Pravalia de maruntisuri a domnului Nakano – Colectionari de prietenii

0
290

În Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano începi să te simţi de-al locului încă de la primele pagini. Ai impresia că-l ştii de-o viaţă pe acest proprietar trecut bine de prima tinereţe, cu şarm exersat de negustor galant ce mai dă şi de bucluc atunci când forţează nota cu aventurile sale amoroase, iar muşteriii excentrici având impresia că pot încheia afacerea vieţii lor de mici colecţionari atunci când îi calcă pragul îţi smulg un surâs greu de catalogat atunci când este provocat de acel amestec de umor dulce-amar depozitat printre nişte momente de singurătate stranie, des întâlnită la personajele japoneze din marile oraşe.

Deşi nu te îmbie prin clasicele antichităţi la preţ redus, atât de vânate de călătorul occidental ademenit de pozele ce-i prezintă migăloasele sculpturi miniaturale de tip netsuke, porţelanurile, evantaiele cu gheişe sau păpuşile tradiţionale cu breton şi obrajii precum un bujor bucălat, ci îţi oferă spre vânzare haine, ventilatoare sau farfurii şi vaze ciobite vechi, pescuite de prin casele vreunui bătrân, după ce rudele şi-au împărţit deja boarfele mai acătării, prăvălia domnului Nakano te atrage prin alte comori, imposibil de cuantificat în vederea stabilirii unui preţ: istorioarele de viaţă bizare ale clienţilor săi, dar şi ale celor doi angajaţi, în care mocnesc pasiunile nerostite, ieşite la iveală odată cu sosirea unui nou obiect în aglomerata prăvălioară. Toate aceste istorioare s-au adunat exact ca într-un magazin de antichităţi accesibile, unde împrăştierea haotică, legendele pline de superstiţii şi amestecarea obiectelor diferite pe acelaşi raft îi conferă adevăratul farmec, iar autoarea Hiromi Kawakami ştie cum să intre în pielea unui proprietar visător şi pişicher, aşa cum este şi domnul Nakano, pentru a transforma această babilonie de vechituri într-o harababură simpatică, din care fiecare detaliu sau obiect ce sare în ochi să devină o momeală pentru a scoate la suprafaţă acele poveşti nespunse ale personajelor mai mult sau mai puţin principale.

Hiromi Kawakami face parte din generaţia scriitorilor japonezi în ale căror povestiri şi romane te regăseşti chiar dacă aparţii unui alt spaţiu cultural. Totuşi a  reuşit să păstreze aceeaşi subtilitate niponă prin care sunt dezvăluite trăirile unor personaje care aleg tăcerea şi proiectarea stărilor asupra modului expresiv de a descrie culoarea unui obiect sau a unei zile de vară, în loc să şi le expună prin replici tensionate, aşa cum se întâmplă în cazul multor protagonişti din literatura occidentală. Indelungatele momente de tăcere ale personajelor sale rămase japoneze până-n măduva oaselor, în ciuda unor apucături europene proaspăt dobândite, nu ţi se par frustrante, ci pline de sensibilitatea reconfortantă care îmbină delicateţea, senzualitatea, ironia dublată de compasiune şi melancolia specifică protagoniştilor niponi din marile oraşe, înzestraţi cu darul de a găsi poeticul şi extraordinarul în cotidian. Aceleaşi personaje dintr-un Tokio ce începe să semene cu orice altă metropolă occidentală se regăsesc şi în romanul Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano, despre care ar fi corect să spui că par desprinse mai degrabă dintr-o comedie de tip candid-nostalgică a la Amelie, doar că în locul straniei copilăroase interpretate de Audrey Tautou, ce te însenina, apare Hitomi, având aceeaşi dorinţă de a se îmbiba de afecţiune, dar în varianta introspectivă, de unde şi impresia că este înconjurată de un nimb de sensibilitate specific japonezilor ce aleg exprimările ambigue şi amână dezlănţuirea trăirilor intense.

