Scorpia – Aparentele insala

0
716

Scorpia este al treilea roman din proiectul Hogarth Shakespeare, adus şi în România de Humanitas Fiction. În colecţia Raftul Denisei vor aparea toate romanele scriitorilor contemporani invitaţi de editura Hogarth să îl omagieze pe marele dramaturg prin revizitări nonconformiste ale pieselor sale celebre. Jeanette Winterson (Poveste de iarnă), Howard Jacobson (Neguţătorul din Veneţia), Anne Tyler (Îmblânzirea scorpiei), Margaret Atwood (Furtuna), Tracy Chevalier (Othello), Edward St Aubyn (Regele Lear), Jo Nesbǿ (Macbeth) şi Gillian Flynn (Hamlet) vor ancora tipologiile umane şi temele din teatrul elisabetan în zilele noastre, scoţând la suprafaţă problemele societăţii actuale.

Dacă Jeanette Winterson a propus o viziune sfâşietoare şi totodată candidă precum o reverie poetic-onirică vindecătoare asupra dramelor şi geloziilor din Poveste de iarnă, prin romanul O paranteză în timp, iar Howard Jacobson ţi-a amintit cât de bine se pot îmbina umorul evreiesc, satira erudită şi temele spinoase precum intoleranţa în replica dată piesei Neguţătorul din Veneţia prin romanul Shylock este numele meu, i-a venit rândul lui Anne Tyler, apreciată datorită privirii pătrunzatoare îndreptate spre societatea nord-americană, să îşi aleagă o nestemată shakespeariană apoi să o şlefuiască în stilul propriu. În romanul ei reia tema din Îmblânzirea scorpiei, alegând pentru rolul bărbatului perseverent un tânăr înzestat din Est, ce vrea o viză prin căsătoria aranjată, pentru a păcăli vigilenţa angajaţilor de la Imigrari. Îmbunarea femeii încăpăţânate ia o turnură năstruşnică, plină de ironia înţepătoare contracarată de nişte dialoguri duioase, ce amintesc de farmecul iubirilor din comediile romantice de calitate, pigmentate de umorul satiric.

Contrar aşteptărilor create de titlu, nu te trezeşti cu o femeie afurisită, insuportabilă, odată ce deschizi acest roman. Dimpotrivă, mai că i-ai plânge de milă acestei scorpii singuratice, al cărei devotament faţă de ai săi aminteşte de sacrificiile unei eroine din Anglia lui Jane Austen sau a surorilor Bronte. Kate Battista, care ar fi trebuit să fie varianta modernă a îndărătnicei eroine shakespeariene, poate fi considerată o adevărată comoară pentru oricine şi-ar dori să-şi trăiască viaţa, să-şi urmeze pasiunile sau să se adâncească nestingherit în activităţi savante fără a-şi pierde vremea cu treburile mărunte sâcâitoare ale vieţii de zi cu zi. Gata să renunţe la propriile-i planuri pentru a se ocupa de îndeplinirea activităţilor imposibil de amânat, dar secundare pentru un tată devenit un savant lunatic, pe punctul de a face descoperirea carierei sale şi, de ce nu, a secolului, şi de sora ajunsă la vârsta capcanelor greu de evitat – adolescenţa – scorpia Kate ar putea simboliza varianta contemporană a martirei stafidite pe altarul familiei ingrate.

Înzestrată cu puterea de muncă dublată de perseverenţă, cu o minte ascuţită şi cu acel talent de a-şi suprima revolta specifică surorii mai mari nevoite să preia atribuţiile mamei decedate, devenind un părinte grjuliu nu doar pentru sora ei în vârstă de cincisprezece ani, cât şi pentru tatăl zăvorât în laboratorul său, unde încearcă să le dea de cap provocărilor lansate de bolile autoimune, Kate este captiva obligată să ducă în spinare corvoada muncilor gospodăreşti când altele ajunse la vârsta ei îşi pot permite luxul de a amâna ziua curăţeniei, şi să verifice dacă toate declaraţiile fiscale au fost completate la timp, pentru a nu-l perturba pe genialul ei tată cu astfel de nimicuri. Face slalom cu brio printre amănuntele iritante ale rutinei cotidiene şi îşi mai găseşte timp să o ţină în frâu pe îndrăzneaţa ei soră, pe nume Bunny, o adolescentă mai degrabă atrăgătoare decât spirituală, dar suficient de înzestrată pentru a descoperi cum să înşele vigilenţa unor adulţi, mai puţin a lui Kate, conştientă de succesul precoce al surorii ei în rândul celor de sex opus, ce o pot implica în situaţii riscante.

