Povestiri cu Pat Hobby – Jocurile din culisele Hollywood-ului, vazute de un scenarist ratat

0
624

Când a fost lansat filmul regizat de Fraţii Coen – Hail, Caesar! – mulţi au avut impresia că s-au putut plimba nestingheriţi prin culisele fabricii de visuri hollywoodiene. Ce-i drept, personajele fraţilor Coen le-au cam luat ochii, cu toate cascadoriile lor vizuale, într-o retrospectivă precum un varieteu cu suspans, intrigă poliţistă, satiră politică, nişte cowboy obligaţi să ia lecţii de dicţie şi câteva sirene care plonjează riscant, de la mare înălţime, într-o piscină de lux. Aproape uitaseră că, înaintea lor, cel care a permis intrarea în culise pentru a da în vileag partea nevăzută a Hollywood-ului plăsmuit din butaforii spectaculoase a fost F. Scott Fitzgerald, cu al său debusolat Pat Hobby.

Scrise la începutul anilor ’40, cele şaptesprezece proze reunite în volumul Povestiri cu Pat Hobby demitizează Hollywood-ul fără a-i salva şi acel farmec specific unui parc de distracţii care să întreţină, prin iluzii în costume sclipitoare şi decoruri costisitoare, un kitsch asumat. Vezi un altfel de Hollywood prin ochii înroşiţi ai lui Pat Hobby, un scenarist cu pretenţii de nabab răsărit din industria divertismentului şi a risipei interbelice de pe coasta de vest. Cândva în mare vogă printre starurile din spatele ecranului, care alimentau poveştile cu încasări fără precedent, anii ’40 l-au găsit falit, plutind de pe azi pe mâine în tranziţia de la filmul mut la cel sonor. Este un Hollywood sincer şi epuizat, al nervilor, al toanelor arogante, dar şi al servilismului mimat când nevoia o cere, al sforilor trase, al conexiunilor salvatoare şi al instabilităţii, al cinismului şi al umorului derivat din acesta. Un Hollywood care îi atrage pe cei dornici să găsească detaliile incitante mai ales atunci când se prăbuşesc decorurile, când se sting luminile, iar figuranţii în costume de basm înfulecă fără chef nişte gustări la bufetul studiourilor.

Alături de Pat Hobby vizitezi Hollywood-ul diurn, al scenariştilor ce se târăsc de la o zi la alta după ce au căzut în dizgraţie, al sumelor colosale, dar fluctuante la bursa capricioasă a finanţatorilor ce azi au nevoie urgentă de o idee bună, dar mâine spun că nu pot trece pe statul de plată un om care nu le-a livrat nimic interesant. Farsele se ţin lanţ, mai ales când sunt implicaţi deţinatorii marilor decizii. Rivalităţile şi furtul ideilor geniale se termină cu bluff-urile cauzate de ciocnirea ghinionistă a unor situaţii neprevăzute, urmate de un râs amar.

În aceste povestiri găseşti un Hollywood surprins în orele dimineţilor fără inspiraţie şi al după-amiezelor burduşite cu alcool şi amfetamine dosite în biroul unui scenarist ce trăieşte din gloria cu ecouri epuizate, de care nu mai el îşi mai aminteşte. Încercările de a reînvia vremurile bune de altădată, împânzite de prezenţe feminine disponibile, sfârsesc prin întorsături penibile şi perioade fără angajamente, în care nişte replici inspirate perfecţionează doar arta de a cere bani cu împrumut. Cu toate acestea, dramele celui având un viitor promiţător, dar irosit în risipa hedonistă din anii petrecerilor nebune, sunt deviate de Fitzgerald într-o zonă a melancoliei transformate imediat într-o reverie strălucitoare precum şampania rămasă pe fundul paharului, amintind de gustul huzurului. Această melancolie volatilă, dublată de privirea autoironică, salvează decăderea de la patetism şi mizerie, dar şi calitatea umorului, după cum îi stă în fire scriitorului care şi-a făcut un scop din a imortaliza trecerea de la fast la irosire , mai ales când scrie proze scurte.

