Ratacirile fetei nesabuite de Mario Vargas Llosa – De la primul sarut la ultima intoarcere

0
602

De ce o fac? Pentru că mi-a plăcut. De ce mi-a plăcut? Pentru că a fost altfel. Oare despre cine sau despre ce vorbesc? Doar de câteva mii de rânduri adunate în 340 de pagini scrise de Mario Vargas Llosa, ce le-a intituat „Rătăcirile fetei nesăbuite” .

Am cumpărat-o înainte de a pleca în concediul de vară, doream ceva care să mă relaxeze, să mă lase să visez, să mă facă să nu o mai las din mână. Am dat întâmplător peste ea,  mi-am zis „trebuie să fie a mea” și a fost. Concediul de vară m-a ținut departe de cărți, așa că am deschis-o la venirea toamnei…încă îmi aduc aminte de diminețile însorite de septembrie, când mă delectam cu cafeaua pe balconul casei și savuram fiecare idilă a lui „Ricardito”. Îmbinările dintre istorie, iubire, ură, dorință, uitare, durere, erotism și visare sunt perfect adunate și relatate.

Primele zece pagini m-au lăsat rece, Llosa povestea pentru mine foarte amănunțit și parcă prea brutal, eram convinsă că nu a fost o alegere bună și nu o să reușesc să o duc până la capăt, dar nu a fost așa, paginile adunându-se în spate, Ricardito iubind din ce în ce mai mult, cartea era de nelăsat.

Este povestea de iubire dintre Ricardito si frumoasa chiliană ce ia contur în diverse impostaze, momente și personaje. Găsirea și așteptarea aceleiași femei este o declarație unică și nebună de dragoste ce m-a absorbit de la primul sărut până la prima mângâiere, de la prima ceartă până la prima împăcare, de la prima fugă până la ultima întoarcere.
Llosa povestește cu amănunte viața lui Ricardito, viața unui om ce s-a îndrăgostit de o fetiță la zece ani și a iubit-o neîncetat, chiar dacă ea apărea fugitiv în viața acestuia, se agăța de sentimentele lui , dar pleca reapărând de fiecare dată sub un alt nume, o altă identitate, o altă viață. E o nebunie toată cartea, o poveste bolnav de frumoasă, deși pe alocuri brutală. 

Experiența din Japonia a frumoasei „fete nesăbuite”, aduce cititorul într-o lume la care doar visăm și ne dorim să nu existe, scriitorul relatează cu lux de amănunte traumele prin care această firavă femeie trece și cum rezistă abuzurilor sexuale, lăsându-i urme prea adânci pentru a-ți mai dori să trăiești. „Fata nesăbuită” reușește să reziste acestor momente și se reîntoarce iarăși răvășită la al ei Ricardito, care o iubește și o îngrijește și o ia de soție. Surprinzător aceasta iarăși fuge din brațele lui refugiindu-se în viața altui bărbat, mai în vârstă, același cerc vicios cu care Llosa ne-a obișnuit încă din primele pagini ale cărții. Și totuși „fata nesăbuită” se stinge în brațele acelei unice iubiri, Ricardito.

Rând cu rând, scriitorul ne poartă într-o poveste de dragoste despre care puțini ar crede că poate fi adevarată și la care poate multă lume visează. Povestește cu lux de amănunte fiecare scenă, fiecare moment, fiecare acțiune, poate uneori pierde cititorul în stilul lui dificil de a expune cuvintele, dar cu siguranță îl recapătă la două pagini distanță. Scenele erotice sunt de o profunzime uneori grosolană, alteori haotică, dar de cele mai multe ori sunt adevărate dovezi ale unei iubiri pătimașe.

Nici nu știu ce anume m-a făcut să îmi placă așa de mult la această carte, poate ideea iubirii nesfârșite chiar dacă nu trăiești zi de zi cu acea persoană, chiar dacă o întâlnești de fiecare dată iubind o altă persoană și totuși întorcându-se și cautându-te tot pe tine sau poate ideea de o nouă poveste în toată acestă poveste sau poate ideea de libertate a „fetei nesăbuite”, pentru care viața nu avea final. Nu știu dacă pot răspunde la această întrebare, dar poate nici nu vreau.

Recunosc că nu o recomand oricui și cred că nu oricine va putea să o ducă la capăt, dar de încercat de a o răsfoi într-o librărie sau a citi recenzii, este o dorință ce sper să o simtă cât mai mulți, iar apoi să o și aibă în bibliotecă.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here