Strain in casnicie – Kusturica s-a apucat de scris

0
988

Cartea Străin în căsnicie este o rafală de comic descătuşat precum instrumentele unei melodii balcanice în mijlocul unei solemne şedinţe de familie. După ce în volumul de memorii Unde sunt eu în toată povestea asta? Emir Kusturica le-a dovedit fanilor săi că poatefi în stare să transpună şi în scris umorul prin care abordează dramele societăţii balcanice şi pitorescul unei regiuni populate cu tipologii umane de-o efervescenţă pestriţă, era vremea să apară şi un debut în proză, deşi vei descoperi sub straturile ficţiunii aceeaşi atmosferă şi aceleaşi tipologii din paginile cărţii autobiografice.

Regizorul ar fi putut scrie un roman plin de umorul negru redat printr-o degringoladă zgomotoasă demnă de acea babilonie ce reunea toate metehnele şi frustrările popoarelor din fosta Iugoslavie, dar a preferat fragmentarea poveştii despre maturizarea puştiului prin ai cărui ochi se vede cel mai bine imaginea cuplului din patria lui Tito în episoade savuroase, când amuzante, când tragice, încât nu vei mai şti unde va fi trasată graniţa dintre plânsete şi râsul în hohote. Aceste episoade sunt delimitate în proze scurte, iar personajele se plimbă dintr-o povestire în alta de parcă ar fi locatarii unei case de tip vagon, unde au fost înghesuite laolaltă persoane din toate mediile, repartizante de partid pentru a umple cât mai eficient spaţiul de locuit.

Golani sentimentali, şcolari cuminţi asteptând vara pentru a vedea picioarele fetelor care urcă lent scările cartierului Gorica din Sarajevo, complicităţi adulterine de tot râsul, părinţi prinşi cu mâţa-s sac şi ajunşi la mâna copiilor, bătăi în fata cabaretelor unde se dezlănţuie un număr demn de burlescul fellinian şi nişte întâmplări trăsnite care transformă dramele sumbre într-o suită de aventuri comice. Emir Kusturica nu se dezice de universul ameţitor plin de sunete stridente şi întâmplări năucitoare din filmele sale, doar că a domolit puţin scenele spectaculoase derulate pe străzile ţinutului natal pentru a muta aproape toată acţiunea în spaţiul interior. Familia înghesuită într-un mic apartament devine sursa replicilor emise de dragul fofilării de la confruntările finale, copilul singuratic trăieşte prima iubire salvatoare chiar în momentul în care plănuia încheierea multor socoteli cu viaţa în mod brutal, iar fuga din calea unui poliţist zelos poate duce spre intersecţia dintre secretele paterne descoperite într-un loc neaşteptat şi prima experienţă erotică. Poate micile peripeţii care fac trecerea de la copilărie la tentaţiile adolescenţei pe fondul unei comedii în care părinţii joacă rolul principal sunt de fapt sursa spectaculosului, oferit nu de nişte elemente vizuale sau întâmplări alerte, ci de umorul rezultat din acea discrepanţă dintre actele ce mimează curajul deghizat în teribilism şi ezitările din timpul pubertăţii.

Cele şase proze scurte incluse în volumul Străin în căsnicie au farmecul unor comedii ce descriu ritualurile de trecere de la copilărie la adolescenţă în fostul bloc est-european, unde accesul limitat la informaţie şi cenzura făceau din orice detaliu tabu privind relaţia de cuplu, infidelitatea unuia dintre părinţi sau activităţile erotice clandestine ale unui adult stimat un trofeu preţios pentru lărgirea perspectivei asupra lumii. Puştiul devenit un personaj-narator comun aproape în toate prozele acestui volum este nevoit să se maturizeze descoperind secretele părinţilor săi, care devin o emblemă caricaturală a cuplului de oameni simpli din fosta Iugoslavie, cu toate discuţiile, reproşurile şi conflictele născute între pereţii mult prea apropiaţi ai unei locuinţe din perioada comunistă. Dar scenele dramatice formează mai degrabă un film tragicomic, viaţa gri a copilului pe cale de a se maturiza devreme semănând cu amestecul dintre scenele filmului Tata este plecat în călătorie de afaceri şi acea senzualitate candidă sub care se ascunde satira usturătoare din filmul Dragostea unei blonde, regizat de Milos Forman. Peste această îmbinare dintre fragilitatea unui copil şi o sexualitate care dă buzna în viaţa lui odată cu izul unei mahalale pestriţe şi ameţeala provocată de pumnul unui borfaş ce-şi apără trufandaua feminină se revarsă toata imaginea pitorească a unui Sarajevo ce aduce, datorită cartierului Gorica, pomenit asemenea unui tărâm al iniţierii, cu maidanul periferiei dintr-un film neorealist.

