Oh Boy! – sindromul Niko Fischer

0
463

Filmul Oh Boy! urmărește 24 de ore din viața lui Niko Fischer, locuitor al Berlinului de Est, care are treizeci de ani, s-a lăsat de facultate și rătăcește prin viață. În Germania, însă, Niko Fischer înseamnă mai mult decât un individ particular, e un adevărat sindrom. Deși Germania contemporană este cea mai puternică țară din Europa, majoritatea tinerilor au dificultăți în a-și găsi un sens în viață.

Regizorul Jan Ole Gerster reconstruiește în alb și negru o zi din viața lui Niko. Aflăm, mai mult, că de doi ani s-a lăsat de facultatea de drept. Trăiește pe banii tatălui său, care continuă să-i finanțeze studiile, nefiind la curent cu această situație. În cele 24 de ore, Niko reușește să rămână fără permisul auto și să piardă alocația din partea tatălui. Pe de altă parte, pe parcursul hoinărelilor sale berlineze, întâlnește o serie de caractere interesante cu care interacționează.

Oh Boy! a fost supranumit portretul generației celor de peste 30 de ani, generație ilustrată prin Niko Fischer. Dar este de asemenea un omagiu adus capitalei germane – redat în alb și negru, pe fundal de jazz, se deosebește total de imaginea orașului din alte filme germane – „capitala techno a lumii”. 

Alb și negrul în filme trebuie motivat puternic în zilele noastre, putând fi utilizat după cum afirma producătorul Alexander Wadouh – fără a isca mari controverse – doar în filmele de debut. În Oh Boy! alb și negrul are mai multe motive la bază. În primul rând, este liantul dintre întâmplări, dintre locuri și oamenii cu care se întâlnește Niko și conferă omogenitate filmului, construind o imagine unitară a Berlinului. Pe de altă parte, alb-negrul a reprezentat cea mai ieftină alegere.

Ca majoritatea filmelor germane contemporane, Oh Boy! cuprinde referințe la istoria Berlinului, în speță nazismul. Însă tonul în Oh Boy! este mai degrabă comic, chiar ironic. Prietenul lui Niko joacă un rol minor într-un film despre Al Doilea Război Mondial, în care un soldat nazist se îndrăgostește și salvează o evreică. Într-un bar, Niko este abordat de un bătrân care își evocă noaptea din copilărie în care a fost martor la Noaptea de Cristal – fără a o denumi, însă. Ieșind din bar, bătrânul se prăbușește și Niko îl acompaniază la spital, unde stă toată noaptea, dar aproape spre dimineață este anunțat că a murit. În final, dimineața, Niko reușește să bea cafeaua pe care a încercat toată ziua să o obțină, dar de fiecare dată a fost împiedicat de ceva anume.

În Germania, Oh Boy! a înregistrat un succes neașteptat pentru un film de debut. A primit șase premii ale Academiei Germane de Film, inclusiv Premiul Lola pentru cel mai bun film (echivalentul german al Oscarului), învingând alte titluri cu bugete mult mai mari (Cloud Atlas de exemplu). De altfel, o poveste foarte personală pentru Jan Ole Gerster, Oh Boy! constituie o depărtare de linia tradițională a filmelor germane contemporane. Câteodată, tot ce ne dorim este doar o cafea. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here