Shirley: Visions Of Reality – In cautarea tabloului pierdut

0
562

Gustav Deutsch a îndeplinit fantezia multor cinefili pasionaţi de pictură când a regizat Shirley: Visions Of Reality. A pus cap la cap mai multe compoziţii emblematice ale pictorului Edward Hopper pentru a reda jurnalul afectiv al unei americance, din anii 40 până la mijlocul anilor ’60. Rezultatul? O experienţă hipnotică oferită de o  succesiune de picturi minimaliste, alese pentru a-ţi limpezi retina.

Regizorul austriac a vrut să-i ofere personajului său feminin posibilitatea de a recompune o realitate postbelică după propriile-i viziuni artistice şi politice asupra vieţii. Filmul este de fapt întâlnirea dintre percepţia individuală a evenimentelor cotidiene şi realitatea oficială prezentată la ştiri, din ce în ce mai impersonală. Această realitate este reprodusă de Gustav Deutsch sub forma unui buletin informativ citit de vocea autoritară, fără inflexiuni, a prezentatorului anonim, când radioul era un rege în America. Urmărind impresiile protagonistei, spectatorul îşi poate imagina un dialog între pictorul Edward Hopper şi un Marcel Proust la feminin, care derulează propria realitate cu încetinitorul.

Pelicula poate fi considerată şi o critică subtilă a modului în care viaţa şi credinţele unui om sunt fabricate de curentul social reprezentativ pentru o anumită epocă. Personajul feminin ar vrea să-i reziste acestei realităţi colective politizate, opunându-se prin construcţia unei identităţi personale. Nu vrea să capituleze ideologic în faţa crizelor internaţionale, a ştirilor ameninţătoare despre Cuba sau a greutăţilor abătute asupra teatrelor în perioada recesiunii. Vrea să decidă asupra veridicităţii unor informaţii pe care alţii le iau de-a gata când vine vorba de istoria contemporană şi noul statut al femeii în societate (prinde şi anii ’60, ai marii emancipări).     

Shirley: Visions Of Reality este compus dintr-o serie de picturi ce-au fost reproduse prin decorurile retro. Statice la început, sunt apoi însufleţite de mişcările protagonistei. Ea se aşează mereu în colţul inundat de lumină al camerei-tablou, adoptând mişcările visătoarei meditative. Se uită lung pe fereastra de unde vine zgomotul sălbatic al unei metropole şi începe să-şi deruleze amintirile şi concepţiile despre umanitate. O singură zi (28 august) revine obsesiv în fiecare tablou reprezentând câte un an din viaţa personajului feminin aflat la intersecţia istoriei cu autobiografia.

Monologul protagonistei care imită postura femeilor din picturile lui Edward Hopper sunt precedate în fiecare scenă de vocea masculină fermă, care prezintă un buletin de ştiri la radio. Al Doilea Război Mondial, tensiunile dintre Statele Unite şi Cuba, întâlnirile lui Tito, marşul pentru drepturile omului şi discursul lui Martin Luther King pe muzica lui Joan Baez sunt întâmpinate de monologurile personajului feminin referitoare la criza existenţială a unui artist din perioada recesiunii sau la plictisul cotidian. Deşi traversează deceniile tensionate, care au dus la schimbarea stilului de viaţă al femeilor din lumea occidentală, personajul interpretat de actriţa Stephanie Cumming îţi lasă impresia că trăieşte desprinsă de lume. Nu vrea să preia un rol impus de societate şi devine un observator detaşat, care priveşte marile schimbări de la fereastră, deşi gândurile îi sunt mai lucide ca niciodată.

Angoasele omului contemporan sunt redate în culori puternice. Temerile protagonistei se proiectează asupra unui decor inundat de cromatica dominantă a pictorului Edward Hopper, formată din verde, galben şi rosu. Shirley: Visions Of Reality este un colaj nostalgic de instantenee legate de memorie, alegerile diferite şi asumate, relaţiile de cuplu, visurile artistice şi curgerea timpului între graniţele personale şi ritmul impus de modificările sociale.

Gustav Deutsch a optat pentru suprimarea mişcării. Nu te aştepta la intrigă sau răsturnări de situaţie. Majoritatea scenelor amintesc de un spectacol teatral de tipul one-woman show, deşi protagonista abia dacă se întoarce spre tine, preferând să-şi expună fiecare gând printr-o voce venită din spatele camerei. Jocul actriţei se bazează pe aşezarea corecta în spatiul tabloului reprodus, aproape mereu din profil, uitându-se, spre sursa de lumină. Joacă mai mult din ochi şi din priviri, captivându-te prin francheţea remarcilor despre omul surprins de istorie.

Shirley: Visions Of Realityrămâne un manifest vizual împotriva topirii propriei conştiinte într-o memorie colectivă din ce în ce mai uniformiza(n)tă. Filmul regizat de Gustav Deutsch a închis ediţia din 2013 a Bucharest International Experimental Film Festival

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here