The Poetess – Reusita beduinei participante la un talent show din tara petrolului

0
551
foto: One World Romania

Unii pot obliga o femeie să poarte văl pentru a nu fi atacată de fundamentalişti, dar nu o pot obliga să devină ea însăşi o fundamentalistă. O dovedeşte o poetă din Arabia Saudită, pe nume Hissa Hilal. Tot ea le demonstrează occidentalilor că sub un văl negru de nălucă sumbră se pot ascunde o minte ascuţită, o educaţie sofisticată, multă iubire pentru cultură şi tot atâta revoltă împotriva celor ce deformează mesajul Islamului pentru a-l transforma în instigare la ură şi în teroare.

Prezentat în cadrul ediţiei din 2018 a festivalului One World Romania, documentarul The Poetess are impactul unui film care schimbă percepţii şi la care se va face mereu referire când se va discuta despre lumea arabă şi despre cultura islamică, dincolo de prejudecăţi. Îţi va arăta un episod inedit din lupta femeilor din Arabia Saudită pentru a se face auzite. Datorită abordării pline de sensibilitate, dar şi de rime cu tâlcuri usturătoare, ceea ce părea a fi încă o imagine previzibilă a femeii arabe nevoite să se supună legilor aspre ale fanaticilor ce o vor ignorantă şi acoperită din cap până-n picioare, de parcă trupul şi chipul sunt chemarea păcatului, se transformă într-un documentar plin de amănunte “excentrice”, gata să te ia prin surprindere în mod plăcut.

Prima excentricitate ce îi atrage atenţia occidentalului nu este dorinţa unei beduine de a se afirma în lumea artelor moderne, ci emisiunea-concurs la care vrea să participe aceasta. Emisiunea se numeşte Poetul milionar (Million’s Poet) şi este considerată replica din spaţiul arab dată unor talent show-uri precum American Idol.

Beneficiind de un buget grandios şi de un decor pe măsură, ce îmbină tehnologia avansată, orbitorul joc de lumini ce transformă studioul într-un spectacol ameţitor şi copleşitor, ademenirea abilă în stilul marketingului occidental, strălucitoarea opulenţă orientală şi elementele culturii tradiţionale, concursul Poetul milionar pare un experiment suprarealist într-o lume actuală, considerată prea dură pentru versificatori. La fel de suprarealistă ar putea părea şi asocierea dintre cuvintele poet şi milionar într-o societate orientală blamată de occidentali pentru etalarea ostentativă a opulenţei incompatibile cu spiritualitatea şi libertatea creatoare.

Această emisiune, dincolo de formatul extravagant ce poate fi considerat un kitsch care deformează armonia artei arabe, ne reaminteşte că lumea islamică a păstrat cultul pentru poezie. În această lume supusă unor legi ostile cuvântului liber, oamenii nu se sfiesc să venereze curajul subversiv al poeţilor, cărora li se iartă asprimea ironiei. Nu întâmplător emisiunea are un succes colosal, reflectat de audienţa formată din 70 de milioane de telespectatori vorbitori de limbă arabă.

În galeria poeţilor subversivi poate intra şi Hissa Hilal, dintr-un neam de beduini. Prezenţa ei naşte controverse, dar şi multă simpatie. Atât juriul cât şi telespectatorii sunt uimiţi şi cuceriţi imediat de evoluţia ei, dar nu (doar) datorită faptului că este prima femeie care ajunge în finala concursului, adesea considerat un teritoriu masculin, ci datorită versurilor inteligente, ce îmbină sensibilitatea poeziei tradiţionale cu mesajul actual, ferm şi tăios împotriva fundamentalismului şi atitudinii misogine. Rimele poetei Hissa Hilal, care foloseşte pseudonimul Ramia pentru a nu-şi pune familia în pericol, dinamitează tabuuri şi atacă probleme incomode. Însă fără declaraţii impetuoase lipsite de consistenţa ideilor, ci doar printr-o luciditate ce demonstrează că protestul nu exclude dialogul cald şi tactul, în ciuda mesajului cu efect exploziv în mediile tradiţionaliste.