Pe cât de lipsit de strălucire şi de şarm este acest personaj eşuat, care seamănă cu deznădăjduitul care şi-a tocat toţi banii din anii în care se bătea pe umăr cu marile staruri şi acum este nevoit să aştepte pe marginea unei piscine secate, pentru a elibera vila pierdută odată cu dizgraţia adusă de norocul instabil, pe atât de vii şi pline de autoironie savuroasă devin micile episoade care surprind păţaniile acestui Pat Hobby pe holurile studiourilor. Va fi obligat să facă slalomuri printre noii rivali, mai tineri şi nevizitaţi de epuizarea celui ce a dat nas în nas cu dezamăgirile. Se va intersecta cu magnaţi asiatici deveniţi protectorii unui fiu neglijat din trecut, ce-l roagă să îi fie prezentat unei vedete femine, ş care nu-i poartă pică tatălui cu visuri măreţe, dar capabil de a-şi asuma doar acele responsabilităţi mărunte. Va jongla cu toanele unor  foste secretare. Una îi promite dezvăluirea unei scrisori compromiţătoare drept primă de Crăciun, alta îi aminteste de un scurt mariaj printr-un act sinucigaş nereuşit. Se va târâ printre datorii neachitate, beţii solitare în momente nepotrivite şi împrumuturi favorizate de minciuni ingenioase, ce par să-i soarbă toată inventivitatea ce ar fi trebuit consumată în scenarii cu priză la marele public.

Pat Hobby încearcă să revină, după ani de absenţă, într-o industrie a filmului tapetată cu egouri de şarlatani şi bugete uriaşe, cu jocuri murdare, intrigi şi calcule meschine. Găseşte o comică lume tristă. O bulă de iluzii suspendate între speranţă, adicţii, entuziasmul artistic inovator, clişeele ţipătoare ale succesului şi culorile palide ale unei lehamite greu de evitat când viaţa fără griji din vilele cocoţate pe dealurile de unde poţi admira cel mai bine Oraşul Îngerilor s-a topit până a reuşit să încapă într-un mic apartament. Având acea delăsare a cabotinului îmbătrânit înainte de vreme, dar şi fidelitatea celui care n-ar părăsi în ruptul capului studiourile pe care le consideră o a doua casă, Pat Hobby pluteşte între luciditatea ivită atunci când observă necruţător dinamica din culisele spectacolului exorbitant şi propria-i decădere urmată de autoamăgire.

Un pierde-vară incurabil, care atunci când rămâne fără un şfanţ se adăposteşte în decorul domestic rămas după o filmare, acest Pat Hobby se umflă în pene în faţa aspirantelor, dar este surprinzător de sincer cu sine însuşi, chiar şi atunci când se minte pe sine. Intră cu nonşalanţă în zeci de încurcături ce le-ar închide altora toate uşile studiourilor (niciodată lui), şi pe care tot el le rezolvă, ca nimeni altul, dându-ţi impresia că vrea să-şi transforme propria existenţă într-o comedie amară despre un personaj care se autosabotează în loc să ţină cu dinţii de şansa la care alţii doar vizează când se gândesc la Hollywood. Drama lui nu are disperarea, şi nici frivolitatea extravagantă sau melancolia strălucitoare de la sfârşitul petrecerii-anestezic, pe care le găseşti adesea în povestirile lui Fitzgerald, printre care şi cele din volumul Toţi acei tineri trişti.

Deşi este scufundat până peste cap în reveria nostalgică a mondenului afemeiat care a trăit şi vremuri mai bune, cunoscute sub denumirea de Jazz Age, suferinţa lui Pat Hobby nu are tragism, nici măcar acel tragism superficial, redus la tăcere de paşii frenetici ai Charlestonului sau de ritmul unei orchestre dezlănţuite sub cupola de la Ritz. Are în schimb uşurătatea mimată prin umorul debarasat de umbrele tristeţii îndelungate, chiar şi atunci când îi scapă printre degete şansele de a se salva, de a mai pune mâna pe un contract prin care să poată supravieţui încă o zi în preajma studiourilor, devenite casă, masă, parteneră şi refugiu psihologic.

În Povestiri cu Pat Hobby asculţi vocea unui Fitzgerald pe care lunile petrecute la Hollywood l-au învăţat cum să rămână el însuşi, cum să-şi păstreze amprenta literară şi acea profunzime de la finalul unui chef grandios folosindu-se doar de umor. Se râde mult alături de Pat Hobby, chiar şi în clipele în care îl găseşti dejnădăjduit, ajuns la fundul sacului. Aproape că nu-ţi vine să crezi în acest Fitzgerald ce a rezistat vechii sale tentaţii de a-i da risipitorului monden aura unui zeu damnat al efemerului trăit cu fast. Pat Hobby are comicul unui trepăduş, nicidecum grandoarea memorabilă a unui erou a cărui decădere avea să devină emblematică pentru acea generaţie pierdută, la care se refereau toţi cei dornici să asiste la spectacolul oferit de tinerii anilor ’20, ce sfidaseră convenţiile morale pentru a se îndrepta, în paşi de dans, către marginea prăpastiei.

Povestiri cu Pat Hobby - copertaEditura Polirom, 2011   

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here