Pornographia – Orasul si trupul

0
990

Nu citeşti romanul lui Jean-Baptiste Del Amo pentru scenele toride (în ciuda unei abundenţe senzoriale explicite), aşa cum nu alegi să vezi Nymphomaniac al lui Lars von Trier pentru senzaţionalism. Îl citeşti pentru revelaţiile prelungite dincolo de sexualitate, pentru momentele instrospective din postludiul ce devine pentru personajul central un periplu halucinant, cum rar ai mai găsit în descrierile disperării şi ale tânjirii din romanele actuale. De fapt, însăşi etimologia cuvântului din titlu te îndepărtează de o interpretare facilă. Pornographia se traduce (şi) prin imaginea pictată a unei curtezane, în Grecia Antică (porne – prostituat/prostituată, graphe– screiere/descriere grafică/pictură).

Pentru cel considerat a fi unul dintre cei mai buni scriitori tineri din spaţiul francofon (a uimit încă de la debutul încununat cu un Premiu Goncourt), sexul, oricât de franc al fi descris, nu este decât un mijloc folosit de personajul central pentru a călători în subteranele oraşului natal şi ale propriului psihic torturat. Este oraşul tropical prin excelenţă, aşa cum îl caută străinii veniţi să cumpere plăceri şi aşa cum arată când îl detestă localnicii alienaţi şi înzestraţi cu prea multă luciditate. Atemporal şi ţintuit în canicula umedă. Scorojit şi putred. Ademenitor şi coşmăresc. Feroce şi gata să fie abuzat, stăpânit. Vorace, dar şi peste măsură de sătul de sine însuşi. Cameleonic. Euforic şi abulic. Prea bine cunoscut, dar plin de spelunci anonime. Ofertant, dar cu oameni foarte săraci. Fascinant, dar şi dezgustător. Un furnicar de pulsiuni nepotolite, care devine din ce în ce mai atractiv pentru cei din afara lui, pe măsură ce se degradează odată cu localnicii transformaţi în trufandale ieftine. Cu acest oraş, dar mai ales cu amărâtele sale cocote famelice, protagonistul are o relaţie duală. Îl doreşte, dar îl şi urăşte, îl cheamă în clipele de sevraj lubric, dar îl şi reneagă.

Din punct de vedere stilistic, Pornographia este un roman de o rară frumuseţe. Acea frumuseţe neîndurătoare (ce refuză calofilia), pe care o vede şi acceptă doar un autor precum Jean-Baptiste Del Amo. O frumuseţe a urâtului ce-ţi întoarce stomacul pe dos, apoi te bântuie, dar care scoate ce are mai bun din punct de vedere creativ un mare autor. O frumuseţe a deznădejdii şi a unui babilon carnal şi visceral, devenit un hău întunecat unde doar culorile ţipătoare ale vânzătorilor de plăceri mai lucesc până să se prăbuşească direct în vârtejul corpurilor anonime, ce nu au nevoie de chip şi identitate pentru a supravieţui.

Găseşti în traducerea oferită de Aurelia Ulici nişte descrieri ce te uimesc până la stupefacţie prin originalitate, forţa lor vizual-olfactivă, lirismul coroziv şi modul în care se desfăşoară legătura ombilicală dintre eul redus la epiderma supradimensionată, dependentă de sexualitate, şi destinul oraşului, cu transformările şi concesiile lui. Del Amo ştie cum să transforme graniţa dintre erotism şi pornografie într-o poezie a decadenţei diabolic închipuite, însă dumnezeiesc descrisă prin amestecul dintre sublim, extaz, fragilitate şi sacrificul iminent al inocenţilor. Totuşi, din perspectiva unui cititor neobişnuit cu această graniţă permeabilă şi din ce în ce mai controversată şi neclară, Pornographia este greu de digerat. Iar această dificultate în a-l parcurge este dată tocmai de marea calitate prin care autorul s-a impus încă de la debut pe scena literară franceză – abilitatea de a învecina sensibilitatea cu estetica urâtului dusă la extrem.

În acest roman, estetica urâtului se va suprapune peste culorile intense ale iadului din oraşul tropical. Este oraşul fără nume, dar uşor de plasat pe harta exotismului din imaginarul fiecăruia. Unii s-ar putea gândi la Havana lui Pedro Juan Gutierez (Trilogie murdară la Havana). Alţii, în schimb, nu-i vor căuta reperele prin care devine recognoscibil. Se vor mărgini la impresiile stridente din pasajele introspective, în care locuitorul ce l-a abandonat îşi rememorează fără pudoare întoarcerea în ipostaza străinului ce vrea să-l cumpere, ajungând să-i redescopere plăcerile de altădată doar atunci când acceptă supliciile din zonele rău famate, din viaţa de noapte clandestină.

Cei ce îl admiră pe Jean-Baptiste Del Amo tocmai pentru că nu se dă în lături de la nimic pentru a descrie întâlnirea frumosului cu grotescul ce frizează pornografia vor găsi în acest roman ceea ce căutau de fapt în cărţile unui astfel de scriitor – senzaţii grele, un realism dizolvat în descrieri ce dilată cotidianul până la delir, o luciditate găsită în acel abandon prin stabilimente clandestine, o conştiinţă zgândărită de climaxul al cărui preludiu este căutarea exasperantă a propriului sine. În ciuda autenticităţii care îl aşează pe Jean-Baptiste Del Amo alături de marii autori ce au scris despre insuportabila tristeţe de la Tropice, plină de mizerie şi pauperitate, această carte nu are un realism brut, deşi autorul cochetează în unele pasaje cu el. Modul în care descrie o societate a marginalilor, ostilă demnităţii şi oricărei tentative de a o lăsa în urmă, se apropie mai mult de suprarealismul lui Bosch din Grădina desfătărilor, dar în varianta cu vicioşi exotici, zeităţi şi incantaţii ale etniei yoruba din Caraibe. Perspectiva delirantă asupra realităţii îndepărtează romanul de claritatea unei scriituri ce are impactul unui reportaj nefiltrat din zonele rău famate ale unei ţări exotice. Pentru a păstra ritmul trândav al abandonului poetic în atmosfera tropicelor, Del Amo îi imprimă romanului fluiditatea unui periplu oniric şi lentoarea unei reverii. Datorită acestui ritm de litanie halucinantă, cititorul poate coabita până la capăt cu brutalitatea şi insuportabilul de care are parte umanitatea descrisă

Pornographia este un roman al regăsirii prin rătăcire, al ispăşirii prin damnare, aşa cum se poate întâmpla numai în ţările ce iau simţurile cu asalt apoi spintecă trupul consumat înainte de vreme. Protagonistul-narator, care îşi derulează experienţele sexuale de parcă s-ar lua la întrecere cu Miller sau Bukowski, vrea să se recompună după ce fiecare bucăţică a trupului său este fragmentată într-un haos al experienţelor stridente. Desi îşi izbeşte cu brutalitate personajele şi cititorii de ce are viaţa din locurile frumoase mai urât, Del Amo face în aşa fel încât să răzbată din această carte o mare compasiune pentru umanitate.

Pornographia - coperta finalEditura Vellant, 2017

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here