Orasul fetelor – O petrecere continua in culisele teatrelor din New Yorkul anilor ‘40

0
254

Elizatbeth Gilbert are talentul unui regizor de filme inspirate din strălucirea cabaretelor şi a teatrelor de varieté din New Yorkul anilor ’40. Ştie cum să-şi seducă publicul prin readucerea în prezent a unei epoci efervescente, în scene vii şi cuceritoare. Oraşul fetelor este precum un spectacol irezistibil cu dansatoare în costume sclipitoare, umor obraznic-spumos, replici isteţe, personaje expresive şi acea lejeritate libertină ce transformă o metropolă într-o petrecere continuă.

Oraşul fetelor are mai multe subiecte, unul dintre ele – cel legat de lumea teatrelor de entertainment – stârnind interesul şi unui public mai pretenţios, care se teme să ia de pe raft un bestseller. Cititorul rafinat va fi atras datorită unei documentări minuţioase, care deschide o breşă în timp, către o altă cultură.

Unul dintre subiecte este legat de maturizarea unei tinere în culisele unui teatru pentru mase, de unde nu lipsesc plăcerile interzise, întâlnirea cu prima iubire şi cu zorii emancipării feminine. Totuşi, cele mai frumoase pagini sunt legate de pregătirea unui spectacol inspirat de atmosfera ispititoare a locurilor de pierzanie clandestine din timpul Prohibiţiei. Vei descoperi scene care, dacă ar fi transformate într-un scenariu de film, ar putea aduna tot atâtea nominalizări la Oscar precum Chicago şi tot atâţia spectatori dornici de a evada puţin din cotidian printr-o poveste în care se îmbină bucuria de a trăi, petrecerile nebune, costumele pline de paiete care împrăştie scântei cu fiecare mişcare îndrăzneaţă a unei dansatoare, burlescul unui cabaret, melodiile pline de umor şi decorurile din alte epoci.

Până să ajungi la spectacolul care te farmecă precum o petrecere interbelică, vei fi gusta din momeala apărută în prima pagină, care promite dezvăluirea unui secret picant. În această primă pagină, personajul feminin central – Vivian – îşi începe remomorarea celor mai frumoşi ani ai existenţei răspuzând la întrebarea unei tinere: Ce ai fost tu pentru tata?. Răspunsul va fi amânat abil, astfel încât să treci mai întâi prin tot ce avea New Yorkul distracţiei mai incitant de oferit.

Odată ce treci de prima pagină a romanului ai impresia că plonjezi brusc într-o lume irezistibilă, de parcă ai urmări un film cu buget impresionant, ale cărui prime scene îţi creează iluzia că te trezeşti direct în mijlocul unei petreceri din prima jumătate a secolului trecut. Vei intra în lumea tinerei Vivian, care provine din înalta societate americană. Ea va fi exmatriculată dintr-o şcoală de prestigiu ce pregătea viitoare femei independente sau consoartele unor moştenitori cu pedigree, care ar fi trebuit să îşi reprezinte soţii precum o carte de vizită la dineuri simandicoase. Tânăra Vivian îşi dorea să fie designer vestimentar, să ducă o viaţă spectaculoasă. Visul i se va împlini când familia ruşinată o trimite la mătuşa ei stabilită în New York. Această mătuşă era visul oricărei tinere nonconformiste din anii ’40. Era independentă, deschisă la minte, se afla înaintea epocii ei şi era proprietara unui teatru de varieté, numit Lily Playhouse, devenit de fapt o şcoală indispensabilă pentru cele dornice de a fi iniţiate în plăcerile scandaloase ale New Yorkului.

Sosirea lui Vivian în culisele teatrului Lily Playhouse transformă romanul într-unul ce abordează teme precum începuturile eliberării sexuale din secolul XX, maturizarea emoţională sau descoperirea propriei identităţi. În paralel cu naraţiunea ce urmăreşte parcursul lui Vivian în inima entertainmentului din New York vei descoperi o incursiune estetică prin lumea teatrelor de varieté.

