Piciorul ti-l ating in umbra si alte poeme inedite – Neruda si manuscrisele descoperite recent

0
1188

Acest volum de scrieri descoperite recent este o sursă de voluptate pentru cei ce şi-ar fi dorit ca timpul să nu-l fi împiedicat pe Neruda să capteze noi imagini ale lumii, transformate apoi în versuri sublime. Mai este şi o dovadă că manuscrisele uitate sau abandonate pot ascunde opere preţioase.

Cele 21 de poeme incluse în acest volum au fost găsite în cutiile în care zăceau pagini cu versuri care nu au avut privilegiul de a fi alese de Neruda pentru a fi publicate în volumele ce l-au tranformat într-un zeu al visătorilor, al sensibililor ce s-au încăpăţânat să creadă în forţa poeziei de a schimba lumea, de a îmblânzi un secol feroce, zguduit de războaie şi dictatori. Unele versuri au fost scrise pe meniuri, în timpul călătoriilor pe mare, ce-l îndepărtau de ţinutul natal, devenit o veritabilă muză.

Datorită volumului tradus în limba română, la Editura Vellant, de Andrei Ionescu, cei seduşi de Neruda vor găsi aceeaşi frumuseţe a naturii transformate în metafore nebănuite, învecinată cu aceleaşi versuri răvăşitoare, ce-l aruncau pe Neruda chiar în mijlocul semenilor marginalizaţi, deposedaţi mai mereu de fericire şi demnitate. Pe cât de mult se refugia în mijlocul peisajelor atemporale din Chile – ţara natală faţă de care nu ezita să-şi declare iubirea – pe atât de conştient era de trecerea timpului în marile oraşe, acolo unde aveau loc revolte şi intervenţii brutale ale puterii.

În aproape fiecare poem din acest volum descoperi mărturii despre viaţa poetului, bine camuflate în metafore (şi note preţioase despre geneza fiecărui poem în parte). Poemele încep cu amintirile despre clipele petrecute în mijlocul naturii, apoi continuă cu dovezile de compasiune faţă de semenii uitaţi de noroc, pe măsură ce Neruda evocă primii ani petrecuţi în capitala Santiago, marcată de schimbările din anii ‘20.

Versurile reflectă şi angajamentul social asumat de marii artişti sud-americani din generaţia lui Neruda, care au nimerit în vârtejul unor schimbări ireversibile, între euforia speranţei şi brutalitatea însângerată, cauzată de regimuri politice ostile oricărei forme de libertate. Sub figurile de stil, ce dezvăluie câtă frumuseţe poate fi cuprinsă într-o simplă alăturare de cuvinte, se ascund marile răni ale continentului sud-american. Regăseşti imaginea chilianului pribeag, a celui adesea condamnat la exil, a deposedatului de fericire, a poetului pe care adolescenţa îl plasează între lumea interioară, a visurilor, şi tumultul social ce zguduie marile oraşe, obligându-l pe cel având suflet de artist să caute în primul rând viaţa, în sensul cel mai lipsit de poezie, înainte de a o transforma în metafore.

Aşa,

departe de Garcilaso şi ţărmurile sale

pieptănate de pana lebedelor

şi astfel, semi-blestemaţi, smintiţi,

alăptaţi la sânul literaturii

cu toate beznele în mână,

iresponsabili şi viteji,

punându-ne în mişcare încetul cu încetul,

croindu-ne drumul,

în căutarea pâinii, a casei, a femeii,

ca toţi oamenii. (versuri din al XIII-lea poem)

 

Piciorul ţi-l ating în umbră şi alte poeme inedite îţi oferă o lectură care te face să îţi iei lumea-n cap, să cauţi o plajă sălbatică sau o pădure înmiresmată, unde să te abandonezi introspecţiei şi amintirilor. Pe de altă parte, versurile de scot din propria lume şi te fac să reflectezi la menirea unui mare poet, care, în viziunea lui Pablo Neruda, includea o privire lucidă care să-l dea jos din turnul de fildeş pentru a-l arunca în mijlocul societăţii, al marginalilor.

Traducerea în limba română a poemelor ce au fost redescoperite vine după intrarea în cinematografe a filmului Neruda, ce-l prezintă pe marele poet în relaţie cu zbuciumul politic al ţării natale şi al unui întreg continent. Aşadar, mulţi dintre cei ce au văzut filmul lui Pablo Larrain vor descifra în aceste versuri influenţa angajamentului politic asumat, însă nu transformat neapărat în propagandă, Neruda rămânând mai degrabă un idealist al echităţii sociale.

Versurile celor 21 de poeme îţi dezvăluie un Pablo Neruda al secolului său, un Pablo Neruda avid de semenii diferiţi pe cât era de însetat de natura ce-l scotea din timp. Neruda era aproapele semenilor, nicidecum un privilegiat datorită condiţiei de artist. Multe dintre aceste versuri dezvăluie o serie de întrebări pe care poetul şi le adresa lui însuşi, interogându-şi propria menire şi propriul rol în societate. Cine este poetul în relaţia cu alţii rămâne pentru Neruda o întrebare la fel de importantă cum este cea primordială: Cine este poetul în relaţie cu sine?

Citeşte şi Neruda – Jocul de-a poetul şi poliţistul Gael Garcia Bernal

Neruda – Jocul de-a poetul si politistul Gael Garcia Bernal

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here