Celelalte elemente considerate nişte curiozităţi de occidentalii ce privesc acest documentar sunt legate de biografiei Ramiei. Deşi regulile şi teama de atacurile fanaticilor îi impun purtarea unei burka, din cauza căreia doar ochii i se zăresc, Ramia este mult mai norocoasă decât alte femei din ţara ei, Arabia Saudită. Are un soţ care îi încurajează pasiunea pentru literatură, el însuşi povestindu-i despre personajele lui Garcia Marquez. Acest soţ a înfruntat familia conservatoare pentru a-i permite Ramiei să participe la Poetul milionar. Un alt element care uimeşte precum o revelaţie despre o altă cultură adesea blamată este pasiunea unei beduine pentru poezie, pasiune devenită o moştenire transgeneraţională.

Abia când vedem documentarul regizorilor Stefanie Brockhaus şi Andreas Wolff, mulţi dintre noi ne dăm seama că ştim prea puţin despre arabii ce trăiau în deşert înainte ca societatea să se schimbe odată cu descoperirea şi exploatarea preţioaselor resurse de petrol ce au dus implicit la dezvoltarea oraşelor cu aspect futurist, spre care s-au îndreptat copiii şi nepoţii beduinilor. Cei pentru care beduinii sunt nişte sălbatici, primitivi şi barbari sau ignoranţi, decuplaţi de la civilizaţie vor fi surprinsi să afle că sunt sensibili la frumuseţea vieţii şi la duioşia poeziei şi că nu şi-au ţinut partenerele sau fiicele prizoniere. Mai mult, femeile beduine sunt preocupate de poezie, folosind versurile incisive pentru a-şi manifesta revolta sau trăirile puternice ori de câte ori se simt neînţelese în relaţia de cuplu.

Ramia aminteşte de beduinele din familia ei, care aveau chipul descoperit, părul lăsat liber în bătaia vântului şi cutreierau nestingherite deşertul, asumându-şi libertăţile unor femei aprige. Explică totodată cum s-a ajuns la obligativitatea vălului chiar şi în oraşele arabe moderne. Vălul era pentru strămoşii ei un obiect vestimentar care îşi avea utilitatea doar în deşert (nicidecum în mediul urban). Aici, printre dune, vălul era purtat doar pentru a le apăra pe femei de ravagiile soarelui puternic sau de răpitorii din triburile rivale. În timp ce femeile din generaţiile trecute puteau fi mai relaxate din punct de vedere vestimentar în spaţiul exterior, femeile din generaţia Ramiei au suportat reguli mult mai rigide. Pentru ele, vălul a devenit o armă a fanaticilor împotriva libertăţii.

În paralel cu suspansul legat de evoluţia Ramiei în concurs, întreţinut de controversele iscate, sunt prezentate, prin cuvintele acesteia, momentele de cotitură ce au dus la instaurarea terorii de către fanatici. Poeta Ramia, vorbitoare de limba engleză, se dovedeşte a fi bine informată şi conştientă de importanţa momentelor istorice în timpul cărora s-au sincronizat, pe toate continentele, acţiunile ce au permis emanciparea şi eliberarea de convenţii, chiar şi cu preţul scandalizării. Se declară o adeptă a schimbărilor din anii ’70, pe care îi considerase ideali pentru artiştii din întreaga lume.

Intercalând amintirile despre copilăria Ramiei cu imagini de arhivă în care femeile arabe din anii ’70 dansau dezinvolte în emisiuni TV alături de bărbaţi, purtând haine occidentale şi având un machiaj asemănător starurilor de la Hollywood, precum şi interviuri cu elevele din trecut, care declarau că preferă să iasă din casă fără a purta burka, regizorii te fac să descoperi o altă lume arabă. Este o lume cosmopolită şi deschisă, care a devenit victima unor calcule politice meschine, ce deturnau mesajele islamice în direcţia fanatismului şi a urii faţă de femeile emancipate, cum este şi Ramia.

