Placebo – cel mai viu concert al verii 2012

    0
    268

    Placebo au gasit in Romania din nou (pentru a treia oara) un public ca un vulcan, pregatit sa-si iasa din tatani de la prima nota. Emotia era deja acolo, gata sa se manifeste. Iar cei de la Placebo au stiut cum sa o sustina timp de o ora jumatate in care s-a strigat, s-a delirat si s-au cantat in tandem cu Brian Molko versuri  ca `Sucker love is heaven sent,/ You pucker up, our passion`s spent`. Nimeni n-a ramas apatic, s-a dansat, s-au fluturat plete si s-au  inganat, fredonat, etc  piese ca `Meds`, `Special Needs`, `Running up that Hill` sau `Every Me and Every you`. Atmosfera a fost cum nu vom vedea vreodata la alt concert decat de rock. Pe langa cei care se manifestau exploziv, am vazut spectatori cu ochii inchisi, care pluteau in lumea lor simtind muzica cu fiecare por. Frumos!

    Dupa cei de la Grimus care au deschis placut si peste corect seara, cei de la Placebo au intrat pe scena la ora 10 fix. Tot stadionul Iolanda Balas Sotter a vibrat pe ritmurile lui Kitty Litter si se simtea o agitatie placuta, de parca fiecare isi astepta iminent piesele preferate. La un moment dat, ca o legitimare in plus a momentului special pe care il traia publicul, Molko ne-a spus nazal `The moment is now! (…) nothing on the little fucking screen will bring it back`, multumindu-le astfel celor care au ales sa auda live vibratia chitarei sale pe `Black-eyed`.

    Brian Molko arata pe viu mai matur decat imi inchipuiam si a inceput sa-si piarda delicatetea feminina, ca si aerul nonconformist, dar vocea a fost perfecta, se auzea incredibil de clar in ciuda volumului instrumental, ajutata probabil si de timbrul acut al lui Molko. Stefan Olsdal  a fost mai mult decat dominator la bas, iar Steve Forrest, faunul blond si tanar al trupei, a sarjat nebuneste la tobe fiecare piesa. 

    Mi-ar fi placut sa se miste mai mult pe scena Molko, sa-l simtim mai de aproape (cei care au stat in lateral, mai ales) si sa-i vedem fiecare muschi al fetei cum tresare. La fel si la ceilalti. Din pacate intimitatea asta care ar fi trebuit sa fie indusa superficial de imaginile transmise pe ecrane laterale ne-a fost refuzata de organizatori. Au existat doar ecrane deasupra scenei, destul de mici, in care close-up-urile nu erau foarte relevante. Nu vreau sa ma gandesc cum a fost la Gazon B din punctul asta de vedere.

    Tot asa, imposibil de neremarcat cozile infernale la bauturi (puteai ajunge usor la 30 minute de asteptare). Daca voiai si apa si bere, trebuia sa stai la doua cozi. Jos palaria insa pentru ideea de a organiza concertul pe iarba, care a facut mai respirabila atmosfera. Probabil ca in Piata Constitutiei am fi fiert, daca Placebo s-ar fi tinut acolo.

    Revenind la concertul in sine, cei de la Placebo au avut un fel de bis putin cam devreme (asta insemnand cu aproape jumatate de ora inainte de final), cand au plecat cu totii de pe scena, insa s-au intors pentru a ne dedica alte trei piese. Fara doar si poate, Placebo au reusit pentru a treia oara sa ne faca sa-i vrem sa-i vedem si o data viitoare la Bucuresti, cu acelasi drag. 

    Galerie video

    LASĂ UN COMENTARIU

    Please enter your comment!
    Please enter your name here