Ruta subterana – Despre cea mai curajoasa pasagera

0
828

Într-un prezent adesea considedat zbuciumat şi din ce în ce mai greu de trăit fără evadarea într-o fantezie reconfortantă, a scrie un roman despre un trecut şi mai greu de suportat decât prezentul este un adevărat act de curaj, dacă vrei să fii citit nu doar de critici.

A-i face pe cititori să aleagă un roman despre evadarea din sclavie în detrimentul unora ce promit nişte istorii de viaţă luminoase presupune un talent de povestitor cu har şi multă inventivitate. Iar Colson Whitehead, laureatul din 2017 a Premiului Pulitzer, dovedeşte că le are pe amândouă când introduce un element ireal – trenul subteran – devenit simbolul evadării în fantastic, dar care se dovedeşte a fi cât se poate de credibil într-o realitate greu de îndurat – cea trăită de africanii deveniţi sclavi pe marile plantaţii din sudul Statelor Unite.

Fără elementul inventat – un tren clandestin, folosit de sclavii fugari din Sud pentru a găsi libertatea în statele din Nord – Ruta subterană ar fi fost un roman hiperrealist apăsător, în care detaliile sordide te-ar fi oprit să continui lectura. Detaliile coşmăreşti nu lipsesc nici din acest roman, însă în majoritatea pasajelor autorul se foloseşte de ritmul alert al naraţiunii pentru a te forţa să mergi mai departe, odată cu sclava fugară pe nume Cora.

Whitehead nu vrea să rămâi ancorat în vreo scenă cumplită, pe care alţi autori ar fi descris-o mult prea migălos pentru a te face să te ruşinezi de apartenenţa la rasa umană. De fapt, vei avea impresia că viteza trenului ce îi poartă pe sclavi spre libertate modifică până şi ritmul naraţiunii. Este un ritm în care triumful speranţei nu se lasă alungat de scene sordide care să te bântuie, deşi călătoria te va face să te gândeşti multă vreme la povestea Corei, sclava care trece prin multe pericole până la destinaţia finală.

Povestea Corei seamănă cu structura unui serial, în care fiecare episod reprezintă încă o etapă din evoluţia ei. Fiecare stat în care poposeşte dezvăluie nuanţele atrocităţilor, dar şi trucurile folosite de aboliţionişti pentru a rezista presiunii exercitate de rasiştii ce aveau legea de partea lor. Vei descoperi nu doar istoria Americii schizofrene divizate între Sud şi Nord, ci mai ales psihologia colectivă din fiecare zonă. Colson Whitehead adună în poveştile din acest roman explicaţii legate de mentalitatea ce a dus la consolidarea unui sistem social ce încuraja sclavia, mai mult, o şi legitima, observaţii despre cutumele fiecărui stat şi detalii inedited referitoare la psihicul colectiv. Reuşeşte, datorită talentului de povestitor, să-i facă pe cititorii din întreaga lume să înţeleagă problemele şi cultura unui continent. Nu întâmplător acest roman poate fi considerat o călătorie incomodă, cu lumini şi umbre, care dezvăluie AND-ul Americii.

Ruta subterană are o naraţiune consistentă şi alertă, plină de tâlcuri şi detalii istorice îmbrăcate într-un realism magic adaptat la spiritul Sudului. În roman se îmbină povestea Corei, personajul central, cu a personajelor secundare, ce alimentează suculenţa romanului precum afluenţii un fluviu lacom. Poveştile acestor personaje secundare îţi amintesc de cele ale protagoniştilor tenebroşi din volumul lui Borges, Istoria universală a infamiei, dar şi de cei din romanele scrise de Toni Morrison. Portretele scursurilor de la marginea societăţii, implicate în capturarea sclavilor, sunt eclipsate de luminozitatea personajelor pozitive, devenite aliaţii Corei şi ai fugarilor. Pe cât de credibile şi puternice sunt portretele celor malefici, pe atât de ireale ţi se vor părea portretele celor plini de compasiune, încât ajungi să te întrebi dacă nu cumva bunătatea capătă un aspect neverosimil în lumea cunoscută de Cora.

