Profesorul si menajera – Imblanzirea matematicii

0
454

Nu puţini sunt aceia care au văzut în matematică un monstru căpos, gata să le dea coşmaruri şi transpiratii reci atunci când profesorii începeau să răsfoiască paginile catalogului pentru a anunţa numele câştigătorului la loteria ghinioniştilor, scoşi la tablă pentru a rezolva ecuaţii. Era zidul de netrecut, obstacolul suprem în cursa grea către mediile mari de la marile examene, ce marcau trecerea de la o etapă la alta, şi prigonitorul inuman al multor boemi de la clasele umaniste. Şi totuşi, o femeie şi-a închipuit că în adâncurile sale, acest monstru are sufletul trist al unui neînţeles, şi, asemenea oricărei fiinţe detestate, se mai răzbună din când în cand. Este vorba despre una dintre cele mai bune scriitoare japoneze contemporane, Yoko Ogawa, cunoscută publicului roman prin romanul şocant, intitulat HotelIris. Dacă ai citit HotelIris pe ascuns, Profesorul şi menajera te va face să-l recomanzi tuturor copiilor speriaţi de matematică, apoi să redactezi o petiţie pentru introducerea lui în programa şcolară, la dreapta marilor teoreme.

Pentru a scoate la suprafaţă latura umană a monstrului sacru pentru unii, hrănit cu pasiune de egipteni şi de greci în Antichitate, apoi ovaţionat în marile universităţi, ai nevoie de un ghid format chiar la umbra lui, pregătit să-ţi arate cât de luminoase pot fi teoremele şi calculele pe care le credeai venite din catacombele diabolice, unde rămâneau blocaţi pe vecie cei ameninţaţi de corijenţe, gata să-i aducă ofrande academicului zeu fără aureola, numit şi Sfântul Cinci. Acest ghid îmblânzitor este chiar personajul principal, meniţionat pe tot parcursul romanului cu porecla Profesorul.

O somitate a matematicii la cel mai înalt nivel, Profesorul rezolva cele mai grele probleme azvârlite de monstrul Matematică, jongla cu formule interminabile, dar viaţa cotidiană îi cam dădea bătăi de cap, nu pentru că ar fi fost el vreun aerian hrănit cu praful de pe tratatele groase, ci pentru că memoria lui nu ţinea mai mult de optzeci de minute. În urma leziunilor suferite într-un accident, singurele amintiri stabile rămăsesera cele din ziua fatidică, în rest, memoria funcţiona precum o casetă pe care nu puteai imprima un material a cărui durată depăşea optzeci de minute. Astfel, informaţiile mai vechi de optzeci de minute se ştergeau pentru a le face loc altora noi.

Profesorul era trecut pe lista neagră a multor agenţii care ofereau manajere, din cauza întrebărilor pe care le repeta zilnic aceleiaşi angajate, care i se părea nouă după optzeci de minute. Dar marea ciudăţenie a Profesorului era tendinţa de a transforma dialogurile în discuţii despre formule şi numere. Totuşi, una dintre angajatele sale ajunge să fie fascinată de aceste dialoguri, în care poate intrezări o urmă de sensibilitate în universul celui pentru care matematica era limba maternă. Treptat, ea găseşte în căsuţa umilă a profesorului întreţinut de cumnata sa, de care îl legau sentimente puternice, o lume plină de afecţiune, dezvaluită prin numere şi prin legăturile tainice dintre ele. Departe de a fi un savant mizantrop, ce îi desconsidera pe cei ce nu mâncau matematică pe pâine, Profesorul era un visător capabil de tandreţe, care traducea marile iubiri şi trăiri umane prin relaţiile dintre numere.

Aşa cum Pitagora credea că întreg universul poate fi cunoscut prin armonia exprimată de numere, Profesorul considera că oamenii sunt legaţi prin armonia divină exprimată în teoreme şi ecuaţii misterioase. Pentru a se apropia de noua lui angajată şi de fiul acesteia, faţă de care manifesta nişte sentimente paterne, dar şi unele specifice un pedagog hrănitor, Profesorul îi dezvăluie manejerei sale crezul referitor la sufletele hărăzite să se întâlnească, prin evocarea pasiunii sale pentru numere: Există o relaţie divină între cele două numere, iar ziua ta de naştere şi numărul de pe ceasul meu formează o astfel de pereche. Deci suntem legaţi de o relaţie extraordinară.

