Samsara – meditatie inainte de toate

0
996

Ar fi aproape imposibil să fixezi cu exactitate scopul acestui film, ceea ce pentru Samsara nu este în nici un fel o bilă neagră. Realizat într-o manieră asemănătoare unui documentar cu pretenţii antropologice înalte, Samsara surprinde prin îndrăzneală – ce o mai poţi găsi doar în producţii ale spaţiului experimental – dar mai ales prin diversitatea neobositoare în care îşi reiterează propria-şi temă timp de aproape de două ore.

Cuvântul “samsara”, preluat din sascrită, desemnează mitul eternei reîntoarceri. Asemănător, pe alocuri, cu producţii ca Food Inc, Earthlings sau Where the Green Ants Dreamal lui Werner Herzog, filmul trezeşte anumite idei, puţin conspiraţioniste, privitoare la strofocări contemporane ale umanităţii precum: libertate, religie sau destin.

Primul lucru care impresionează la Samsara este tehnica. Realizat după un efort de mai bine de cinci ani, în care echipa proiectului, în frunte cu regizorul – Ron Fricke (cel care a semnat și Koyaanisqatsi și Baraka), a vizitat nu mai puţin de 25 de ţări şi 5 continente diferite (timp în care a avut acces la locaţii ultra-exclusiviste), este puţin probabil ca şi până cel mai experimentat turist nu va rămâne nepăsător.

Haos, disciplină, lux sau dezolare totală, mai nimic din ceea ce ar putea ieşi în calea oricărui aventurier de azi, nu pare să fi fost omis. Aici este punctul tare al acestei producţii: reuşeşte să trateze într-un mod total satisfăcător o temă ce în alte documentare ajunge să devină obositoare din pricina subiectului prea larg tratat.

Cultura, civilizaţia umană, din preajma căreia nu este ignorat deloc mediul, nu mai rămâne o simplă forţă rece, fixată cu o rigoare matematică în propriile sale împrejurimi. Societatea dar şi mediul comunică fără restricţii, tratându-se, din păcate, fără vreo urmă de pietate. Spectatorul, cel care va putea vedea în film multe lucruri bune care se petrec în jurul său, are toate şansele să le considere neînsemnate, faţă de adevăratele nevoi, ce tocmai a aflat că le are.

Chiar dacă încântă prin imaginiile sale, demne de National Geographic, Samsara este chiar dur, trezind o cantitate însemnată de empatie; cel mai straniu e că aceasta apare şi faţă de propria persoană.

Invitând la o experienţă meditativă care, pe alocuri, lasă loc de interpretări datorită deselor sale cadre lente şi deosebit de explicite, vizionarea filmului înseamnă un efort asumat şi răbdător din partea oricui vrea să îl înţeleagă aşa cum merită.

Ar mai fi bine de notat că în film nu se rosteşte nici măcar un cuvânt.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here