Only God Forgives – Scapa cine moare ultimul

0
414

Julian (Ryan Gosling) trăieşte visul american la Bangkok. Are o sală de lupte foarte populară, îşi permite orice femeie cu ochii migdalaţi şi, pe ascuns, conduce nestingherit o afacere ilegală, care multor compatrioţi puşi pe distracţii în Thailanda le-ar fi adus pedeapsa capitală – traficul de droguri.

Dar nu el va fi cel care moare primul în film, ci o prostituată adolescentă, ucisă chiar de fratele său, Billy, varianta întunecată şi perversă a lui Julian. Billy ar cheltui averi pentru a se bucura de graţiile fetelor abia ieşite din copilărie, doar oraşul îi permite multe. Crima lui dezlanţuie spirala răzbunării, din care singurul învingător nu este cel ce scapă la final, ci numai acela care ştie cum să moară ultimul.

 

Când este descoperit cadavrul prostituatei ucise de fratele lui Julian, intră în scenă veteranul poliţiei thailandeze, Chang, un justiţiar interpretat perfect de Vithaya Pansrigarm.  Acesta se ghidează după un cod al dreptăţii original. Pentru a le salva pe fecioarele Bangkokului de fanteziile sângeroase ale străinilor, îl învaţă minte atât pe agresor, cât şi pe tatăl-proxenet. Criminalul rămâne fără suflare, iar tatăl ce şi-a împins copila spre lumea tenebroasă a prostituţiei, un braţ, pentru a nu mai uita niciodată acea noapte nefastă. Se pare că nici mama lui Julian nu poate uita. Soseşte în Thailanda şi-l muştruluieşte pe fiul rămas în viaţă pentru că i-a fost milă de părintele fetei ucise când ar fi trebuit să-şi răzbune fratele. Vorba celei care-și apără odorul psihopat cu orice preţ: O fi avut Billy un motiv de-a violat şi omorât în bătaie o fată de şaisprezece ani, nu-i aşa?

Apariţia lui Chang, justiţiarul cu sabie tradiţională, care în timpul liber mai cântă melodii siropoase în barurile de amatori, spre încântarea colegilor mai tineri ce-l consideră un semizeu, împarte firul acţiunii în două. Vei asista la goana prin labirintul colcăitor al oraşului în numele răzbunării şi la scene de familie ce vă vor părea uimitoare dacă n-aţi cunoscut până acum toanele unei mame histrionice, manipulatoare, care flirtează cu propriul copil într-un joc de-a complexul Oedip întins până la vârsta maturităţii. Pentru a înţelege mai bine relaţia dintre Julian şi mama lui, priviţi atent o scenă în care o femeie ce seamănă cu Madonna la cincizeci de ani aruncă săgeţi otrăvite către prietena fiului său trecut de douăzeci de ani, în timp ce laudă calităţile falice ale fratelui mai mare pentru a-l umili. Motivul? Julian nu merită să fie numit bărbat atâta vreme cât nu şi-a răzbunat, încă, fratele.

În jocul răzbunării pierde toată lumea şi numai instanţa divină câştigă. Mama îşi pierde un fiu tocmai bun pentru a fi manipulat, fiul ar da orice să piardă atenţia mamei-constrictor având şi tendinţe sadico-narcisice, iar Chang, poliţistul justiţiar, vrea să i se piardă urma. Până atunci, personajele nu se pierd din vedere unul pe altul. Scenele în care Julian şi Chang se întâlnesc au fost bine regizate de Nicolas Winding Refn. Fără a urma calea facilă a stereotipurilor, nu te poţi feri de comparaţia dintre cultura occidentală şi cea orientală. În scena de luptă, Julian sare primul, dezvăluindu-şi combativitatea impetuoasă, în timp ce adversarul thailandez este calm şi îşi drămuieşte bine mişcările înainte de-a se lansa în atacul final. Această luptă dezvăluie de fapt motivul răzbunării – conflictul invaziv dintre cele două falii ale unei lumi. Fiecare îşi răzbună teritoriul încălcat.

Oraşul Bangkok, teritoriul invadat de răzbunători şi de plăceri având urmări terifiante este şi de data aceasta împărţit în două, între forţa ringului de box şi delicateţea femeilor ce par nişte păpuși de porţelan, unele fiind îmbrăcate astfel încât să pară nişte copile în stilul faimoasei Alice din Ţara Minunilor, numai să atragă mai mulţi clienţi. Secvenţele în care Julian tot urmăreşte cu privirea pierdută o animatoare se repetă până-ţi intră bine în cap acel contrast sfăşietor între fragilitatea celor săraci, lipsiţi de apărare când totul se cumpără, şi duritatea personajelor masculine. Roşul obsesiv care invadează imaginile cu bordelurile clandestine şi culoare pe care păşeşte Julian în drum spre sala de luptă anunţă iminenţa pericolului, dar şi a tentaţiei, acel amestec irezistibil care te va ţine lipit de scaun. În acest film vezi atâta roşu în faţa ochilor încât nu te laşi până nu-i dai vreo semnificaţie.

Roşul nu vine de la felinarul ce luminează vizibil un lupanar cu thailandeze, şi nici de la furia sângeroasă. Mai rău, este roşul infernului găsit într-o lume necunoscută. Pereţii de culoarea focului, tapetaţi cu dragoni înspăimântători desenaţi în cele mai mici detalii alcătuiesc labirintul pe care-l tot străbate Julian de la o scenă la alta. Nu vei şti dacă la capăt îl aşteaptă vreo curtezană docilă sau minotaurul deghizat în poliţistul cu sabie.

Ceea ce salvează filmul de la reţinerea venită din partea spectatorilor ce l-ar putea băga forţat în categoria filmelor cu bătăi, de care sunt cam sătui unii, este tocmai abilitatea regizorului de a jongla cu imaginile picturale, la graniţa cu halucinaţia. Încă puţin şi aveam un tablou suprarealist unde fetiţele cântau ingenuu pentru criminali executaţi şi dragonii de pe tapet şerpuiau spre abajurul ce aducea un dram de senzualitate în aşteptarea morbidă. Dar când nu se vede, brutalitatea se aude. Pe cât de ireale par imaginile, pe atât de şocante şi reale devin sunetele violente. Se aud stropii şi gâlgâitul sângelui ţâşnind în rafale după tăieturile cu sabia.

În ciuda trailerului, Only God Forgives este un film de acțiune fără clişee. Nu vezi multe bătăi sau figuri de arte marţiale inutile până la ridicol, şi nici maşini care zboară într-o urmărire zgomotoasă. Chiar şi răzbunarea depăşeşte simpla confruntare fizică. Chang iniţiază un ritual mut şi tacticos, deasupra consecinţelor morale, sub privirile camarazilor din poliţie. Abia când Julian îi urmează exemplul îţi dai seama că printre străini există un cod al onoarei zgârcit în explicaţii pentru intruşi. Să înlături acest cod ar fi o încercare inutilă. Ai semăna cu misionarul ignorant care vrea să înlocuiască dragonul cu mielul în jungla fără pic de reguli.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here