Salvador Dali: In Search of Immortality – Marea suprarealistilor

0
1428
image: Happy Cinema Bucharest

S-a tot zis că suprarealiştii au refuzat să vadă realitatea aşa cum este ea de fapt, alegând să o populeze cu propriile fantezii halucinante, cu lumea viselor bizare demne de cabinetul de curiozităţi al unui psihanalist interbelic. S-ar putea să vezi altfel relaţia pictorilor suprarealişti cu planul realităţii după ce vezi documentarul Salvador Dali: In Search of Immortality.

Documentarul lui David Pujol demonstrează că tocmai scufundarea în realitate şi deschiderea tuturor simţurilor catre peisajele din jur este calea spre creativitatea menită să dea naştere acelui tablou care distorsionează banalul într-un mod genial. Înainte de a transforma realitatea în panzele sale fantasmagorice, Dali a fost cât se poate de conştient de prezenţa suprarealismului în peisaje uşor de localizat geografic.

Poţi spune că la început Salvador Dali nu a transformat realitatea, ci s-a lăsat el însuşi modelat de ea. Ce-i drept, realitatea care l-a inspirat când şi-a descoperit pasiunea pentru artă este ofertantă pentru cei însetaţi de fantasmagoric, de nelumesc. Această realitate devenită sursa de inspiraţie poate fi localizată în cel mai estic punct al Spaniei, undeva în aşezarea de pescari denumită Portlligat.

Situată foarte aproape de locul unde se află casa de vacanţă a familiei Dali (Cadaques), Portlligat avea o geografie aparte, dominată de nişte stânci pe care le-ai putea uşor lua drept sculpturi abstracte, realizate de un avangardist excentric. Stâncile şi geografia peisajului marin au revenit obsesiv în capodoperele iconice pentru Dali.

În imaginarul pictorului, stâncile de pe ţărmurile unde îşi petrecuse adolescenţa au devenit corpuri feminine. Le regăseşti metamorfozate straniu şi obsesiv în acele nuduri suprarealiste pe malul mării, ce au luat forma Galei, muza şi marea iubire a lui Dali. Ţărmurile şi marea au format compoziţii sublime şi copleşitoare, în care sublimul oniric şi viziunea agoasantă s-au întâlnit pentru a le oferi voluptatea vizuală celor dependenţi de stranietatea care s-a sustras oricărei tentative de a o traduce prin explicaţii.

David Pujol, regizorul documentarului comandat de fundaţia Gala-Salvador Dali, a insistat asupra legăturii simbiotice dintre peisaje şi creativitatea pictorului suprarealist. Poţi afirma că arta lui Dali a fost creaţia verilor de libertate din copilăria şi adolescenţa petrecute la Portlligat şi Cadaquez, nişte locuri aride, anxiogene pentru unii din cauza peisajului stâncos auster ce pare desprins din compoziţii apocaliptice, dar în care Dali a văzut un paradis, un loc unde putea fi în sfârşit el însuşi.

În Portlligat locuia un personaj feminin pitoresc, demn de un roman inundat de realismul magic. Era văduva unui pescar, despre care Dali spunea că avea o imaginaţie bizară. Când tatăl său l-a dezmoştenit din cauza relaţiei (considerate) scandaloase pe care o avea cu muza lui, Gala, Salvador Dali şi-a amenajat atelierul în locuinţa văduvei de pescar. Aceasta denvenise o prezenţă salvatoare în cariera lui timpurie, când pictorul renegat de familie li s-a alăturat suprarealiştilor de la Paris. Locuinţa avea să fie extinsă, transformată după bunul plac al lui Dali şi considerată vitală pentru creaţia acestuia.

Se pot spune multe despre Dali, încât nu ţi-ar ajunge nici măcar un documentar de 10 ore. Era un artist care a încercat mai toate formele artei, înţelegând că avangarda din lumea picturii trebuie să îşi pună amprenta dincolo de saloanele colecţionarilor, de graniţele unui atelier sau ale unui muzeu. Salvador Dali a influenţat moda şi designul, a creat decoruri, a intuit forţa cinematografiei experimentale în promovarea ideilor vizionare ale secolului XX şi a scris un roman (Chipuri ascunse) ce te face să te întrebi de ce nu şi-a cultivat la fel de mult şi talentul literar.

Asemenea unui cameleon sofisticat, asumat şi versatil, arta lui Dali şi-a păstrat esenţa dar a luat forme adaptate la spiritul ţărilor unde acesta a trăit şi a pictat, mai ales ale deceniilor ce au produs marile schimbări ale secolului XX. Totuşi, acest documentar îi este dedicat uneia dintre faţetele pictorului: cea legată de Spania şi de iubirea pentru Gala, transformată într-o veneraţie din alte timpuri, expusă apoi în pictură. Îţi vei planifica viitoarea călătorie ţinând cont de locurile însorite, unde se află spiritul lui Dali.

