Octav – Un film de epoca despre copilaria idilica

0
655
imagine: Tabu.ro

Octav este un film ce va fi pe placul sentimentalilor pentru care Interbelicul este un paradis pierdut. Vor revedea acel Interbelic ideal(izat), cu oameni eleganţi, bijuterii arhitecturale şi un timp mai răbdător.

Protagonistul filmului Octav se reîntoarce de la Paris pentru a regăsi tocmai acest Interbelic rafinat, simbolizat de Vila Golescu din Câmpulung Muscel. Vila Golescu devine casa unde a copilărit personajul principal, Octav. Casa a fost filmată astfel încât să capete aer mitic, amintindu-ţi de conacele atemporale, scăldate în vegetaţie. În această casă trecutul prinde viaţă la propriu, deoarece amintirile nu se derulează prin flashbackuri, ci invadează prezentul. Este un prezent în care adultul ce îşi trăieşte ultimii ani din viaţă şi copilul care a fost odată locuiesc împreună, într-un spaţiu al timpului magic.

foto: www.cotidianul.ro

Regizorul Serge Ioan Celibidachi mizează în primul rând pe acea participare afectivă a spectatorului care, în paralel, îşi derulează propriul film despre copilărie. Urmăreşte să îţi inducă atât o nostalgia după o perioadă netrăită, cât şi nostalgia după copilăria reprezentată sub forma unui timp al inocenţei şi al prieteniilor ce durează o viaţă. Nu întâmplător şi actorii aflaţi la vârsta copilăriei Alessia Tofan şi Eric Aradits au roluri la fel de expresive în raport cu acelea oferite lui Victor Rebenciuc şi Marcel Iureş, pentru a recrea imaginea drăgălăşeniei pierdute.

foto: Cityplex Vaslui

Filmul vrea să te readucă în momentele fericite ale copilăriei prin călătoria personajului în trecut. Modul în care memoria lui Octav retrezeşte amintiri este demn de o poveste împinsă de regizorul Serge Ioan Celibidachi în zona fantasticului. O poveste în care prietenii din copilărie nu mai sunt fantome ale memoriei, ci prezenţe în carne şi oase. Ei au rămas la aceeaşi vârstă şi cutreieră împrejurimile vilei cochete de parcă timpul a stat în loc. Animă casa veche la care s-a întors personajul trecut de 80 de ani, interpretat de Marcel Iureş care seamănă, în film, cu marele dirijor Sergiu Celibidache (filmul este regizat chiar de fiul acestuia).

foto: www.gds.ro

Filmul este de fapt o proiecţie vizuală, ce alunecă în fantastic, a gândurilor celui reîntors într-o casă uitată de prezent, dar unde a găsit locatari din trecut, unii văzuţi doar de el. Aceşti locatari sunt varianta lui din copilărie, interpretată duios de Eric Aradits, şi prietenii de atunci. Prietenii din copilărie se perindă nestingheriţi prin faţa lui Octav (cel din prezent). Se ţin de şotii, râd, se aleargă unii pe alţii şi cutreieră prin saloanele conacului. Doar că ei nu-l văd pe Octav, cu excepţia unei fetiţe ce îi aminteşte de prima febleţe din copilărie. De fapt, întregul film este o retrospectivă a unei copilării trăite în atmosfera idilică din La Medeleni. Dar este o retrospectivă în care trecutul nu este evocat ca trecut, ci trezit în prezent, asemenea unei fiinţe îngheţate şi readuse la viaţă după un somn adânc. Nu vezi ipostaza matură a prietenilor din copilărie ai lui Octav. Ei au rămas tot la vârsta pe care o aveau când oaza lor a fost invadată de istoria neprietenoasă. Reîntoarcerea în casa din copilărie seamănă cu acea redescoperire a unui timp care a stat în loc la propriu. Aici copiii nu au îmbătrânit, iar jocurile nu le-au fost întrerupte. Doar din când în când mai revine imaginea tristă a mamei (Lia Bugnar) şi melancolia ce-l adânceste pe tată în tăcere (Ioan Andrei Ionescu).

foto: www.natgeo.ro/noutati

Poţi considera acest film o pledoarie pentru conservarea unui timp al rafinamentului. Acest timp este simbolizat de casa lui Octav, devenit un spaţiu în care timpul a încremenit. Dar prezentul ostil cu domnii de altădată bate la uşă, sub forma cumpărătorilor. Octav ar vrea să vândă casa, unde şi-a găsit refugiul, între timp, şi cel mai bun prieten, interpretat de Victor Rebenciuc, singurul prieten prezentat în varianta matură şi care face parte din planul real. Întâlnirea cu prietenul din copilărie, ajuns păzitorul vilei cât timp Octav a fost în exil, devine o pendulare între decizia de a vinde şi de păstra casa. Imaginile copilăriei încep să devină o rugăminte sacră pentru păstrarea ei. Aceste imagini sunt derulate pe măsura ce protagonistul revede fiecare încăpere şi retrăieşte momentele ce i-au marcat despărţirea de copilărie.