Pentru manajera crescută fără afecţiunea paternă, alături de o mamă ocupată mai tot timpul, apoi părăsită de studentul pasionat la rândul său de matematică, atunci când, în ultimul an de liceu, rămăsese însărcinată, lumea numerelor, aşa cum i-o dezvăluia profesorul era fină precum o dantelă molatecă, liniştitoare şi dătătoare de speranţă în existenţa unei armonii ce avea grijă de toate fiinţele. În loc să o sperie, matematica începea să îi ofere celei devenite menajera Profesorului o pace interioară dublată de fascinaţie. Începea să creadă într-o lume unde totul avea o logică, una plină de sentimente, de căldură umană, unde afecţiunea, la fel ca matematica, este infailibilă.

În acel moment când, flămândă şi copleşită de griji pentru fiul meu, continuam să spăl podeaua, mi-am dat seama câtă nevoie aveam să ştiu că acel Adevăr etern şi suprem pe care îl descrisese Profesorul exista. Aveam nevoie de sentimentul liniştitor că lumea aceea nevăzută o sprijină cumva pe cea reală. Linia dreaptă adevărată, fără lăţime şi suprafaţă, întinzandu-se demnă prin întuneric către infinit mi-a transmis deodată un sentiment de pace. Scrutam întunericul aşa cum îmi spusese Profesorul, “cu ochii larg deschişi”. 

Nu numai afecţiunea feminină ajunge să scoată la suprafaţă partea duioasă, chiar amuzantă a Profesorului, ci şi băiatul de zece ani al menajerei, poreclit Radical de către acesta din cauza formei plate a capului său, trăsătura ce stătea la baza multor glume inventate de colegii lui. Acestui defect Profesorul îi atribuie o calitate aparte: O să-ţi spun Radical. Semnul pentru radical ofera adăpost tuturor numerelor, fără să urască pe nici unul. Este un semn foarte generos. În prezenta puştiului, Profesorul contrazice imaginea caricaturală a matematicianului îndepărtat de lumea oamenilor, ursuz şi lipsit de trăiri. Dimpotrivă, Profesorul manifestă gesturi candide, potrivite mai degrabă unei mame grijulii, şi calităţile de pedagog modern, atent şi la sentimentele elevului său. Îl introduce în universul matematicii prezentându-i faţa jucauşă a lighioanei înspăimântătoare şi îi promite că vor asculta împreună meciul de baseball transmis la radio dacă Radical va găsi o soluţie pe cont propriu ce-l va duce la rezolvarea uneia dintre problemele.

În prezenţa lui Radical, Profesorul îşi dezvăluie pasiunea pentru baseball, îşi înfruntă frica de locuri aglomerate şi părăseşte, chiar şi pentru câteva ore, căsuţa modestă, în care se izolase după accidentul ce i-a distrus memoria de lungă durată. În tot acest timp, mama lui Radical descoperă manuscrise, fotografii din anii de studenţie ai profesorului, ceva ce pare a fi o teză de doctorat şi o cutie secretă, unde, sub cartonaşele cu marii jucători de baseball, acesta ţinea un suvenir legat de o mare iubire.

Deşi păstrează în romanul său delicateţea tipic niponă atunci când vrea să dezvăluie trăirile personajelor sale, Yoko Ogawa renunţă la modelul clasic al subtilităţii exacerbate, ce nu permite redarea sentimentelor într-un mod clar, ci doar printr-o proiectare tăcută a lor asupra obiectelor şi peisajelor surprinse în lumina schimbătoare a fiecărui anotimp, ca într-o pictură tradiţională. Profesorul şi menajera, un roman ecranizat în 2006 de Takashi Koizumi, se apropie mai mult de un film despre acea relaţie plină de revelaţii dintre un copil pus pe şotii şi un savant ce îşi topeşte armura singurătăţii în prezenta unui novice plin de curiozităţi referitoare la o lume plină de coduri şi numere magice. Totuşi, Yoko Ogawa reuşeşte să evite clişeul legat de imaginea savantului îmblânzit de femeia din popor, ce-i arată existenţa unei lumi reale, în afara bibliotecii reci. Nu savantul este cel scos din lumea lui, pentru a fi (re)umanizat, ci personajul străin de universul său ajunge să descopere latura candidă a ştiinţei pline de enigme, în ale carei reguli considerate rigide şi încâlcite găseşte creativitate, visuri, trăiri, nevoia de armonie şi speranţa într-o lume cu posibilităţi infinite, specifică fiinţelor umane, indiferent de apropierea sau depărtarea ei de matematică.

Editura Humanitas Fiction, 2015

imagini: filmul ‘The Professor’s Beloved Formula'(asianflixs.wordpress.com/ film.thedigitalfix.com)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here