Sfarsitul lui Eddy Bellegueule – Noua voce incomoda a literaturii franceze

0
1681

Nu la tragedie şi la moarte se referă cuvântul sfarşitul din titlul acestui roman care a impus o voce proaspătă şi abrazivă în literatura franceză. Sfârsitul reprezintă aici o ieşire din coconul sufocant al vechii identităţi impuse de ceilalţi, pentru asumarea uneia în acord cu sine. Adolescentul Eddy Bellegueule se debarasează de mizeria din jur şi de ura de sine ca de o piele putredă, urmându-şi visul prin singura cale posibilă – evadarea – asemenea oricărui adolescent inteligent nimerit într-un sat plin de troglodiţi aparent incurabili.

Sfârşitul lui Eddy Bellegueule este un roman al devenirii pe care abia îl mai poţi lăsa din mână, în ciuda anumitor pasaje care testează rezistenţa unui cititor empatic şi revoltat în faţa nedreptăţii propagate prin discriminare. Îl citeşti obsesiv, când alert, când lent, pentru a medita asupra miturilor despre o masculinitate represivă, explorată aşa cum o poate face doar un băiat cu minte sofisticată şi o teribilă conştiinţă de sine, aflat la graniţa dintre copilărie şi adolescenţă.

Plin de trimiteri autobiografice – Eddy Bellegueule este adevăratul nume al scriitorului Edouard Louis – romanul este un debut ce are consistenţa psihologică demnă de un film iconic şi forţa percutantă a unei cărţi-mărturii despre transformările interioare din adolescenţă. Este vorba despre acea adolescenţă văzută prin ochii celor dornici de a-şi urma propria cale, dar care sunt consideraţi a fi nişte rataţi în comunitatea din care fac parte.

În anii ce definesc parcursul social al unui om într-o comunitate înapoiată, personalitatea lui Eddy Bellegueule are mai toate ingredientele ce prevestesc ratarea (în ochii celor din jur). Eddy este inadaptat (şi inadaptabil), ostracizat şi considerat pe veci un ciudat al satului. Are gesturi atribuite de plebea ignorantă mai degrabă femeilor. Nici vocea nu pare a fi una de viitor mascul alfa, care bea vârtos încă de la pubertate, face scandal seară de seară la cârciuma localităţii muncitoreşti şi este gata să sară la bătaie pentru a-şi valida forţa. Şi defectele nu se opresc aici. Eddy învaţă bine, ba mai mult, ar putea fi primul din familia lui care să îşi ia bacalaureatul. El nu se lasă de şcoală în adolescenţă pentru a munci precum un bărbat adevărat la uzina în jurul căreia gravitează viaţa localităţii sărace unde s-a născut şi care pare să înghită visurile, condamnând generaţie după generaţie la sărăcia dublată de abrutizare.

Eddy este gay. Dar nu (doar) asta îl face să iasă din decorul virilităţii dezirabile, arhaince, promovate din tată-n fiu în satul natal. Eddy este diferit pentru că mai învaţă şi bine şi pare să ţintească spre un viitor care nu include munca prost plătită. Iar a învăţa bine în lumea retrogradă unde s-a născut Eddy îl face pe un băiat să fie catalogat drept poponar. Disciplina din anii de şcoală, vocabularul civilizat şi dorinţa de a învăţa nu erau aşadar considerate nişte soluţii pentru ieşirea din marasmul sărăciei exasperante, ci semne ale unei masculinităţi diluate. A învăţa bine mai însemna, în lumea lui Eddy, a fi supus, burghez, diferit în cel mai detestabil mod cu putinţă. Nu dădeai cu pumnul, nu îţi etalai tendinţele bahice şi nu intimidai, nu câştigai respectul, nici alor tăi, nici ale comunităţii.

Deşi pare a fi un roman bazat pe abordarea unui subiect ce îl trimite în zona lecturilor de nişă cu teme LGBT, Sfârşitul lui Eddy Bellegueule este de fapt un roman universal, relevant pentru prezent şi cu potenţial de carte reprezentativă pentru cei din viitor, dornici de a înţelege o Franţă mult mai scindată decât pare. De fapt, Franţa este al doilea personaj principal. Este acea Franţă a săracilor, a muncitorimii, ce îl va lua prin surprindere pe cititorul român, care va avea impresia că s-a mutat în ţara iluminiştilor satul cu beţivi şi brute din ştirile mioritice cu tentă morbidă. Singura diferenţă este că-n satul francez înapoiat s-a depăşit epoca privatei din fundul curţii.

