Ruga pentru Katerina Horovitzova – Cenusa din parul balerinei

0
422

Bunicul i-a dat mamei ei de înţeles că a născut-o prea sălbatică şi frumoasă, dar copila nu a ieşit niciodată din vorba tatălui, decât atunci când a început să viseze la cabaretele din Parisul lui Josephine Baker, unde ar fi putut să danseze, alunecând pe o podea lucioasă, de la un capat la altul al scenei, apoi să dispară misterios, la finalul reprezentaţiei. Din păcate, războiul a înlocuit scena cu rampa din faţa unui lagăr nazist, de unde a reuşit să alunece spre partea celor ce şi-au putut negocia prelungirea vieţii. Acolo, prizonierii captivaţi de frumuseţea ei au transformat-o într-o legendă, care îmbină seducţia şi curajul femeilor ce au sedus regi aprigi pentru a scăpa de la moarte poporul evreu.

Dar eu nu vreau să mor!au fost cuvintele rostite de Katerina Horovitzova când a văzut prima oară lagărul, despre care toţi ai ei auziseră, dar se temeau să rostească bănuielile privind soluţia finală ce li se pregătea după ce erau daţi jos din trenurile pentru animale. Imaginea ei, ce scotea la suprafaţă amestecul neclar dintre feminitatea ispititoare ce l-ar fi vrăjit pe un soldat german care a salvat-o de la un viol (un alt mit răspândit în lagăr) şi trăsăturile de copilă şovăitoare în faţa privirilor iscoditoare l-au convins pe Herman Cohen s-o ia sub tutela sa, exact în momentul în care familia ei a fost dusă în camera de gazare. Aşa îşi începe romanul cutremurător Arnost Lustig, un supravieţuitor al Holocaustului, fugit din vagoanele morţii în ultima clipă.

Eroina din Rugă pentru Katerina Horovitzova ajunge, dintr-o adolescentă plină de temeri, un pion ce îşi rezervă ultimul gest într-un schimb de prizonieri având un final neprevăzut. La început este protejata evreului cosmopolit Herman Cohen, pe care toţi prizonierii îl priveau ca pe un zeu, deoarece vorbea limba demonilor în uniforma de culoarea broaştei, iar conturile sale l-au transformat în actorul principal dintr-un schimb de prizonieri, reuşind să negocieze salvarea unor oameni, inclusiv a frumoasei Katerina, în schimbul eliberării unor soldaţi nazişti capturaţi de cealaltă parte a frontului. Dar Cohen avea să descopere prea târziu adevăratul plan din spatele negocierilor şi Katerina urma să cunoască acel ritual malefic al celui ce are puterea asupra neputincioşilor, un ritual îmbrăcat în curtoazia mimată de naziştii ce îşi atribuiau calităţile superioare oferite de rostirea cuvintelor ordine şi disciplină.

Un roman al maturizării la graniţa cu moartea înfiorătoare şi povestea unei femei care îşi transformă fragilitatea într-o forţă ce-i va uimi pe cei din jurul său, Rugă pentru Katerina Horovitzova nu redă urzeala diabolică a naziştilor prin imaginea prizonierilor deformaţi de condiţiile din lagăre. În schimb, Arnost Lustig ştie că fiorii groazei te cutremură mai ales atunci când răul este înconjurat de tăcere, acea tăcere care poate lua forma unor vinovăţii, a unor fantome, a propriilor demoni şi a bănuielilor sinistre la vederea mulţimilor înghiţite de uşa clădirilor cu întrebuinţare nerostită şi a fumului cu miros pătrunzător ce întunecă aerul din preajma lagărului.

Drama personajelor curge asemenea unei rugi care îşi pierde originea în miile de ani din spatele unei civilizaţii împrăştiate. Este plină de simboluri ce se deschid în sute de sensuri şi aluzii sub de privirea enigmatică a celui care o rosteşte, care poate elibera şi, în acelaşi timp, cutremura. Ruga este începută de croitorul evreu în haine ponosite, la rândul său prizonier în lagărul unde ajunge Katerina. De la el nu află răspunsul privind finalul ce i-a mistuit părinţii, bunicul şi cele şase surori. În schimb, aude povestea cenuşii prin care nimeni nu va mai putea uita de oamenii ce dispar fără urmă.

Cenuşa este singura supravieţuitoare, pe care nici focul nu o mai poate arde. Deasupra hornurilor din lagăre devine una cu aerul respirat de complicii naziştilor, le pătrunde în nări, le acoperă pământul când natura se regenerează, le căptuşeşte orizontul, ajungând să fie un alt strat nevăzut al atmosferei, aşa cum îşi închipuie singurul personaj care ştie ce s-a întâmplat de fapt cu familia Katerinei. Această cenuşă neştiută se preface în senzaţii care se strecoară în memorie fără să le simţi prezenţa. Nu au nevoie de mijlocirea cuvintelor, ci doar de un loc de unde nici măcar un călau nu mai poate fugi prin apelul la amnnezia autoindusă.

Scriind Rugă pentru Katerina Horovitzova, Arnost Lustig a reuşit să facă din metafore, imagini-simbol şi pasaje introspective un document istoric îmbrăcat în cea mai bună armură împotriva celor ce-i contestă autenticitatea – arta. Poţi face slalom printre textele din manualele de istorie încărcate cu date şi amănunte despre tratatele internaţionale şi poţi uita numele vinovaţilor judecaţi pentru crime împotriva umanităţii, dar nu poţi uita poveştile. Un personaj ţi se perindă prin faţa ochilor, te fixează cu privirea, dar fără să condamne. Intenţia lui este aceea de a-ţi scutura din temelii propriul univers afectiv pentru a face loc unor trăiri a caror existenţă nici nu o bănuiai, iar Katerina Horovitzova îşi adăposteşte fricile, visurile şi, în final, revolta (ce-i hotărăşte şi finalul) printre emoţiile tale.

 

Cartea poate fi comandată de aici.

Editura Curtea Veche, 2014

pictura: Degas (www.arthermitage.org)

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here