Secretul lui Raoul Taburin – O vacanta in Franta idilica

0
534
imagine: Independenta Film

În fiecare vară sunt lansate câteva filme care te fac să consideri biletul de intrare în sala de cinema şansa de a călători în locuri însorite, prietenoase, departe de agitaţia epuizantă. Secretul lui Raoul Taburin este unul dintre ele.

Inspirat de benzile desenate ale lui JeanJacques Sempe, regizorul Pierre Godeau te invită să te bucuri de amiezile inundate de un soare tandru cum numai deasupra unui sat francez pitoresc poate fi. Acest loc se numeşte Saint Ceron şi poate fi considerat al doilea personaj principal. El dă farmecul poveştii, dozându-i ritmul după cel al unei vacanţe de vară. Te vei bucura aşadar de iluzia unei plimbări pe o străduţă care moţăie sub acea lumină magică din sudul Franţei. Nu lipsesc nici irezistibilele imagini cu liniştitele cafenele sau cu brutaria desprinsă dintr-un tablou optimist.

Evenimentele se derulează molcom sub cerul de un azur neperturbat şi armonizat cu nuanţele căsuţelor primitoare. Oraşul pictural mai este înconjurat şi de raiul vegetaţiei în care îţi vine să te scufunzi pentru a redescoperi voluptatea leneviei din copilărie. Aici îşi duce traiul fericit şi Raoul Taburin.

Personajul este interpretat adorabil de actorul Benoît Poelvoorde, celebru datorită expresivitţii sale. Actorul îi dă personajului calităţile derivate din amestecul unei carisme aparte cu trăsăturile amuzante ce ţin de tipologia celui adesea considerat pămpălăul satului.

În ciuda aparenţelor, Taburin este un bărbat de succes în locul natal. N-o fi el înzestrat cu şarmul răpitor al celui născut învingător, dar este însurat cu una dintre cele mai admirate femei. Are doi copii şi toţi îl consideră un pilon al comunităţii sale.

Ce a făcut acest Raoul pentru a fi admirat de toţi, asemenea unui un erou local? El a devenit zeul bicicliştilor datorită calităţilor de mecanic genial. Trebuie menţionat că locul de baştină a lui Raoul Taburin este un punct important pe harta competiţiilor din domeniul ciclismului.

În Saint Ceron, reputaţia unui bărbat adevărat este alimentată mai ales de iscusinţa în manevrarea bicicletei. Nu înveţi să mergi pe bicicletă, nu exişti. Ajungi ruşinea familiei. Nu ai prieteni şi nici de femeia dorită nu te poţi apropia.

Chiar în această comunitate senină, în care bicicleta este preaslăvită, Raoul Taburin a reuşit să păstreze un secret cumplit. Secretul său este precum actele odioase ce duc de obicei la excluziunea socială. Dar nu va gândiţi la vreun act sinistru. Puteţi vizita liniştiţi Saint Ceron. Raoul este inofensiv. Pe el îl bântuie doar faptul că nu ştie să meargă pe bicicletă.

Cum a reuşit cel poreclit Taburin să evite ruşinoasa dare în vileag? Mai ales în orăşelul unde toată lumea cunoaşte pe toată lumea? Vei afla prin flashback-uri comice despre copilăria şi adolescenţa protagonistului.

Afişând expresia facială a unui pămpălău taciturn, Raoul a ştiut să fenteze vigilenţa celor din jur. A găsit mereu soluţii absurde, hilare, însă eficiente. De mic s-a fofilat ingenios din faţa provocărilor. Dar asta nu i-a împiedicat pe vecini să-l creadă un veritabil acrobat pe două roţi. În imaginarul lor, aceştia îi atribuie lui Raoul isprăvi fantasmagorice.

Ar fi trăit mult şi bine Raoul cu secretul său dacă un fotograf care dorea să imortalizeze viaţa simplă, dar fericită a oamenilor din satele pitoreşti ale Franţei nu ar fi vrut să-l pozeze mergând pe bicicletă (i se aduce astfel un omagiu uşor parodic lui Agnes Varda cu al ei Chipuri, locuri). Soţia îl încurajează. Fotograful insistă. Localnicii îl admiră. Aşadar, zeul bicicletei trebuie să îşi reprezinte onorabil satul pentru care pasiunea stârnită de ciclism este de fapt o religie.

Apariţia fotografului carismatic interpretat de Edouard Bael duce la o pendulare între prezentul lui Tabourin şi copilăria alături de tatăl său. În satul unde copiii preluau meseria tatălui, Raoul ar fi trebuit să fie cel mai bun prieten al bicicletei. Tatăl lui fusese poştaşul satului şi folosise tot o bicicletă. Relaţia lui Raoul cu tată-fiu a fost una presărată cu evenimente năstruşnice. Scenele cu ei degajă o candoare dublată de uşoara stângăcie, amintind şi de filmele de altădată.

Secretul lui Raoul Taburin face parte din categoria filmelor care solicită mai degrabă scufundarea în atmosfera jovială a unui loc. Un loc desprins parcă dintr-un basm pentru oameni mari. Pentru cei ce trăiesc într-un mare oraş, Saint Ceron pare ireal. Este un loc scăldat de seninătatea molipsitoare, de un timp îngăduitor. Te întrebi dacă este vorba despre consolidarea unui mit sau de omagiul adus unei Franţe cât se poate de reale, nealterate de globalizare şi de turismul masiv.

Filmul descreţeşte frunţi şi datorită armoniei dintre peisaje şi locuitorii agreabili. Nu sunt nici ei feriţi de metehnele ce se instalează în comunităţile mici: presiunea asupra celui diferit, obsesia pentru omogenizarea devenită unica formă de a fi în armonie cu semenii sau înlocuirea lucidităţii cu miturile despre cutare sau cutare locuitor, ale cărui acţiuni simple sunt distorsionate în memoria colectivă. Însă toate aceste metehne sunt prezentate inofensiv şi duios. Nu vezi răutate, meschinărie, mutre pricinoase.

Secretul lui Raoul Taburin este un film liniştit precum atmosfera atemporală a unui orăşel pitoresc din sudul Franţei. Nu acţiunea îi dă farmecul. Spectatorul este atras mai degrabă de această atmosferă estival-molatică. Regizorul Pierre Godeau mizează cinstit şi echilibrat pe dorinţa spectatorilor visători. de a găsi o capsulă de timp răbdător precum o zi de vară. Pentru ei, un film bun reuşeşte să-i extragă din propriul prezent astfel încât să le valideze credinţa în existenţa unor locuri nealterate de ritmul (uneori) alienant al vieţii de zi cu zi.

 

 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here