Kate nu numai că este (fără voia ei) o gospodină desăvârşită, ci şi o femeie ce i-ar fi putut călca pe urme tatălui ei sau care ar fi putut avea o carieră universitară de invidiat dacă în studenţie nu i-ar fi arătat unui profesor cât de mărginit era. Conflictul de idei a dus la exmatricularea ei şi la refuzul de a se încrie la o altă universitate, care să o merite. Ajunsă la 29 de ani, izolată de cele de vârsta ei din pricina refuzului de a se adapta la cerinţele privind exibarea feminităţii aşa cum o percep cei din jur şi la convenţiile falsităţii considerate drept o dovadă a sociabilităţii, tactului şi diplomaţiei, protagonista caracterizată de expresia Ce-i în guşă, şi-n căpuşă îşi reduce orizontul la grădinărit (este pasionată de botanică), la supravegherea cu ochi ageri a mezinei ghiduşe, la jobul de asistent al educătoarelor unei grădiniţe, care îi amestec mereu că poate fi concediată dacă le mai răspunde ironic unor părinţi consideraţi de ea absurzi sau prăpăştioşi, deşi prichindeii neastâmpăraţi o adoră, unii promiţându-i că o vor lua de nevastă când vor creşte mari, şi la drumurile dintre bucătăria casei şi laboratorul tatălui ei ce se preface mereu că-şi uită prânzul doar pentru a face pe Kate să i-l aducă astfel încât să îl remarce în sfârşit pe asistentul său.

Renunţând mult prea devreme la tumultul vieţii sociale promiţătoare, care i-ar fi putut pune în valoare calităţile de femeie independentă, plină de umor, inteligentă, descurcareaţă, neîmblânzită de regulile ipocriziei confundate cu politeţea, şi prea ocupată cu activităţile de menajeră pentru propria familie în anii în care altele ajunse la vârsta ei se desprind brutal de spaţiul parental, tratând cu lejeritate pretenţiile demodate ale rudelor, Kate riscă să îşi vadă existenţa de femeie cu minte ageră consumată în slujba altora, de parcă ar fi o fată bătrână acrită, din secolele trecute. Neîncrezătoare în feminitatea ei, mereu critică precum o pisăloagă ţâfnoasă la adresa lui Bunny, sora ei mult mai abilă în relaţiile sociale, şi lipsită de orice interes comun tinerelor de vârsta ei, Kate ar fi fost candidata perfectă la nefericirea unei neadaptate, a femeii sensibile neînţelese, ascunse într-o carapace aspră, condamnate să poarte pe umeri complexul ratării, al vieţii irosite pentru confortul familiei în detrimentul propriilor aspiraţii. Ar fi trăit probabil cu apăsările sufocante şi cu frustrările celei ce ar fi putut dărui multe oamenilor din jur pentru care a devenit invizibilă, cu excepţia momentelor în care ar fi fost ţinta unor etichetări deloc măgulitoare venite din partea celor ce o consideră îmbătrânită înainte de vreme, ursuză, lipsită de feminitate şi nesuferită. Dar apariţia lui Piotr, un imigrant genial, devenit asistentul fidel şi indispensabil al tatălui ei o face să se privească altfel şi să îşi schimbe priorităţile. Începe să îşi reanalizeze defectele atribuite mai mult de ea însăşi, transformându-le în calităţi datorită modului în care le percepe asistentul preferat al tatălui ei.

Piotr este împins de tatăl lui Kate, un cercetător cam aerian, să o ia de nevastă. Nu statutul ei de fată bătrână îl sperie, mai ales că îi este mai comod să o ştie pe ea la cârma familiei, mereu disponibilă când este nevoie de o servitoare, ci teama de a pierde un ajutor preţios în laborator. Lui Piotr îi expiră viza, iar o căsătorie îi poate facilita obţinerea actelor necesare şederii sale prelungite în Statele Unite. Kate este santajată emoţional pentru a fi sacrificată iar, de data aceasta în numele progresului, neînţeles de zeloşii birocraţi de la Imigrari. Vei asista astfel la rostagoliri neaşteptate ale planurilor şi la nişte dialoguri simpatice şi pline de comicul involuntar generat nu numai de acele diferenţe culturale dintre Kate şi Piotr sau de accentul slav al acestuia, datorită căruia fiecare cuvânt banal şi replică dată causticei logodnice devin spumoase prin contrastul dintre ironia ei ursuză şi calmul lui senin, ci şi de modul în care Piotr îi răstălmăceşte replicile, transformându-i fiecare trăsătură iritantă într-o calitate. Piotr vede în Kate o femeie independentă, spontană, plină de umor şi descurcăreaţă, spre deosebire de cei apropiaţi, care văd mai degrabă lipsa politeţii, a tactului necesar avansării în carieră, incapacitatea de a se deschide spre legăturile sociale şi de a-şi pune în valoare feminitatea.

În ochii lui Piotr, Kate nu mai este o femeie nesuferită, lipsită de graţie şi de interes faţă de trucurile necesare flirtului. Replicile acide, sinceritatea incomodă şi tonul descurajant pentru eventualii pretendenţi, alăturate unei generoase podoabe capilare de culoarea abanosului, îl determină să o declare frumoasă precum o impetuoasă dansatoare de flamenco. Toate încercările unui fals logodnic de a i se baga pe sub piele vor fi sarea şi piperul acestui roman.

Sub interpretarea modernă oferită piesei shakespeariene detectezi o satiră usturătoare legată de societatea care încă mai permite supravieţuirea prejudecăţilor legate de relaţia dintre feminitate şi confirmarea ei în comunitate prin căsătoria devenită proba succesului şi dovada că tânăra intgeligentă posedă şi talentul de a se face dezirabilă. Pe lângă satiră, descoperi o abordare empatică a unor teme valabile în orice secol, precum teama de singurătate, conflictul dintre generaţii, rivalitatea dintre surori, apartenenţa şi conştientizarea dureroasă a inadecvării.

Scorpia - copertaEditura Humanitas Fiction, 2017

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here