Povesti de dragoste si neputinta – Au forta unor scurtmetraje

0
337

Cele 21 de proze din Poveşti de dragoste şi neputinţă vor fi o lectură tonică, dulce-amară sau plină de nostalgie pentru cei ce preferă feliile de viaţă recognoscibile, în doze mici, sau genul acela de scurtmetraje în care banalul repetitiv ia o turnură imprevizibilă cu accente de farsă vecină cu absurdul sau cu halucinantul.

Poveşti despre cupluri destrămate, poveşti despre singurătatea ce permite o revizitare melancolică sau năstruşnică a trecutului în doi, poveşti despre ispite şi greşeli, despre naivităţi şi despre spulberarea mitului ce încurajează încrederea în găsirea sufletului-pereche. Poveşti cu studenţi aflaţi la prima relaţie serioasă, poveşti cu pragmatici dezabuzaţi sau cu boemi incurabili ce o mai ard prin Vamă pentru a masca blazarea adultului responsabil. Toate conţin acel amestec dintre umor şi amărăciunea dublată de autoironie şi (aproape) toate îţi lasă impresia că rezonezi cu personajele sau că vezi scene deja cunoscute din propria-ţi existenţă.

Dan Pleşa optează pentru un stil simplu. Li se adresează celor cărora nu le plac artificiile stilistice, după cum nici personajele sale nu gustă acrobaţiile interioare complicate, deşi nu sunt neapărat lipsite de abilitatea de a plonja adanc în propria lume afectivă pentru a-şi explica eşecurile din relaţii. Totuşi, optează pentru genul de simplitate capabilă de a  trasmite eficient stări şi mesaje, transformând aceste proze în pastilele ce scot din amorţeală un cititor dornic de a privi dramele altora pentru a fugi puţin de ale lui, imaginându-şi că schimbă un zâmbet complice cu personajele care se lasă ispitite sau că deţine siguranţa reconfortantă a celui ce nu a căzut pradă iluziilor.

Datorită amestecului dintre concizie, comic (sau tragi-comic), imprevizibil, familiar şi bizar-suprarealist, dar şi unor finaluri ce ascund fraze precum lovitura ce schimbă percepţia asupra situaţiei de viaţă prezentată, aceste povestiri pot fi comparate cu un festival de scurtmetraje pe care le vezi pe terasa unui bar pentru hoinarii oraşului. Le poţi citi la fel de bine în drum spre job, pentru a-ţi reîncărca bateriile cu poveşti despre oameni ca tine sau precum tipologiile care-ţi sunt simpatice sau, dimpotrivă, îţi par insuportabile.

Citeşte şi Fetiş – 21 de povestiri care nu te plictisesc

Fetis – 21 de povestiri care nu te plictisesc

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here