Introvertita Hitomi devine personajul prin ai cărei ochii se derulează întâmplările din prăvălia de mărunţişuri (vechituri ar spune unii) a domnului Nakano, un bătrânel plin de viaţă şi de umor, cu succes de cuceritor aflat în floarea vârstei. Disecând prin monologuri amuzante păţaniile simpaticului domn pe nume Nakano, dar şi propriile reuşite sau ezitări din relaţia cu distantul Takeo, un alt angajat bun la toate al domnului Nakano, ea însufleţeşte spaţiul acestei prăvălii ce ar fi putut trece neobservată în imensul şi aglomeratul Tokio. Datorită ecourilor pe care le au în mintea ei gesturile comice şi replicile ironice ale domnului Nakano, dar şi ale surorii sale cu aere de ştrengăriţă având vocaţie de artistă ce vrea să treacă drept o femme fatale înzestrată cu suflet boem, se risipesc din când în când atmosfera vagă şi tăcerea subtilă interminabilă prezente în alte două romane scrise de Kawakami şi traduse în limba română – Vreme ciudată la Tokio şi Cele zece iubiri ale lui Nishino– pentru a face loc acelui umor molatec, pregătit să te dezmorţească într-o zi sufocată de rutină sau de banal, atunci când numai în metrou îţi mai poţi face timp să citeşti, în drum spre job.

Aşa cum se aglomerează obiectele care de care mai ciudate, desprinse din trecutul unor proprietari excentrici sau şterşi (dar având o pasiune pentru obiectele ce ascund  poveşti ieşite din comun), în prăvălia domnului Nakano se înghesuie evenimente apartent banale ce ascund nişte trăiri ce ard mocnit, cum sunt şi cele împărtăşite de naratoarea Hitomi şi colegul ei Takeo, care se tachinează precum un cuplu de şcolari format din fata sensibilă şi timidă, înzestrată cu simţul observaţiei incisive şi gata să elibereze replica năucitoare, si colegul inclus în categoria introvertiţilor alunecoşi, ce se închid în ei când relaţiile devin tensionate. Tachinările s-ar fi stins în tăcerea ce domoleşte orice dialog intruziv între personajele nipone dacă nu ar fi apărut nişte urechi pregătite să capteze destăinuirile rănitei Hitomi. Sunt urechile acelui personaj feminin ce animă desfăşurarea evenimentelor prin expresivitate, nimeni altul decât sora boemă a domnului Nakamo. Imaginea reflectă contrastul dintre aşteptările celor din jur privind emoţiile a căror desfăşurare nu trebuie să depăşească intensitatea permisă de acel tip de bunăcuviinţă asociată unei anumite vârste şi dialogurile pline de replici dezinhibate, presărate cu sfaturi amoroase pentru mai tânara Hitomi. Deşi este plătita de patronul ei, domnul Nakano, pentru a-i spiona sora bănuita că s-ar deda unor obiceiuri libertine cam nepotrivite unei femei de modă veche, Hitomi descoperă o prietenă şi o confesoare în care poate regăsi amestecul dintre cochetărie, tandreţe şi entuziasmul adolescentin, ce o fac să pară o aiurită în ochii fratelui ce apără vigilent onoarea familiei, dar adorabilă în ochii cititorilor.

Ocolind tăcerea adâncă din Vreme ciudată la Tokio si melancolia stranie a personajelor des întâlnite în romanele japoneze, Prăvălia de mărunţişuri a domnului Nakano este o lectură ce te revigorează precum o comedie de calitate în stilul cinematografiei europene independente, bazată pe întâlnirea unor personaje într-un loc de munca neconvenţional. Asemenea unei regizoare cu ştate vechi, Hiromi Kawakami transformă portretele şi dialogurile în adevărata sursă de umor înviorant la început, apoi, spre final, învăluitor precum o suprapunere de pături mătăsoase care să-ţi înmoaie amorţeala şi lehamitea după o zi proastă, când alegi refugiul în surdina intimităţii.

Editura Polirom, 2015

Imagini: Shark Attack – Nakazaki-cho Store (Matcha Japan Travel Magazine) /daworldhistory.wikidot.com

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here