Procesul – Tu analizezi probele

0
236

Impresiile şi opiniile multor spectatori despre documentarul semnat de Claudiu Mitcu şi Ileana Bîrsan vor fi influenţate de temerile (amplificate în ultimii ani) legate de corectitudinea din lumea justiţiei.

Procesul scoate la suprafaţă una dintre cele mai mari temeri ale românilor – aceea de a nu avea parte de un proces corect dacă vor ajunge vreodată într-un tribunal. Această frică reflectă de fapt percepţia conform căreia autorităţile sunt mereu corupte şi rău intenţionate, iar omul simplu poate fi uşor zdrobit de sistem, care este adesea considerat a fi lipsit de empatie şi de etică.

În Procesul îţi este prezentat cazul lui Mihai Moldoveanu, fost ofiţer al armatei române, care de ani de zile încearcă să îşi demonstreze nevinovăţia. Condamnat la 25 de ani de închisoare pentru o crimă pe care susţine că nu a comis-o, Mihai Moldoveanu primeşte, în 2012, o veste bună de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), care a hotărât că a avut loc o încălcare a dreptului la un proces echitabil deoarece acuzatul nu a avut avocat, nu a fost audiat şi nu s-au administrat în mod direct probe. Această decizie a CEDO i-a permis lui Mihai Moldoveanu să spere la demonstrarea nevinovăţiei prin rejudecarea dosarului, fiind ajutat de avocata Alina Cojocaru (avocata lui apare şi în documentar).

Documentarul urmăreşte momentele petrecute de Mihai Moldoveanu după eliberarea provizorie şi demersurile sale din timpul rejudecării dosarului. Te-ai fi aşteptat la un documentar care să prezinte mărturii zguduitoare despre iadul petrecut în detenţie şi despre neputinţa celui care se consideră condamnat pe nedrept. Dar Procesul nu este un portret al disperării în spatele gratiilor. Nu trăirile condamnatului primează, ci acţiunile sale pentru demonstrarea nevinovăţiei.

foto: Roller Coaster PR

Procesul este un documentar care i se adresează în primul rând spectatorului care se consideră mai degrabă raţional atunci când se raportează la justiţie, şi care vrea dovezi. De aceea regizorii se concentrează mai degrabă pe probele analizate şi pe firul evenimentelor din noaptea crimei decât asupra sentimentelor celui ce vede cum viaţa trece pe lângă el în timp ce se află în spatele gratiilor.

Prin acest documentar, Claudiu Mitcu şi Ileana Bîrsan evită ispita de a deveni ei înşişi avocaţii lui Mihai Moldoveanu, lăsând probele să demonstreze nevinovăţia/vinovăţia acuzatului. Unghiul de abordare al celor ce au realizat documentarul – Claudiu Mitcu şi Ileana Bîrsan – nu te obligă să fii de partea lui Mihai Moldoveanu, ci te invită să analizezi problele, detaliile oferite de acesta şi declaraţiile avocatei, încât ai impresia că eşti în postura juratului căruia i se adresează avocaţii în sistemul de justiţie american. Prezenţi la avanpremiera din Bucureşti a documentarului, Ileana Bîrsan, Mihai Moldoveanu şi avocata acestuia, Alina Cojocaru au confirmat această abordare, care nu îl transformă pe acuzat într-o victimă neputincioasă a sistemului, ci într-un acuzat care acceptă şi învaţă toate demersurile cerute de sistemul juridic pentru a-şi demonstra nevinovăţia, înscriindu-se chiar şi la cursurile Facultăţii de Drept.

Tocmai interesul pentru prezentarea probelor şi a procedurilor juridice de stabilire a vinovăţiei îi va face pe anumiţi spectatori să considere Procesul un documentar arid, cu multe date tehnice şi imagini de arhivă din timpul interogatoriilor, pe care le înţelege mult mai bine un student la Drept. Informaţiile amănunţite despre personalitatea şi biografia acuzatului sunt insuficiente şi ambigue pentru cei dornici de a-i face un portret psihologic. Însă modul în care amintirile acestuia despre noaptea crimei (31 octombrie 1995), prezentate la începutul filmului, se suprapun peste imaginile oraşului în care s-au petrecut evenimentele (Oradea) te conving să rămâi până la final.

Realizatorii au ştiu să aleagă imaginile care pot reda acel amestec între atmosfera locului, emoţiile protagonistului şi fundalul social ce aminteşte de imersiunea la care invită un thriller ce leagă o crimă de latura sumbră a unei comunităţi. Documentarul nu prezintă multe informaţii despre trecutul lui Mihai Moldoveanu, însă descoperi un portret al oraşului în care s-a petrecut crima, un portret realizat mai mult din informaţiile despre zonele lui obscure. În aceste zone ţi se dă de înţeles că se petreceau lucruri necurate în anii ’90, când a avut loc şocanta crimă.

Imaginile filmate, în mare parte în timpul nopţii şi în zonele în care s-au păstrat construcţiile socialiste cenuşii, îţi dau impresia că străzile oraşului unde s-a petrecut crima puteau deveni oricând o capcană pentru cei ce riscau sau care nimereau la locul nepotrivit în momentul nepotrivit, din cauza unor prieteni sau cunoştinţe. La momentul nepotrivit şi mai ales la locul nepotrivit a nimerit şi Mihai Moldoveanu, în contextul unei societăţi în care tranziţia de la socialism la capitalism ducea la cârdăşii pentru îmbogăţiri ilicite.

foto: Roller Coaster PR

Modul în care au fost prezentate oraşul ce aminteste de atmosfera claustrofob-depresivă a României debusolate din anii ’90, relatările şi imaginile de arhivă cu probele analizate de criminalişti îi va face pe mulţi să afirme că Mihai Moldoveanu a fost condamnat pentru a fi protejaţi vinovaţi din lumea interlopă. Dar este o impresie care apare treptat, fără a se transforma neapărat într-o sentinţă, păstrându-se încercarea de a expune probele cât mai obiectiv posibil, astfel încât spectatorul să fie invitat la propria analiză a lor.

Chiar dacă te înfricoşează prin mărturiile unui om care încearcă să îşi demonstreze nevinovăţia şi care insistă asupra nedreptăţii la care a fost supus din cauza încălcării unor proceduri – încălcare ce poate duce la compromiterea probelor -, sau din cauza refuzării unor probe vitale pentru cauza lui, Procesul este un documentar despre forţa psihică, tenacitate şi lupta împotriva resemnării care sabotează căutarea dreptăţii. Astfel, poţi considera Procesul mai degrabă o sursă de întrebări despre sistemul de justiţie şi despre propriile valori, decât o sursă de certitudini transformate în verdicte definitive.

Citeşte şi Câini – Stai cuminte, Poliţia!

Caini – Stai cuminte, Politia!

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here