Potentialul erotic al sotiei mele – Colectionarul de fetisuri amuzante

0
1908

În ciuda titlului ce promite să respecte vechea reţetă a celor gata să-ţi electrizeze privirea apelând la nevoile creierului primitiv, ajungi să afirmi că Potenţialul erotic al soţiei mele este, într-un mod sofisticat, un roman diferit de tot ceea ce ai citit în ultimii ani. Te catapultează imediat din lumea clişeelor despre viaţa de cuplu, oferindu-ţi o avalanşă de umor savuros ce deviază inteligent şi original de la traiectoria aşteptărilor.

David Foenkinos este conştient de fetişurile, mecanismele tainice ale infidelităţii şi ale inadecvării, de instalarea perfidă a defenselor nevrotice, de fanteziile insolite din mentalul colectiv, de obsesiile, angoasele moştenite din adolescenţă, de tentaculele familiei de origine ce vor să sugrume noile relaţii de la maturitate şi mai ales de temele răstălmăcite până la epuizarea cititorului, în cărţile de popularizare a psihologiei. Romanul sau ar putea fi alternativa ludic-ingenioasă la informaţiile îngurgitate cu nesaţ de omul modern. Iar omul modern devine o sursă inepuizabilă de comic ori de câte ori se vrea propriul terapeut, să nu-l ştie nimeni când se simte neputincios în relaţii, deşi este cât se poate de indiscret, până la exibiţionism, în raport cu propriile-i probleme şi bizarerii erotice şi, totodată, mai înţepenit ca niciodată în propria teamă de eşec sexual, bine mascat. Scriitorul ia şabloanele din cărţile şi filmele de masă pentru a le parodia folosind bisturiul unui psihanalist deghizat într-un scriitor dornic să te facă să râzi în hohote atunci când ar fi trebuit să te simţi stânjenit. Le adună pe toate într-o înlănţuire ce îmbină coerenţa densă a unui compendiu despre parafilii şi o doză neobişnuită de umor de cea mai bună calitate.

Profund, elevat şi avizat precum un pasionat de psihanaliză şi de patologie, dar afişând lejeritatea ironicului detaşat, David Foenkinos le oferă celor dornici de a savura o comedie ieşită din comun voluptăţi administrate cu linguriţa, astfel încât să le prelungească meticulos plăcerea. Fiecare pagină le aduce răsturnări de situaţie ce alimentează permanent hohotele de râs. Exact când ai impresia că bizareriile amuzante ale personajelor au atins culmea originalităţii, autorul mai inventează un fetiş comic, o scenă, un gest absurd sau o manie ce împinge jocurile sexuale dintre Hector şi soţia lui, Brigitte, într-o spirală a farselor, a neînţelegerilor, a interpretărilor năstruşnice sau a revendicărilor pline de intenţii ascunse, la graniţa cu perversitatea deviată (din fericire) în zona ludicului senin.

Povestea lui Hector, protagonistul captivat până la subjugarea voyeuristă de farmecele soţiei sale, descoperite în timpul unor activităţi lipsite de senzualitate în ochii altor bărbaţi, ar fi fost una clasică. El, fiul obligat să joace rolul copilului perfect, venit pe lume pentru a umple un gol din cuplul parental, se refugiază din calea ritualurilor gastronomice ale familiei autiste în activitatea compulsivă de a colecţiona orice îi cade în mână. Sclavul propriei adicţii, despresiv, însingurat, evitant în relaţiile sociale, nesigur în faţa reprezentantelor de sex opus, fără iniţiativă şi exasperat din cazua eşecului în tentativa de a duce o viaţă normală, Hector ajunge pe marginea prăpastiei, dar este salvat de întâlnirea cu Brigitte, la rândul ei o colecţie de ciudăţenii mărunte şi fantezii uimitoare, mai bine ţinute sub control. Dar menţinerea cititorului în zona clasicei relaţii amoroase cu final salvator ar fi fost un clişeu nepermis în cazul acestei cărţi ridicate în slăvi de criticii francezi tocmai datorită inventivităţii. De aceea, cititorul are impresia că autorul apasă pe o pedală de acceleraţie şi nu are limite când vrea să depăşească toate aşteptările în ceea ce priveşte apucăturile ciudate.

Romanul lui Foenkinos poate fi asemănat cu genul acela de comedie plină de întâmplări familiare, dar cu turnură inedită, pe care le vezi la marile festivaluri. Nu trebuie să citeşti multe pagini pentru a-ţi da seama că ai intrat într-o lume hilară, cu personaje ce nu au purtări normale (din fericire pentru comicul magnetizant) şi întâmplări ce ajung să ricoşeze una într-alta pentru a produce un lanţ de scene şi de reacţii comice, din care nu lipseşte o irezistibilă notă de candoare şi compasiune pentru frumuseţea oferită de fragilitatea umană.

Vei aprecia la acest roman trei elemente: dozarea ascendentă a umorului în situaţiile cu adevărat imprevizibile, modul în care David Foenkinos jonglează cu ordinea cronologică băgând hâtru capul în lumea personajelor şi amestecul dintre ironia pişcătoare şi tandreţe. Le îmbină tacticos, astfel încât intervenţia comicului să poată salva reputaţia unei poveşti cu nuanţe romantic-sentimentale în ochii unor cititori (mult prea) caustici pentru a mai crede în acele întâlniri ce prormit marea dragoste încă de la prima vedere, când orizonturile personale erau obturate de apariţia dezolării cronice.

David Foenkinos a reuşit să redea o poveste ieşită din tipare, dar în care se regăsesc aproape toţi cititorii, într-o oarecare măsură. Este greu de crezut, azi, că societatea contemporană i-a scutit de toate problemele personajelor sale, chiar dacă nu au evoluat într-o asemenea manieră excentrică. Astfel, pe lângă originalitate, romanul cucereşte şi prin dialogul intim ce implică mai ales cititorul, prin identificarea cathartică apărută în relaţia ta cu protagoniştii. Această identificare devine o defulare purificatoare, nicidecum reflexia înspăimântătoare a propriilor fantasme nemărturisite, datorită abordării lui Foenkinos, care, în loc să menţină bizareriile în zona patologiilor sexuale scabroase, preferă să le mute în zona jocurilor inofensive. Partenerii nu ajung să se sperie unii de ceilalţi, răspunzând cu mult umor extravaganţelor ce ar fi fost considerate, într-un alt context, ridicole de către un partener conservator.

Probabil că alt autor şi-ar fi trimis personajele în cabinetul unui terapeut, care să scoată la iveală conţinuturi preţioase pentru inflamarea comicului. În schimb, Foenkinos preferă să le ofere posibilitatea unor dicuţii conjugale pline de urmări neaşteptate şi noi idei benefice diversităţii erotice şi autoanalizei pline de concluzii neconvenţionale, în locul vindecării înţelese ca mimare a unei adaptări la normalitate.

Potentialul erotic al sotiei mele - copertaEditura Humanitas Fiction, 2017

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here