The Poetess este o perspectivă inedită şi atipică nu doar asupra femeii şi feminităţii care se vor auzite în lumea islamică patriarhală, ci şi asupra modului în care sunt percepuţi arabii în lumea occidentală. Ramia îmbină respectul faţă de moştenirea beduină cu dragostea faţă de cultură, o dragoste în care vei regăsi deschiderea intelectualei cosmopolite. Ramia are o percepţie elevată asupra legăturii dintre om şi religie, compatibilă cu toleranţa şi modernitatea. Înţelege cultura islamică, la care face referire prin cuvintele şi amărăciunea celei ce sesizează diferenţa dintre spiritualitatea celui educat şi oportunismul politic al fanaticilor.

Multe scene ale documentarului te impresionează prin calmul femeii arabe oprimate în ţara natală şi judecate aspru de cei din afara spaţiului islamic din cauza atacurilor teroriste. Ramia este conştientă atât de problemele cauzate de fundamentaliştii ce se declară musulmani adevăraţi, cât şi de lipsa de informare a occidentalilor cu privire la cultura islamică, demonizată în mass-media. Participarea ei la Poetul milionar a devenit o ştire propagată în presa internaţională, care a transformat-o într-o portavoce a femeilor musulmane. Ramia afirmă că a primit şi multe mesaje de susţinere (nu doar de ameninţare) de la musulmanii din întreaga lume, ce s-au bucurat că presa internaţională a prezentat o femeie care demonstrează că în spatele unui văl nu se ascund neapărat mesaje ce incită la ură şi la cotropirea lumii occidentale.

Poeta devine simbolul musulmanului educat şi modern, al unei lumi tolerante şi deschise, în ciuda regulilor stricte impuse de fanatici. Regizorii au meritul de a-l apropia pe spectatorul occidental de lumea saudiţilor blamaţi din cauza legilor nedrepte cu femeile. Legătura emoţională, plină de sensibilitate, dintre protagonistă, cultura ţării ei şi cinefili se face printr-un ton ce îndeamnă mai degrabă la dialog şi la informare, nu la blamare. Prin tonul cald, ochii pătrunzători şi blânzi ce sfidează opacitatea veşmântului sufocant şi prin acea naturaleţe a confesiunii la feminin, Ramia îţi prezintă o Arabie Saudită care nu a fost întotdeauna atât de strictă, nici măcar cu femeile din lumea beduinilor. Argumentele ei sunt unele istorice, bine susţinute prin fotografiile şi filmările de arhivă adunate de regizorii Stefanie Brockhaus şi Andreas Wolff.

Ramia surprinde exact momentul în care marea istorie a intrat în mica istorie a fiecăruia, atunci când s-a trecut de la politica tolerantă faţă de femeile ce doreau să se manifeste în spaţiul public la rigiditatea care a distrus armonia din relaţiile dintre acestea şi bărbaţi, perturbând astfel şi armonia din spaţiul familial. Un mare merit îl au şi regizorii care, prin modul în care au filmat chipul Ramiei acoperit de văl, au reuşit să redea expresivitatea, candoarea şi demnitatea nu doar a femeii arabe implicate în lupta pentru libertate, ci şi a unei lumi devenite victima propriei faime bazate pe sumele exorbitante asigurate de petrol, o lume adesea etichetată negativ şi asociată cu terorismul.

Lansarea documentarului s-a sincronizat cu ştirile despre tentativele noului suveran al Arabiei Saudite de a moderniza societatea, reducând controlul exercitat de clericii fundamentalişti şi de adepţii lor asupra vieţii private şi asupra femeilor care vor să devină independente, iar aceste aspect este menţionat şi de regizori. În ciuda lungului drum spre libertate al femeilor din mediile arabe tradiţionaliste, documentarul îţi dă speranţă deoarece leagă emanciparea de nevoia exprimării prin artă, prin frumos. Revolta nu incită la violenţă, ci devine o sursă de inspiraţie, care descurajează barbaria.

Citeşte şi Căsătorie de plăcere – Un Maroc al poveştilor greu de uitat

Eu sunt Malala – Povestea fetei care a luptat pentru educaţie

Casatorie de placere – Un Maroc al povestilor greu de uitat

Eu sunt Malala – Povestea fetei care a luptat pentru educatie si a fost impuscata de talibani

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here