Sleeping Beauty – Nu exista un Print pentru aceasta Frumoasa Adormita

0
402

Unii oameni îşi înscenează moartea. Eu îmi înscenez viaţaîi spune un bărbat lui Lucy într-un bar, încercând să o cucerească. Ce nu ştie el este că Lucy e deja cucerită din momentul în care s-a aşezat pe scaun.

Lucy se tratează pe sine ca un obiect pe care îl oferă celor interesaţi fără să discrimineze. Vede o putere ciudată în asta. Nimic nu o atinge: nici sexul, nici drogurile, nici măcar indiferenţa. Pentru ea, replica admiratorului nu este doar o înşiruire de cuvinte, este un mod de viaţă.

Lucy (Emily Browning) e studentă cu trei job-uri simultane: chelneriţă, lucrează într-un birou şi participă la un experiment medical. Cu toate acestea, nu pare să-şi poate plăti chiria, iar colegii de apartament sunt din ce în ce mai dornici să scape de ea. Când vede un anunţ în ziar, sună fără să ezite. Ajunge la o vilă unde o întâlneşte pe Clara (Rachael Blake). Aceasta îi descrie job-ul: va fi sedată şi diferiţi bărbaţi vor petrece noaptea cu ea. Lucy este asigurată că nu va fi penetrată. Vaginul tău va fi un templu îi spune Clară cu mândrie. Cuvintele nu reuşesc decât să o irite pe Lucy, care nu crede în puritate, cu atât mai puţin când vine vorba de propriul său corp.

Lucy este desprinsă de viaţă, navigând lumea din jurul său ca într-un vis. Singura persoană cu care poate relaţiona este Birdmann (Ewen Leslie), un alcoolic care se minte că se va lăsa de băutură şi pe care Lucy îl încurajează să bea pentru că asta ştie să facă ea cel mai bine: să ofere oamenilor ceea ce îşi doresc.

Sleeping Beauty (2011), filmul de debut al Juliei Leigh, nu ne oferă foarte multe informaţii despre trecutul protagonistei. Se desprinde vag imaginea întunecată a unei mame alcoolice şi violente şi, în rest, nimic … Doar faţa de copil, inexpresivă şi pasiv-agresivă a lui Lucy.

Trailer-ul filmului tentează prin promisiunile erotice şi cu toate acestea sexul în film aproape nu există. Temele explorate ţin mai degrabă de dorinţa de a controla şi de a fi controlat, capacitatea de a afecta pe cei din jurul tău şi de a te lăsa afectat.

Poate de aceea personajele din Sleeping Beauty duc existențe insulare, fiecare prizonier al propiilor neajunsuri. Lucy este blocată într-un ciclu de autodistrugere pe care aproape îl încurajează. Clara, matroana perfectă, duce o viaţă de aparenţe într-o vilă luxoasă şi cu toate acestea nu pare că ar exista ceva ce ar putea-o face fericită. Apoi sunt clienţii, bărbaţi bogaţi şi bătrâni ce intră în iatacul Frumoasei Adormite pentru a recupera ceva ce au pierdut demult, doar ca să-şi dea seama că nu se poate.

Vizual filmul se remarcă printr-un fir narativ placid: cadre lungi, obiective ce stabilesc o viziune din afară ce ne permite să o privim pe Lucy analitic. Acţiunea se petrece de multe ori în tăcere, dialogul fiind secundar experienţei vizuale. Julia Leigh nu pare să dorească implicarea emoţională a privitorului, intervenţia muzicală fiind aproape inexistentă şi în esenţă livrează un film în tonuri reci şi atent analizate.

Sleeping Beauty nu va avea niciodată un public foarte mare datorită pasivităţii vizuale ce vine să susţină lipsa de control intenţionată a personajului principal. În final, Sleeping Beauty ne spune ceva ce bănuiam demult: nu trebuie să fii adormit pentru a lăsa viaţa să treacă pe lângă tine. O faci foarte bine şi cu ochii deschişi şi din păcate nu există un Prinţ care să te trezească. 

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here