Silver Linings Playbook – orice rau spre bine

0
1006

Când ai văzut ultima comedie romantică care nu te-a făcut să-ți spui: "e doar o comedie, ce vrei? Nu poți cere mai mult. Just play along, intră în joc și în convenție." O comedie despre care poți spune că a fost suficient de realistă cât să nu te facă să te uiți cu indulgență? 

Silver Linings Playbook este acea comedie romantică. Jucată și regizată natural, cu ritm, angrenantă, deșteaptă și convingătoare. Prin definiție bonomă și generoasă.

Tiffany (Jennifer Lawrence) se culcă cu toți colegii de birou, motiv pentru care devine șomeră. Pat (Bradley Cooper) e un caz psihiatric care stă împreună cu părinții. Motivele pentru care au ajuns aici sunt foarte serioase: Tiffany este văduvă și nu reușește să mai relaționeze altfel decât prin sex din cauza sentimentului de vinovăție (vei afla exact contextul în film). Pat a fost instituționalizat pentru opt luni într-un azil, după ce a izbucnit într-un act violent. Motivul: și-a găsit soția la duș cu un amant, în fundal ascultând muzica lor de nuntă. 

Acum Tiffany încearcă să se oprească din seria nimfomaniacă, cu care comunitatea o identifică, în timp ce se pregătește pentru un concurs de dans. Pat face terapie și se ghidează după filosofia silver lining, care s-ar putea traduce în orice rău spre bine. Vrea cu orice preț să își câștige soția înapoi, a slăbit, încearcă să devină o persoană mai bună, dar spre fericirea sau nefericirea lui o întâlnește pe Tiffany. Întâlnirea naște scântei, iar Tiffany recunoaște imediat ce se întâmplă: Pat îi pică cu tronc. De aici totul o ia razna la propriu și la figurat.

Amândoi au probleme de intimitate și sunt maniaci (la modul medical vorbind). Ideea unei povești de dragoste între doi oameni cu probleme psihice e destul de curajoasă, dar tratarea este haioasă și nu riscă mult. De exemplu, în cartea de la care a plecat filmul, Pat își petrecuse câțiva ani în azil. În film situația lui e benignă, cu doar 8 luni instituționalizate.

Tiffany și Pat se potrivesc miraculos în film. Chimia dintre cei doi actori este atât de convingătoare încât a născut întrebări legate de relația dintre ei în afara ecranului. Dintre ei, o prefer oricând pe Jennifer Lawrence (câștigătoare a Globului de Aur pentru interpretare), cea mai simpatică nebună pe care am văzut-o în filme. Fiecare față pe care o face e cu totul nouă, iar livrarea replicilor este foarte proaspătă, într-o voce aspră care mă duce cu gândul la actrițele Hollywoodului clasic. Și nu doar vocea e vinovată. Riscă mult, dar toate alegerile în interpretare le face cu siguranță și naturalețe, ca o mare actriță. 

Dar nu doar ea strălucește. Părinții lui Pat sunt la fel de buni: Robert de Niro și Jacki Weaver. Bradley Cooper are același aer de keeper cu care ne-a obișnuit: bărbat inofensiv dar sexy, foarte potrivit pentru rol.  

Regizorul David O. Russell merită mai mult decât o mențiune. Face să se amestece omogen ingredientele de comedie, film romantic și dramă cu probleme psihice si cele de gambler ale tatălui lui Pat. Îi reușește atât de bine pentru că trage ițele filmului la fel de maniac ca și personajele filmului, rezultând o orchestrație perfect ritmată a scenelor și a actorilor. Nu pierde niciun moment controlul. Multe scene din Silver Linings Playbook sunt atât de legate, încât ar putea fi oricând scurtmetraje de sine stătătoare. 

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here