Si, deodata, cineva bate la usa – Creativitate, umor si empatie

0
1153

Etgar Keret îţi aminteşte de ce merită să pariezi pe viitorul prozei scurte. Deoarece proza scurtă îi permite unui povestitor cu har ca în mai puţin de zece pagini să facă tot ce şi-ar dori orice autor ce visează să dea lumii acel roman pe care un critic să-l ridice în slăvi, iar un cititor să-l devoreze, să-l ţină minte, să-l considere o carte de căpătâi, apoi să-l recomande şi celorlalţi.

Mai bine zis, Etgar Keret ştie să îmbine tot ce te poate atrage la o carte memorabilă: originalitatea, empatia faţă de personajele în care te regăseşti, neprevăzutul reprezentat de acel element-surpriză ce răsare de unde nu te aştepţi pentru a te face să-ţi conştientizezi într-un mod securizant fricile, mesajul umanist cu sensuri adânci, umorul inteligent, inventivitatea ce îţi promite o experienţă literară mereu provocatoare, nişte personaje bine conturate şi totodată pline de trăsături ce permit evaporarea certitudinilor. Pe toate acestea le regăseşti în stilul irezistibil al oricăror povestitori ce folosesc un comic tandru ori acid pentru a te face să reflectezi asupra condiţiei umane. Iar Keret face parte din această categorie de autori geniali de proză scurtă, care se ascund în spatele unui stil simplu pentru a masca asul din mânecă, scos abia în ultimul paragraf.

Cele 39 de miniaturi incluse în volumul Şi, deodată, cineva bate la uşă te vor face să le recomanzi insistent prietenilor ce vor o experienţă literară care să îi frapeze, să îi amuze, dar care să fie şi profundă. Mai bine zis, care să îi şi destindă atunci când trebuie, dar să le arate şi problemele omenirii (fără a-i sufoca printr-un ton grav). Citind aceste povestiri în care absurdul pare cât se poate de real, iar banalul cotidian devine ireal prin intervenţia umorului cu tentă aberantă, îţi vine să-l declari pe Etgar Keret un magician care stăpâneşte cele mai bune trucuri de a extrage halucinantul din realitatea plată, aşa cum un scamator scoate iepurele sau eşarfele în culori stridente din te miri ce.

Subiectele abordate nu sunt noi. Regăseşti imaginea afaceristului nefericit, cuplul ajuns într-un impas, femeia amăgită de bărbatul ce nu îşi dorea decât un refugiu sexual temporar când se afla departe de partenera oficială, părinţii care nu îşi mai înţeleg copiii, rasismul, teama de singurătate, dezamăgirea provocată de politicienii demagogi, pierderea fiinţei iubite sau imposibilitatea de realizare a visurilor. Însă odată ajunse în imaginaţia lui Etgar Keret, aceste subiecte fac nişte acrobaţii neaşteptate, care uimesc prin amestecul de flexibilitate, creativitate, stranietate şi excentricitate.

Secretul reuşitei literare a lui Keret se regăseşte în abilitatea acestuia de a şterge graniţele dintre stările aparent imposibil de împăcat. Nimic nou pentru cei familiarizaţi cu prozele ce abundă în umor evreiesc sau cu atitudinea unui povestitor sfredelitor şi deştept, care însă mimează naivitatea, aşa cum o face armeanul William Saroyan în Tânărul neînfricat de la trapezul zburător. Keret reuşeşte să apropie credibil (dar obţinând un efect bizar până la absurd) comicul de tragedie, cinismul de blândeţe, tristeţea de bucuria vieţii, pervertirea de inocenţă, sarcasmul nemilos de compasiune, izbucnirile pătimaşe asumate exuberant de candoarea vulnerabilităţii, narcisismul de autoironie, timiditatea de exuberanţă şi tonul solemn de lejeritatea celui ce nu ia nimic în serios.

Ce te uimeşte şi atrage cel mai mult la stilul autorului este capacitatea de a-i urca pe un piedestal pe cei vulnerabili, învinşi, marginalizaţi, caricaturizându-i în acelaşi timp. Vei fi tentat, la început, să afirmi că nu are pic de milă sau de respect pentru bietele sale personaje, că le tratează marile drame aşa cum tratează textele sfinte un propovăduitor al blasfemiei. Este adevărat, Keret îşi alimentează izvorul nesecat de umor tocmai din marile dureri sufleteşti ale omenirii, mai ales ale semenilor dintr-un Israel surprins fie în perioada conflictelor, fie din perspectiva celor apăraţi de prosperitate sau de statutul social, însă căzuţi victimele unui terorism nevăzut: hazardul, boala incurabilă sau alienarea. Dar tocmai în acest umor se ascunde inepuizabila resursă de compasiune pentru fiinţele umane, indiferent de originile, păcatele, viciile sau apartenenţa culturală.

Vei aştepta nerăbdător şi alte cărţi scrise de Etgar Keret dacă îţi plac autorii ce te aduc mai aproape de semeni tocmai prin abordarea incomodă a slăbiciunilor umane. Keret îmbracă defectele personajelor sale într-o continuă tânjire după celălalt, după afecţiunea care a întârziat prea mult.

Citeşte şi Trei etaje – Dreptatea oamenilor care greşesc

Gramatica lui Dumnezeu – 25 de povestiri memorabile, care nu le vor plăcea habotnicilor

Trei etaje – Dreptatea oamenilor care gresesc

Gramatica lui Dumnezeu – 25 de povestiri memorabile care nu le vor placea habotnicilor

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here