Pantera din subterana, de Amos Oz – Cand de fapt Goliat e o alta fiinta umana

0
642

În Pantera din subterană, un copil de 12 ani, evreu, își întreabă tatăl: Dar ce am făcut, de ne urăsc toți? Iar tatăl îi dă un răspuns care e atât de absurd, dar atât de adevărat, că e înfricoșător: În Polonia, spre exemplu, ne-au urât pentru că eram diferiți, străini și ciudați, vorbeam, ne îmbrăcam și mâncam în mod evident altfel decât localnicii. Iar la numai douăzeci de kilometrii distanță, peste graniță, în Germania, ne urau din motive complet opuse. Iar dușmanii spuneau: Uitați-vă la ei, priviți cum se amestecă între noi, nu mai poți să știi care e jidan și care nu. Asta e soarta noastră, motivele de a ne urî se schimbă, dar ura în sine e eternă. Tocmai despre efectele conștientizării acestei uri asupra unei minți aflate la intersecția dintre copilărie și maturitate este vorba în romanul lui Amos Oz.

 

E 1947, anul următor urma să apară oficial Israelul, dușmanii nu mai erau nemții, ci perfidul Albion și arabii însetați de sânge. Englezii, ce trebuiau, teoretic, să asigure protecția și formarea unui stat evreiesc, se văd prinși între propriul interes (ca și acum, petrolul din statele arabe) și cel al evreilor. Profi, un băiat îndrăgostit pătimaș de cuvinte, este crescut de tatăl său în spiritul sionist: Slăbiciunea este un păcat. Psihicul uman se adaptează extrem de repede condițiilor exterioare, așa că jocurile copilăriei sunt înlocuite de formarea unei mici și inofensive grupări paramilitare ce își aduce și ea aportul la lupta pentru independența Israelului. Copiii sunt serioși în imitația lor, trădarea e păcatul suprem, iar tânărul narator ajunge să fie acuzat de ea.

Aici intervine problema. Radicalizarea părinților duce la radicalizarea urmașilor. Nu există o linie de mijloc, linia de mijloc este o baricadă, iar tu nu poți fi decât de o parte sau de alta. Atunci când Profi descoperă că Goliatul englez a cărui frunte ar trebui să o caute cu cătarea praştiei, fără absolut nici o remuşcare, este de fapt o altă fiinţă umană cu frici şi dorinţe similare cu ale lui, întregul lui sistem alb-negru de valori se prăbuşeşte. Dunlop, un sergent puhav şi uşor ridicol, reuşeşte să-i câştige prietenia cu un comportament civilizat, bomboane, ceaiuri și o iubire sinceră pentru Israel și cultura lui. Nu este invadatorul fără inimă și cu degetul pe trăgaci, ci un soldat obosit și respectuos căruia îi lipsește propriul tărâm natal.

Altarul inocenței și a încrederii totale în părinți și prieteni, începe să fie populat cu idolii tentaței erotice, a răzvrătării în fața unor concepte primite de-a gata și tocmai paginile acestea pline de un lirism inteligent și seducător fac din Pantera din subterană ceva mai mult decât doar o anecdotă etică sau o reinterpretare a unei povești  din Torah.

Chiar dacă împușcăturile se aud aproape noapte de noapte, cuvintele se dovedesc constant cele mai periculoase arme. Cuvântul trădare este semnul exilului din mijlocul propriilor frați, iar trădarea constă în predarea propriei limbi dușmanului. Tatăl lui Profi se ocupă cu scrierea de pamflete subversive împotriva britanicilor pentru mișcarea de rezistență, iar jignirea cea mai mare pentru el este atunci când polițiști englezi, veniți să-i percheziționeze casa, îl întreabă dacă are cărți în limba engleză: dintr-o singură mișcare, arogantul ofițer reușise să lovească atât în mândria lui de colecționar de cărți erudit, cât și în poziția noastră istorică, deoarece suntem unul dintre cele mai cultivate popoare ale lumii.

Amos Oz nu cred că mai are nevoie de nici o prezentare. E cel mai celebrat autor israelian, e pe lista scurtă a premiului Nobelului de mulți ani și are un talent ce îi transformă fiecare lansare de carte într-un fenomen literar . Pentru el un cuvânt e prilej pentru a spune o poveste, fiecare pagină este o celebrare a limbajului și o continuă sondare a puterii pe care literele o au asupra omenirii.

 

                                                                            

                                                                    Editura Humanitas, 2013

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here