Omon Ra – Visurile din copilarie devin o farsa

0
1040

Un roman al maturizării prin împlinirea aspiraţiilor într-o epocă ostilă visătorilor inocenţi? O satiră nemiloasă la adresa propagandei sovietice îndreptate spre cucerirea spaţiului cosmic? O parodie cu tentă suprarealist-absurdă a teoriilor despre veridicitatea imaginilor cu aselenizarea? O alegorie a sacrificiului? O pledoarie pentru frumuseţea vieţii pe Pământ? O meditaţie filosofică asupra sensului vieţii, descoperit în situaţii-limită? Înainte de a răspunde la aceste întrebări pentru a înţelege mai bine mesajul romanului Omon Ra, vei citi de două ori titlul. După ce te dumireşti că nu este o greşeală de redactare, afli că jocul de cuvinte include numele protagonistului (Omon), care dorea să devină cosmonaut, şi fascinaţia acestui personaj pentru cel mai venerat zeu egiptean (Amon Ra).

Considerat unul dintre cei mai buni autori ruşi contemporani, Viktor Pelevin a scris un roman al copilăriei şi al devenirii, cu acţiunea plasată în peroada în care URSS dorea să întreţină mitul supremaţiei cucerind spaţiul cosmic înaintea occidentalilor. Omon, personajul principal, devine un pion important în construirea noului mit al eroului sovietic. I se spune că trebuie să fie pregătit pentru a-şi da viaţa odată ajuns pe Lună, astfel încât patria lui să câştige lupta împotriva imperialiştilor americani. Ca orice alt inocent care ştie că pentru visurile lui trebuie să muncească mult, Omon se înscrie, alături de cel mai bun prieten, la o şcoală militară. Nu durează mult până să afle că va face parte dintr-o elită a elevilor selectaţi pentru un program special, care îi va cere sacrificiul suprem.

Începând cu momentul în care va conştientiza amploarea programului de aselenizare, Omon începe să reflecteze asupra trecutului şi asupra sensului vieţii într-o societate absurdă, în care totul poate lua proporţii aberante. Imaginile din timpul exerciţiilor speciale se întrepătrund cu amintiri din trecut, iar nostalgia poetică degajată de ultimele clipe de pe Pământ amintesc de stranietatea unui film de Tarkovsky.

Acţiunea romanului se petrece în perioada comunistă. Totuşi, decorurile cenuşii ale oraşelor sunt înlocuite de imaginile cu tentă suprarealistă ce acaparează noua existenţă a lui Omon Ra după ce intră în programul special de pregătire a zborului pe Lună. Cititorul va avea parte, la rândul său, de nişte pagini în care trecerea spre o altă dimensiune a existenţei protagonistului poate crea, la început, confuzie. La şcoala militară, fiecare clipă este un spectacol în care banalele repere ale realităţii par să o ia razna. Privind lumea prin ochii lui Omon te vei trezi în faţa unor evenimente aparent lipsite de sens, ca într-un film experimental, în care nu ţi se livrează multe detalii despre scopul şi cauzele acţiunilor. În anumite pagini, aceste evenimente ce au loc în incinta şcolii militare devin coşmăreşti dar şi pline de simboluri, ca într-un thriller ce ia o turnură filosofic-avangardistă.

Stilul lui Pelevin te face să consideri acest roman o variantă insolită şi totodată mai profundă a filmelor de box office despre călătoriile în spaţiu. Imaginile bizare văzute de cosmonaut odată ajuns pe Lună, trăirile uluitoare, mesajul umanist, relaţiile de prietenie între camarazii de zbor şi flashback-urile ce ascund reflecţii despre frumuseţea vieţii de pe Pământ, conştientizată abia după renunţarea la ea, alcătuiesc o lectură a cărei intensitate poate eclipsa tensiunea şi impresiile transmise de multe dintre filmele celebre despre relaţia omului cu spaţiul cosmic, apreciate mai ales datorită acelei îmbinări dintre calităţile vizuale, efectele speciale uluitoare şi gândurile profunde. Mulţi cititori şi-ar dori o ecranizare a romanului, care să pună în valoare calităţile ultimelor 50 de pagini.

Citind romanul, îţi dai seama că autorul lui, Viktor Pelevin, a vrut să transmită un mesaj răscolitor despre fragilitatea umană în timpul dictaturilor, însă aşa cum o face un autor rus contemporan: folosind alegoria cu detalii stranii, alunecarea într-un absurd ce devine un tablou halucinant şi o satiră plină de metafore. Omon Ra nu este un roman cu multă acţiune, şi nici nu are suspansul întreţinut de filmele despre peripeţiile cosmonauţilor ajunşi în situaţii periculoase (decât în ultimele zece pagini). Însă modul în care Pelevin redă lumea prin ochii personajului său şi descrierea trecerii spre o altă dimensiune, cea a spaţiului cosmic, va fi pe placul celor ce preferă literatura de calitate (mai ales cea din Rusia), în care observaţiile psihologice pot compensa lipsa unei naraţiuni trepidante.

Romanele precum Omon Ra te fac să apreciezi noua generaţie a scriitorilor ruşi contemporani datorită punţii construite între moştenirea lăsată de clasici şi vizionarismul autorilor neconvenţionali din prezent. Romanul este unul profund, în stilul celor scrise de marii autori, însă poate sta şi pe raftul celor semnate de scriitori adepţi ai experimentului literar, ce s-au rupt de trecut.

Citeşte şi 10 filme science-fiction care te fac mai deştept

Confession d’un porte-drapeau dechu – Repovestirea prieteniei lăsate în urmă

10 filme science-fiction care te fac mai destept

Confession d’un porte-drapeau dechu – Repovestirea unei prietenii lasate in urma

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here