Whitehead pleacă de la o poveste reală: cea a reţelei aboliţioniste – formată şi din albii scârbiţi de răutatea semenilor – care ajuta sclavii să evadeze în Nord. În cartea sa, realitatea acceptă cu naturaleţe intervenţia unui element ireal, fără a-i fi bruscată autenticitatea. Deşi existenţa lui nu este confirmată de realitate, trenul subteran inventat de autor devine acel detaliu ce face suportabile pasajele ce descriu supliciile îndurate de sclavi. Existenţa acestui tren, care o poartă pe Cora dintr-un stat în altul, oferă promisiunea unei despăgubiri morale sub forma demnităţii câştigate cu fiecare staţie parcursă. Trenul este acel element care le dă putere cititorilor empatici, atinşi de trăirile personajelor ce se zbat să trăiască într-o lume de netrăit. De fiecare dată când povestea îţi accelerează pulsul deoarece vânătorii de sclavi se apropie de ascunzătoarea Corei, ştii că poate urma o scăpare datorită unui peron ascuns, unde o aşteaptă evadarea.

Modul în care autorul spune povestea Corei are dinamismul unui film trepidant (romanul va sta la baza unui serial produs de Amazon Studios). Poveştii i se adaugă metaforele şi mesajele pătrunzătoare ale unei parabole moderne despre întreaga omenire. Nu numai despre cruzimea albilor proprietari de plantaţii vorbeşte autorul, ci şi despre o dezumanizare treptată a omului bun devenit captiv.

În multe pasaje descrie de fapt abrutizarea sclavilor ajunşi pe marile plantaţii. Aceştia capătă obiceiurile stăpânilor. Îşi umilesc, la rândul lor, semenii ce împart aceeaşi suferinţă. În schimbul propriei supravieţuiri, captivii fac alianţe, îi denunţă pe fugari, le iau mâncarea celor orfani sau prea epuizaţi pentru a mai lupta, pun la cale intrigi sau devin complicii vătafilor abuzatori. Înainte de a cunoaşte ura stăpânilor şi a vânătorilor de oameni, Cora trebuie să se păzească mai întâi de ceilalţi sclavi.

Datorită unei documentari solide, pe Colson Whitehead nu-l poate acuza nimeni de exagerare. Nici el nu ridică degetul acuzator. Doar prezintă dovezile inumanităţii într-o călătorie pe care o poţi considera halucinantă, lăsându-i pe cititori să tragă concluziile, să se revolte, să se întrebe dacă nu cumva atrocităţile continuă şi în zilele noastre, luând alte forme, ce par mai puţin grave, însă au aceleaşi efecte la nivel psihologic şi social. Vocile rasiştilor pălesc în faţa scriiturii lui Whitehead. Asemenea rutei subterane care se tot ramifică, subiectul romanului duce spre mai multe direcţii, care pot deveni începutul unor discuţii sau dezbateri ce depăşesc spaţiul american. Datorită ramificaţiilor ce pleacă de la subiectul central, romanul are toate şansele de a trece dincolo de graniţe. Şi nu este vorba doar despre graniţele geografice şi culturale, ci mai ales despre cele dintre generaţii.

Vei spune despre Colson Whitehead că poate modifica (în bine) modul în care va fi receptat, în viitor, un roman devenit clasic. Ruta subterană are toate şansele de a scăpa de etichetele negative asociate unui roman scris în altă epocă. Sunt sigura că, indiferent de valorile, preocupările şi tehnologiile generaţiilor viitoare, acest roman va avea altă soartă decât majoritatea romanelor clasice. Nu va fi considerat demodat sau plictisitor, iar cititorii viitorului nu vor minţi că l-au citit doar pentru a face o impresie bună.

Cartea are toate ingredientele unui viitor clasic la fel de bine vândut precum un roman contemporan de succes. Are un mesaj umanist strecurat inspirat într-o poveste puternică (precum urmele de bici de pe spinarea sclavilor), forţa imaginii cinematografice şi un personaj central de care te ataşezi. Stilul în care a fost scris îţi dă impresia că traversezi şi tu, alături de Cora, o lume deopotrivă crudă şi tenebroasă, dar şi plină de oameni care vor să rupă cercul ororilor create de rasismul devenit o moştenire preluată de fiecare generaţie în parte, odată cu plantaţia de bumbac.

Citeşte şi Io contra Statele Unite – O satiră cum rar ţi-a fost dat să citeşti

American Honey – Hoinăreala şi destrăbălarea care maturizează

The Beguiled – Răstoarnă miturile despre vulnerabila femeie a Sudului

Io contra Statele Unite ale Americii – O satira cum rar ti-a fost dat sa citesti

American Honey –Hoinareala si destrabalarea care maturizeaza

The Beguiled – Rastoarna miturile dintr-un film de epoca despre femeia indragostita

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here