foto: romanialibera.ro/cultura/arte

Octav le va atinge coarda sensibilă visătorilor dornici de a vedea un film în care se alunecă brusc din prezent în trecut. Prezentul este mai degrabă tern şi voalat, reprezentat doar de băiatul celui mai bun prieten al lui Octav (interpretat de Andi Vasluianu). În schimb, trecutul a rămas intact. Readucerea lui în prezent îi dă lui Octav acel farmecul desuet specific unui film de epocă despre inocenţa regăsită şi despre iubiri neîmplinite. Decorurile, liniştea nelumească din împrejurimi, plasarea casei în mijlocul vegetaţiei şi lumina blândă ce inundă nostalgic fiecare scenă corespund cu elementele asociate unui film pentru visătorii îndrăgostiţi de interbelic. De fapt, acesta a fost şi scopul regizorului: transmiterea unor emoţii, fără alte pretenţii sofisticate la nivel stilistic.

foto: evz.ro

Filmul place aşa cum place un tablou de epocă, datorită căruia ai impresia că a existat mereu o lume mult mai frumoasă, mai cochetă şi mai rafinată decât în prezent. Vor rezona cu personajele filmului mai ales cei ce privesc fotografiile interbelice drept o fereastră spre un paradis pierdut. Iar acest tablou idealizat se sprijină pe interpretarea lui Victor Rebenciuc şi a lui Marcel Iureş. Tonul şi timbrul vocii, dar şi dialogurile readuc în prezent imaginea domnilor de altădată, care ştiau cum să îşi mascheze trăirile vulcanice şi dezamăgirile, pentru a păstra intact un stil elegant.

foto: www.cotidianul.ro

Octav mai este şi un film despre o reîntâlnire vindecătoare cu sine prin revizitarea casei locuite în copilărie. Dar este o întâlnire fără gravitate, în ciuda unor separări dureroase. Protagonistul priveşte în urmă cu seninătate, chiar dacă îşi amineşte şi de momentele în care a pierdut acest paradis, atunci când problemele familiei s-au intersectat cu situaţia politica tulbure din anii ‘40.

În ciuda primelor scene şi a dialogului dintre mama lui Octav şi tatăl acestuia cu privire la ascensiunea legionară, Serge Ioan Celibidachi le-a îndeplinit visul spectatorilor supăraţi că filmele româneşti premiate la marile festivaluri prezintă doar acea Românie considerată urâtă şi alienantă. România lui Octav nu este contaminată de regrete ce pot deveni contondente pentru legătura afectivă a personajului cu tărâmul natal. Cu toate că a pierdut cei mai frumoşi ani din relaţia cu locul şi oamenii de care îl leagă cele mai frumoase amintiri, Octav nu denunţă zgomotos regimurile nefaste. Nu îşi arată dispreţul. Vrea doar să se piardă într-o bulă ce a i-a conservat copilăria perfectă, cu tot cu prieteniile din acea perioadă.

foto: www.cotidianul.ro

Regizorul a reuşit să recreeze convingător această bulă de timp, aşa cum o vezi în fotografiile interbelice. Scenele pline de nostalgie sunt scăldate într-o lumină candidă, iar personajele se suprapun peste acele tipologii umane imprimate în memoria colectivă datorită succesului pe care îl au romanele actuale ce revizitează interbelicul într-un mod captivant. Încercarea de a readuce în prezent eleganţa atribuită acelei perioade este reflectată mai ales de interpretarea oferită de actorul Ioan Andrei Ionescu. Acesta intră în rolul tatălui de viţă nobilă, care îşi arăta discret afecţiunea, aşa cum o cere eticheta educaţiei alese. Tatăl lui Octav reprezintă mai bine decât toate personajele acea Românie idealizată, în care ne refugiem când vrem să ne spunem că nu suntem în coada acelor clasamente prin care se măsoară dovezile de civilizare a unei ţări est-europene după căderea dictaturii.

Citeşte şi Blestemul tâlharului mustăcios – Îţi potoleşte foamea de poveşti. Boieroaicele focoase, intrigile şi comicul sunt incluse în reţetă

Madlena – Gustul delicios al prieteniei de-o viaţă, din Paris până la Vama Veche

Blestemul talharului mustacios – Iti potoleste foamea de povesti. Boieroaicele focoase, intrigile si comicul sunt incluse in reteta

Madlena – Gustul delicios al prieteniei de-o viata, din Paris pana la Vama Veche

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here