Poneiul rosu – America treburilor de barbati, asa cum o vedea Steinbeck

0
894

America rurală văzută în filmele despre cowboy dârzi, cu fermieri aprigi, căsuţe de lemn pierdute în ţinuturi desprinse de timp şi legendele despre caravane atacate de indieni îţi poate părea azi austeră, demodată, retrogradă, ursuză în faţa civilizaţiei şi împotmolită în propria mărginire. Dar când ajungi să citesti povestirile despre familia lui Jody, puştiul aflat între copilărie şi pubertate, ce se visa brav precum strămoşii lui ce duceau la destinaţie caravane peste munţi şi văi, luptându-se cu pericole despre care alţii nici nu auziseră, descoperi printre apucăturile oamenilor aspri nişte licăriri duioase, mimici visătoare şi o compasiune tăcută, însă capabilă să răzbată dincolo de încordările de pe chipurile încăpăţânate ale celor de neclintit.

John Steinbeck a imortalizat ca într-o fotografie documentară, cu miez de poveste atemporală şi expresivitate vizuală demnă de un film de artă, imaginea unei Americi apuse dar încă puternic agăţate de prezent, dacă ştii unde să-i zăreşti ramificaţiile peste timp. Probabil că s-ar fi pierdut pe rafturile clasicilor ieşiţi din circulaţie dacă Steinbeck nu ar readus-o la viaţă folosind un simbol strâns legat de ritualul de trecere de la copilărie la maturizarea prin întâlnirea cu efemerul, responsabilitatea vitală şi pierdere, ritual valabil în toate epocile (doar conţinutul diferă).

Simbolul trecerii spre maturitate este poneiul roşu, de care puştiul de zece ani pe nume Jody trebuie să aibă grijă zi de zi, pentru a-şi împlini visul de a călări asemenea bărbaţilor bravi din ţinutul său, cum sunt tatăl, ajutorul său, Billy Buck, priceput la cai şi treburi de fermier ca nimeni altul, şi bunicul căruia îi place să deruleze la nesfârşit povestea despre o călătorie spre ocean, în care a servit drept călăuză. În jurul dorinţei lui Jody de a deveni un călăreţ veritabil şi de a reînvia ţara strămoşilor viteji din vremurile indienilor la fel de aprigi, sunt construite prozele din acest volum, care prezintă, pe tonul unui realism aspru cu nuanţe candide şi răvăşitoare, o lume pierdută între sălbăticia munţilor şi poveştile bătrânilor.

Poneiul rosu este o carte înţeleasă, trăită şi apreciată mai ales de cei pasionaţi de echitaţie, pentru care legătura dintre om şi cal este una tainică, strânsă, greu de explicat, dar capabilă să schimbe traiectoria pe care o ia perspectiva asupra sensului vieţii. Cei care se redescoperă şi se simt ei înşisi abia când mângâie un cal şi îi vorbesc, vor fi cutremuraţi de povestirile Darul şi Promisiunea, în care frumuseţea şi cruzimea se dezlănţuie împreună în natura ce învăluie fragilitatea copilului care abia se întâlneşte cu primele pierderi. Iubitorii de cai îl vor înţelege cel mai bine pe Jody, băiaţelul care visează la peripeţiile prin care să-şi egaleze bunicul melancolic, pe care nimeni nu mai vrea să-l asculte, în afara lui, şi care îi tot repetă descumpănit: Aia a fost o treabă de bărbaţi, dar numai băieţii mai vor s-audă despre ea.

 Alegând să prezinte lumea lui Jody prin detalii hiperrealiste, uneori greu de îndurat, legate de modul în care se creşte şi se vindecă un cal, încât ai impresia că ţi se oferă o lecţie de supravieţuire într-un mediu greu încercat de capriciile naturii, Steinbeck demonstrează de fapt că sensibilitatea poetică, duioşia şi asprimea se pot împăca perfect în ochii unui copil. Jody are şi momente în care se arată necruţător cu necuvântătoarele asupra cărora abate reacţiile izvorâte din neputinţa copilului de a-şi gestiona frustrarea când adulţii nu au chef să-l asculte, dar şi momente de tandreţe care te fac să afirmi că nimic nu poate scoate la suprafaţă partea luminoasă a fiinţei umane aşa cum o poate face un ponei. Calitatea literară a povestirilor incluse în acest volum este dată tocmai de fineţea şi consistenţa analizei psihologice legate de legătura dintre un copil şi mediu, dar mai ales de explorarea modului în care trăirile sale ajung să se reflecte în relaţia cu necuvântătoarele, în pasaje uimitoare.

Chiar dacă nu s-au născut în America din vremea lui Steinbeck, datorită analizei psihologice mulţi cititori vor putea empatiza cu Jody, băiatul pentru care jocurile copilăriei gravitau în jurul treburilor serioase de la fermă, pe care le îndeplinea şi conştiincios precum un om mare, şi dându-le un sens ludic, bine ascuns de ochii adulţilor exigenţi. Îi vor înţelege aşteptările, nerăbdarea de a avea propriul mânz, de a vedea poneiul crescând mai repede pentru a-şi impresiona colegii de şcoală călărindu-l sau bucuria de a simţi respiraţia unui cal încălzindu-i mâna în semn de prietenie. Pentru acei cititori pasionaţi de cai, povestirile realiste ale lui Steinbeck se transformă într-o călătorie imaginară în şa, ce-i poartă peste nişte ţinuturi neîmblânzite redându-le bucuria libertăţii în mijlocul naturii.

Poneiul rosu - copertaEditura Polirom, 2016

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here