Pompeii 3D – The Bigger The Better

0
817

Pompeii este genul de film care-ţi va plăcea mai ales dac-ai plâns la Titanic. Aceiaşi tineri nevinovaţi împotriva unei lumi corupte, prinşi în goana după o barcă salvatoare (în locul unui transatlantic avem un oraş care se va scufundă sub un ocean fierbinte), aceeaşi idilă imposibilă între fata din familia bună, obligată să se mărite cu bogătaşul fără pic de scrupule, şi băiatul sărac, dar cu suflet mare.

Cu mii de ani înainte de-a apărea oraşe precum New York sau Las Vegas, Imperiul Roman ilustra cel mai bine zicala The Bigger The Better. Amfiteatre, spectacole grandioase, multă risipă în slujba plăcerilor de toate felurile şi cuibuşoare dedicate huzurului ostentativ, aşa cum era Pompeii, staţiunea de vacanţă preferată a romanilor de vază. Pe aceeaşi fascinaţie pentru grandoare a omului modern s-a bazat şi Paul W. S. Anderson, care i-a întins cinefilului nişte ochelari pregătiţi să-l aducă exact în ziua fatidică pentru oraşul îngropat sub cenuşă – doar spectacolul disperării arată mai bine în 3D.  

Dacă toate drumurile duceau cândva la Roma, în filmul regizat de Anderson toate distracţiile se revarsă la poalele Vezuviului, pentru a-i răsfăţa pe cei plictisiţi de grandoarea Cetăţii Eterne. Senatorul Corvus (Kiefer Sutherland) şi un faimos negustor din Pompeii aveau planuri mari legate de oraş. La cât erau cei din Imperiul Roman de pricepuţi când venea vorba de construcţii, poate le-ar fi ieşit şi câţiva zgârie-nori din marmură…dacă vulcanul mânios n-ar fi avut alte planuri, iar zeii n-ar fi pierit, vorba lui Plinius. Într-un astfel de Pompeii îşi face intrarea un gladiator cu potenţial, adus din provincii. Milo (Kit Harington din Game of Thrones) a fost răpit din mijlocul răsculaţilor celţi omorâţi de Corvus, ajuns un mare senator corupt şi, între timp, marele rival al gladiatorului în lupta pentru inima Cassiei (Emily Browning). Milo este adus de stăpânul său în Pompeii pentru a se lupta în arenă cu neînfricatul sclav Atticus (Adewale Akkinuoye-Agbaje), căruia i se promite libertatea dacă-l omoară pe celt.

În această lume a distracţiilor sângeroase, adevărata luptă se dă abia când pământul este cutremurat de Vezuviu, iar la bătălia finală pentru supravieţuire participă nu numai sclavii din amfiteatru. Noua misiune a lui Milo este salvarea Cassiei, şi, când toată lumea se îndreaptă spre corăbiile salvatoare din port, celtul fuge spre inima oraşului ale cărui artere sunt pe cale să fie acoperite de lavă.

Paul W. S. Anderson ştie când să mizeze pe fanteziile romantice legate de bărbaţii având un corp de luptător si priviri duioase. Din păcate, filmul este nesatisfăctor pentru spectatorii care vor și profunzimi psihologice, jocuri actoriceşti bazate mai mult pe confruntările sub formă de replici memorabile, și mai puțin pe mişcări de luptă. Aşadar, dacă ţi-a plăcut Quo Vadis, de exemplu, Pompeii te va dazamăgi, chiar dacă subiectul este ofertant.

Pompeiieste mai mult o acumulare de efecte speciale şi o machetă supradimensionată a unuia dintre cele mai frumoase oraşe antice. Majoritatea scenelor redau haosul din timpul erupţiei, templele prăbuşite şi furnicarul uman zguduit de spaimă, scene menite să-ţi ridice pulsul în timp ce te întrebi dacă Milo şi Cassia vor ajunge pe corabia salvatoare.

Surpriza pregătită de regizor constă în schimbarea unor priorităţi în scenariul hollywoodian. În locul relaţiei de iubire, pare să aprofundeze mai mult legătura de prietenie dintre Milo şi Atticus, gladiatorul african. Scenele din cuştile aflate în subteranele amfiteatrului, unde cei doi luptători îşi aruncă priviri şi vorbe ameninţătoare despre moartea în arenă, considerată drept singura cale de scăpare din sclavie, vor fi singurele capabile să mai ridice filmul în ochii spectatorilor pretenţioşi.  

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here