Salvador Dali: In Search of Immortality este de fapt o călătorie prin viaţa lui Dali, plină de nostalgia învăluită în lumina verii catalane, de la începuturi până la confirmarea genialităţii. Călătoria are ca repere cele patru locuri unde Salvador Dali a lăsat ceva în urmă: Cadaques, Portlligat, Figueres (oraşul său natal, unde se află Muzeul-Teatru) şi Pubol (unde se află castelul dăruit Galei).

Documentarul începe cum nu se poate mai seducător pentru cei ce şi-ar dori o maşină a timpului care să îi ducă imediat în perioada interbelică, printre artiştii vizionari, şi în locurile ce i-au inspirat şi i-au adus împreună. Cadaques şi Portlligat au fost martore la reuniunile suprarealiştilor captivaţi de Saldator Dali, care a lăsat Parisul pentru micuţa aşezare ce îi oferea privilegiul de a fi primul spaniol ce vede răsăritul (se aflau în cele mai estice puncte ale Spaniei). Vei vedea fotografii din arhiva personală, unde apare Salvador Dali alături de prietenul său Bunuel, şi fragmente din interviuri care îl fac să pară asemenea unui personaj desprins dintr-un roman suprarealist plin de umor absurd.

După ce retina îţi este răsfăţată de cele două aşezări de pe malul mării îmbăiate în lumina absorbită de imaginarul unui pictor neconvenţional şi după ce îţi sunt prezentate în paralel peisajele şi picturile inspirate de aceste peisaje, călătoria ta va continua pe urmele lui Dali în Statele Unite. Dali se refugiază de cealaltă parte a oceanului după ce Războiul Civil spaniol urmat de ororile anilor ’40 l-au impiedicat să revadă casa din Portlligat timp de aproape doisprezece ani.

În Statele Unite Salvador Dali era o vedetă excentrică. Prin unicitatea sa, Dali atrăgea colecţionari potenţi financiar. Gala îi devenise un sprijin vital, înţelegând schimbările artistice ale secolului XX absorbite de acesta, cu mult înaintea celorlalţi. Hitchcock era un mare admirator al lui, considerandu-l de asemenea un scenograf genial, capabil de a transpune în pictură abisurile psihicului uman. Însă calităţile de scenograf excentric şi original vor fi dovedite cu adevărat prin modul în care transformă o construcţie cu aer medieval din oraşul natal Figueres într-un loc al fanteziei pline de mister. Locul este cunoscut azi sub denumirea de Muzeul-Teatru.

Nu doar oraşul natal devine scena fanteziei lui Dali, ci şi Pubol, acolo unde acesta descoperă un castel devenit o ruină, pe care îl restaurează insolit şi i-l dăruieste apoi Galei. Modul în care au fost decorate interioarele castelului reflectă stilul prin care Dali s-a reinventat nu prin ruperea de arta din trecut, ci prin reinterpretarea ei. Castelul Galei din Pubol ar fi putut fi la fel de bine locul unde s-ar fi desfăşurat acţiunea unui roman istoric postmodern, în care se întâlnesc elemente din Renaştere într-o camuflare avangardistă ce invită la reflecţii demne de o metaficţiune.

Dacă în Pubol descoperi o sinteză a marilor epoci din istoria artei şi a Spaniei – de la grădinile maure la frescele în stil baroc şi estetica palatelor italiene, cu jocurile permise de iluziile optice -,în celebrul Muzeu-Teatru din Figueres descoperi o anticipare a galeriilor din zilele noastre, dominate de instalaţii şi de hibridul dintre artă şi viziunea oamenilor de stiinţă futurişti. De altfel, Dali era un pasionat de inovaţiile ştiinţei, fiind antologică marea întâlnire din Muzeu-Teatru a geniilor secolului XX. Întâlnirea a fost patronată chiar de acesta, pentru a încerca să dea un sens existenţei sale după moartea Galei şi după ce a conştientizat propria teamă de sfârsit, odată cu şubrezirea stării de sănătate.

Documentarul este o încercare de a pătrunde în mintea lui Dali, acel Dali care a făcut din propria existenţă o capodoperă suprarealistă. Mărturiile despre Salvador Dali te vor fascina şi te vor copleşi totodată, aşa cum fac de fapt şi compoziţiile sale, în care plăcerea vizuală şi angoasa voalată coexistă. Regizorul a reuşit să demonstreze că Dali a fost un gigant al artei moderne ca nimeni altul tocmai pentru că a reuşit să-şi înţeleagă epoca, dătătoare de idei şi proiecte colosale, precum şi de revelaţii cum omenirea nu mai cunoscuse până atunci.

Poţi citi şi Caravaggio: The Soul and the Blood – De ce iubim pictura lui Caravaggio

Caravaggio: The Soul and the Blood – De ce iubim pictura lui Caravaggio

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here