În acest sat muncitoresc prins în capcana sărăciei, de unde nimeni nu scapă neatins de ratare şi de nefericirea inecată în alcool, şi unde toţi repetă greşelile generaţiei anterioare fără ca măcar să facă un minim efort de a se sustrage curentului majoritar (că doar sustragerea distruge masculinitatea adevărată), Eddy va încerca mai întâi să devină şi el normal, un bărbat ca toti ceilalţi, să întâlnească fete, să se îmbete, să facă parte din gaşcă, alături de alţi băieţi, urmând legea camaraderiei. La început va face eforturi psihologice vecine cu ura de sine, astfel încât să uite de atracţia pe care o simte faţă de bărbaţi, deşi tot satul a observat-o şi a etichetat-o ferm şi ruşinos. Dar va conştientiza că nu fuga de sine este soluţia, ci fuga de satul natal.

Evocând pubertatea şi adolescenţa din Franţa anilor ’90 şi 2000, Edouard Louis îşi trimite personajul dincolo de raftul cu personaje ce aparţin unei minorităţi puse la zid şi condamnate la neînţelegerea provocată de obtuzitatea majorităţii. Eddy, protagonistul cărţii, nu vorbeşte doar în numele comunităţii LGBT, victimă a unei agresiuni colective repetate, constante. El este, la nivel social, mai degrabă vocea unei Franţe schizoide, care se comportă de parcă nu ar auzi agonia celor săraci, pe care nu îi vezi în filmele chic despre captivantul Paris. La nivel individual, Eddy vorbeşte cutremurător în numele celor ce şi-au planificat încă de timpuriu fuga din locul natal.

Modul în care individualul considerat deviant se întâlneşte cu primitivismul colectiv din planul social nu seamănă cu vechile romane apăsătoare despre omul devorat de propriul mediu ostil, ce îi condiţionează degradarea iminenta. Nu vezi tablouri de un realism dezolant, ci multe scene vii, în care brutalitatea este acoperită de o chemare la înţelegere, dar nu la cea din categoria iertării ce ar părea neverosmilă, ci a unei analize psihologice bogate în revelaţii.

Vei aprecia decizia inspirată a lui Edouard Louis de a scrie de parcă ar derula şirul unor amintiri ce devin cheia înţelegerii unei lumi interioare pe măsură ce întâlnirea cu semenii devine ameninţătoare. Explorarea legăturii dintre protagonist şi vecinii, colegii, posibilele iubite, fraţii, verii şi părinţii din tabăra invinşilor nu este neapărat un şir interminabil de scene şocante. Brutalitatea se manifestă prin detalii ce sfârşesc prin a dezvălui cu totul alte semnificaţii decât cele dureroase bănuite iniţial.

Stilul autorului are prospeţime, dinamism, cursivitatea mărturiei ce te ţine lipit de carte de la început până la final şi acea simplitate a frazei ce nu este un semn al debutantului şovăitor, ci al unei autenticităţi la care ajung scriitorii maturi, ce nu mai au nevoie de găsirea unor formule spectaculoase pentru a expune realităţi incomode, pentru a denunţa vocal nedreptatea. De fapt, nu vei citi un roman al denunţării îndreptate spre comunitatea intolerantă din care facea parte familia lui Eddy, ci spre abandonul unei lumi fără viitor de către cei din Franţa mai puţin vulnerabilă în faţa sărăciei. Aşa cum Eddy era marginalizat în satul natal, acest sat era la rândul lui exclus din cealaltă Franţă, considerată a fi mai civilizată.

Mulţi l-ar putea acuza pe Edouard Louis de tentaţia de a pune greşelile şi metehnele transgeneraţionale din comitatea în care s-a născut pe seama politicii, mai ales după ce anul trecut a fost lansat un alt roman-confesiune scris de el (Qui a tue mon pere), în care denunţă implicarea autorităţilor în degradarea comunităţilor vulnerabile. Într-adevăr, există multe pasaje în care este accentuată ideea legăturii dintre sărăcie şi menţinerea unei comunităţi în iadul înapoierii prin complicitatea autorităţilor. Însă este doar o parte din straturile interpretărilor la care invită acest roman, ce pare mult mai complicat decât o simplă rememorare a unei copilării şi adolescenţe care se cer înţelese, apoi vindecate prin integrarea emoţiilor ce mai tulbură încă prezentul adultului.

Citeşte şi Încetează cu minciunile tale – Prima iubire se poate salva prin scris

God’s Own Country – Curajul de a te ataşa după o partidă de sex

Inceteaza cu minciunile tale – Prima iubire se poate salva prin scris

God’s Own Country – Curajul de a te atasa dupa o partida de sex

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here