De fapt, Kusturica nu a renunţat la cinematografie nici atunci când a trecut la scris, astfel încat ai impresia că a reinterpretat şi readaptat marile teme şi obsesii din filmele sale în aceste sase proze derulate cu vivacitatea unei pelicule despre acele peripeţii pe care le-au trăit numai copiii nevoiţi să descopere plăcerile interzise printre clădirile-furnicar gata să tolereze în preajmă nişte magherniţe întesate de personajele marginale împrumutate din Vremea ţiganilor. Contrastul dintre sfioasa naivitate şi limbajul colorat, dintre confortul ascunderii şi curiozitatea de nestăvilt, şi, mai ales, dintre stângăcia infantilă şi asumarea precoce a unei responsabilităţi privind jonglarea tacticoasă cu secretele ce ar putea dintruge reputaţia unuia dintre părinţi fac din primul sărut (Numai vai şi-amar), prima cafteală într-o cârciumă rău famată (Mă rog…fiecare cum simte), prima întâlnire cu literatura (Buricul, poarta sufletului), primul dialog cu hipiotul haşişoman din Vest (Străin în căsnicie) sau din prima experinţă sexuală în compania unei fete având ceva ani în plus nişte explorări aventuroase, ce seamănă cu poveştile grandioase de capă şi spadă, adaptate la universul borfaşilor mărunţi din Sarajevo, sau cu filmele de acţiune în care nişte puberi cam rebeli încearcă să scape de vigilenţa miliţienilor.

Derulate de personajul-copil-viitor-adolescent, peripeţiile din timpul unei iniţieri forţate în lumea virilităţii şi a secretelor din cuplul parental marcat de infidelităţile tatălui urmărit de ochii de spion ai mamei, nu din cauza escpadelor de cal breaz, ci din cauza unei secretomanii păstrate cu sfinţenie în faţa interogatorului despre salariul de funcţionar la Stat, par înfloriturile unui mitoman inofensiv ce vrea să-şi impresioneze ascultătorii pentru a fi luat în serios. Ţesute cu aţă albă, aventurile realist-satirice ale puştiului devenit narator îţi dau impresia că sunt cât se poate de fireşti, de verosimile pentru acel Sarajevo pierdut descris de Kusturica, unde brutalitatea era îmbunată de candoarea dublată de hohotele de râs chiar şi în situaţiile ameninţătoare. O singură poveste pare să ignore ghemul amintirilor deşirate în jurul pitorescului cartier Gorica, prin oferirea unei perspective mitice asupra iubirii, devenite un arhetip desprins din realismul magic balcanic. Este povestea cuplului Kosta-Mlada, din povestirea În strânsoarea şarpelui, în care simbolurile din folclor se varsă peste scenele ce amintesc de luptele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Povestirile din Străin în căsnicie au fost scrise de Kusturica mai mult pentru fanii săi fideli, care i-au apreciat stilul cinematografic deoarece a reuşit să aducă pe ecranele marilor festivaluri de film iconografía unui balcanism pestriţ, prin transformarea stridenţei în artă şi în imagini ireale, în maniera lui Fellini. Prozele din acest volum sunt o reîntoarcere comico-melancolică în timp, mai ales pentru cei ce au copilărit pe maidanele cartierelor muncitoreşti sau de la marginea caselor boiereşti lăsate în paragină pe lângă o nouă fabrică socialistă, şi ţin locul unui calup de pelicule scurte pentru cei cărora, deşi nu mai suportă evocarea traiului cotidian din ţările comuniste sau aluziile politice referitoare la conflictele din fosta Iugoslavie, le era dor de un film regizat de Kusturica.

Editura Polirom, 2015

sursa imagini: www.vreme.com

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here