Scarface – dezgustator pana la seductie

0
520

The World is Yours scria pe afișul publicitar pe care îl vedea în fiecare zi de la fereastră Tony Camonte, cel care avea să devină cel mai de temut gangster din perioada Prohibiției. Bazat pe biografia lui Al Capone, Scarface trezește o combinație de fascinație și repulsie – tipică unei vieți corupte și decadente. 

Tony Camonte (Paul Muni), devenit mâna dreaptă a lui Johnny Lovo reușește, în scurt timp, să controleze comerțul ilegal cu alcool în zona de sud a orașului Chicago. Deși acesta din urmă îl sfătuiește să nu se amestece în zona de nord a orașului, controlată de  gangsterul O’Hara, Tony nu își ascultă șeful și pornește un război între cele două bande. Violența sa ieșită din comun și lipsa de scrupule îl scot victorios din măcelul care are loc, însă la scurt timp după aceasta, Tony își setează următorul țel: acela de a o avea și pe Poppy, iubita șefului. Umilit de flirturile celor doi, acesta aranjează ca Tony să fie ucis, însă Camonte reușește să scape și, după ce se asigură că, într-adevăr, Lovo îi plănuise asasinatul, îl ucide și pe acesta.

Ironia supremă din film este aceea că totul îi merge bine lui Tony atâta vreme cât acesta își tratează victimele și crimele ca pe simple afaceri. În momentul în care începe să se lase purtat de sentimente, își semnează condamnarea la moarte. Aflând despre relația dintre sora sa, Cesca (Ann Dvorak) și Guino Rinaldo (George Raft), cel mai bun prieten al său, Tony îl ucide într-o criză de gelozie. Este primul moment în care politica sa de a „trage mai întâi și a pune întrebări după” îl lasă fără cuvinte, căci sora sa îi mărturisește printre lacrimi că ea și Guido se căsătoriseră.

Filmul încearcă să surprindă cât mai multe fațete ale personalității flamboaiante a lui Tony Camonte: preferințele lui pentru costume scumpe și culori îndrăznețe (după cum ne dăm seama din comentariile celorlalte personaje, căci filmul este alb-negru), pentru lux în general sau pentru artă sunt condimentate cu un entuziasm aproape copilăros atunci când descoperă și folosește pentru prima dată o mitralieră. De altfel, personajul principal este construit pe baza unei contradicții care are ca poli tocmai cruzimea sa nemăsurată și gustul pentru „plăcerile fine ele vieții”. Aflând, în timpul unei pauze dintre acte la un spectacol de teatru, că trebuie să plece mai repede pentru a „regla conturile” cu o altă bandă de gangsteri, îi spune secretarului său să rămână la spectacol pentru a-i povesti sfârșitul piesei.

Distribuția este, pe lângă regie și imagine, unul dintre punctele forte ale filmului. Interpretarea lui Paul Muni poate crea tensiune și fără ca acesta să fie surprins direct în cadre, semnăturile lui fiind fluieratul de rău augur sau umbra care-i alunecă pe pereți înaintea unui omor. La antipolul acestuia, secretarul său analfabet Angelo (interpretat de Vince Barnett, întrecut prin umor doar de marele Groucho Marx) reușește să creeze scene de un comic savuros.

Scarface rămâne în istoria cinematografiei ca unul reprezentativ pentru genul de film cu gangsteri: prin laitmotive ca  apariția „X”-ul creat din lumini și umbre, premonitoriu pentru moartea unor personaje, și imprimă mafioților faimosul tic al datului cu banul ca gest de intimidare. Howard Hawks semnează astfel regia unui film care avea să devină un clasic al genului cu gangsteri, lăsând cinematografia americană să mai aștepte aproape o jumătate de secol până la apariția unui alt „Scarface”, de data aceasta interpretat de Al Pacino.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here