Descrierea teatrelor, a atmosferei şi a tipologiilor umane pare atât de verosimilă, încât anumite pagini au calităţile unui documentar şi ale unui album de fotografii rare ce amintesc de o anumită perioadă. Exact ca într-un documentar, teatrul Lily Playhouse devine o lume în sine, ce poartă amprenta unei epoci şi a unui oraş. Vei descoperi splendoarea, dar şi partea ei nevăzută, copleşitoare, arătată doar imigranţilor care veneau în valuri şi care găseau alinare în spectacolele ce transmiteau voie bună şi descreţeau frunţi prin poveşti simple, însă adorabile, cu efect rapid. Totodată, asemenea multor teatre pentru mase, care îşi recrutau actorii, majoritatea amatori, chiar din cartierele damnaţilor şi ale amărâţilor consideraţi publicul-ţintă, Lily Playhouse devenise o barcă de salvare, un spaţiu al solidarităţii feminine într-o lume unde cei ce nu se năşteau bogaţi riscau să eşueze înecaţi în abrutizare.

Prin plasarea unei poveşti despre maturizarea feminină în decorurile irezistibile ale unui teatru ce pune divertismentul mai presus de orice, Elizabeth Gilbert reuşeşte ceea ce a reuşit până la urmă şi mătuşa lui Vivian: să ofere un spectacol strălucitor şi îndrăzneţ, care să atragă masele dornice de a savura o poveste de iubire amuzantă şi uşor de digerat, cu pene, paiete şi versuri obraznice, dar care să nu fie suficient de jos încât să convingă până la urmă şi un spectator cu gusturi bune să îşi ofere o seară lejeră în sala unui teatru unde nu se urmăreşte decât voia bună printr-un spectacol reconfortant şi comic-sentimental, ce îmbină cabaretul picant, comedia, dansul seducător, musicalul şi dinamismul hollywoodian.

Majoritatea paginilor din roman prezintă dramele, peripeţiile şi iubirile personajelor în timp ce pregătesc un spectacol prin care Lily Playhouse  să îşi crească prestigiul chiar şi în ochii criticilor şi ai spectatorilor ce strâmbă din nas când trec pe lângă un astfel teatru cu spectacole accesibile, adresate mai mult oamenilor având un nivel al educaţiei redus. Mătuşa lui Vivian îşi dorea să vândă spectacole destinate imigranţilor săraci, dornici de a-şi îneca amarul în scene cu decoruri exotice apropiate de kitsch-ul cu farmec desuet, în care dansatoare sexy iubeau cu patimă, umor şi mult sentimentalism, în timp ce animatoarele alungau greutăţile vieţii prin costume stridente. Însă revenirea în peisaj a soţului ei, un playboy ajuns un mare scenarist la Hollywood, şi debarcarea în America a unui star feminin britanic va duce la ideea spectacolului Oraşul fetelor, în care o aristocrată falită este salvată de un tânăr cu şcoala vieţii, care îi dă acesteia ideea de a-şi transforma conacul într-un bar ilegal, care să funcţioneze şi ca bordel în perioada Prohibiţiei.

Castingul pentru spectacolul Oraşul fetelor îl aduce în viaţa lui Vivian pe tânărul Anthony, fiul unor imigranţi italieni. El va deveni cel care o va iniţia în plăcerile sexuale, învăţând-o cât de puternică poate fi acea primă dragoste într-un mediu libertin.

Oraşul fetelor mai poate fi citit şi în cheia unei revizitări nostalgice a unei epoci şi a unei lumi apuse, unde spectacolele considerate uşurele deveau o alternativă inofensivă de petrecere a timpului în lumea celor din cartierele imigranţilor exploataţi, pe care adesea îi chema prăpastia alcoolismului, abrutizării şi a disperării. Asemenea spectacolului de varieté cu acelaşi nume, regizat de personaje, acest roman le va intra pe sub piele şi celor cu pretenţii de elitişti, fiind precum o escapadă care să le permită savurarea unei plăceri lejere, dar cu farmec vintage.

Citeşte şi Amintirea dragostei – Orgie şi artă în povestea unei pictoriţe uitate

Amintirea dragostei – Orgie si arta in povestea unei pictorite uitate din Parisul interbelic

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here