datele unei realităţi precise, despre care citeşti în marile publicaţii dedicate analizelor despre globalizare, încât poţi considera acest roman un tablou suprarealist obţinut doar prin expunerea societăţii de consum aşa cum este, fără distorsionarea detaliilor prezentate din anumite unghiuri. Lui Eggers îi sunt suficiente un şantier în deşert, câteva gânduri anxioase în solitudinea unei camere de hotel şi o noapte într-un peisaj stâncos pentru a creea o atmosferă ce îţi poate induce aceleaşi stări specifice unei imagini ieşite din comun. Însăşi ideea facilitării unei comunicări printr-o hologramă devine un simbol al înstrăinării, al anularii unei realităţi palpabile, reflectate de analiza compulsivă pe care o face Alan asupra unei societăţi americane ce a preferat speculaţiile financiare, predicţiile grandilocvente şi eficienţa prin externalizarea activităţilor ce implicau realul, contactul uman, palpabilul.

O holograma pentru regeEditura Humanitas Fiction, 2016

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here