Sufocare – Maturizarea unui latino-american ajuns pe Taramul Fagaduintei

0
1093

Laureat al Premiului Pulitzer, Junot Diaz reuşeşte în mai puţin de treizeci de pagini ce şi-au propus alţii în romane de sute de pagini: să redea veridic şi memorabil traiectoria existenţială tumultuoasă a unor personaje expresive, pline de contradicţii, oferindu-ţi acea lectură intensă, năucitoare, care să degaje autenticitate şi care să te facă să spui că ai fi pierdut şansa de a cunoaşte o nouă perspectivă asupra lumii dacă nu i-ai fi acordat atenţie.

Cele zece proze scurte prin care a debutat Junot Diaz, incluse în volumul Sufocare, au forţa şi consistenţa unui bildungsroman, umorul dulce-amar dublat de intimitatea unei confesiuni şi magnetismul oricăror poveşti spuse de un personaj care a trăit între două lumi. Povestirile sunt inspirate din experienţele autorului, care a făcut parte din comunitatea imigranţilor veniţi din Republica Dominicană în Statele Unite, pentru a duce o viaţă mai bună.

Majoritatea povestirilor ar putea alcătui un microroman format din flashbackuri şi din frânturi de memorie ce leagă evenimentele din primii ani de viaţă petrecuţi în Republica Dominicană de întâmplările petrecute în anii adapatării la noua existenţă din Statele Unite. De fapt, cele zece povestiri ar fi putut deveni la fel de bine un roman despre devenirea unui puşti ajuns în Statele Unite împreună cu mama şi fraţii săi, pentru a i se alătura tatălui venit înaintea lor cu scopul de a le oferi un trai stabil.

Descoperi în povestea acestui puşti devenit adult un amestec de impresii şi de amintiri din care nu lipsesc aventurile copilăriei din zona rurală a Republicii Dominicane, spaimele, certurile dintre fraţi, primele dezamăgiri amoroase, imaginea unui bunic tandru sau a vreunei mătuşi vesele care dă prima ei petrecere odată ajunsă în State, dorul de casă, învecinarea fragilităţii cu brutalitatea sau revolta faţă de tatăl autoritar, care nu ezită să îşi afişeze infidelităţile de faţă cu propriii copii. Stilul lui Junot Diaz îţi permite să-i însoţeşti personajele, să cutreieri alături de ele cartierele pestriţe din Republica Dominicană, să pătrunzi în sufletul lor pentru a simţi amestecul dintre nostalgie, speranţă, regret şi dezolare, inspirat de atmosfera de la periferia New Yorkului, plină de imigranţi latino-americani.

Aceste povestiri îmbină fluiditatea scriiturii pline de francheţe, autoironia irezistibilă, empatia, realismul, tandreţea, brutalitatea şi observaţiile caustice şi profunde referitoare la problemele multiplelor comunităţi din care este alcătuită de fapt America. Găseşti în prozele scurte ale lui Junot Diaz un portret veridic al unei Americii mereu în schimbare, asemenea unui mozaic în care piesele se înlocuiesc, se deplasează, dezvăluind mereu o altă imagine de ansamblu.

Nu lipseşte nici o temă incomodă întâlnită în romanele-cult despre adevărata faţă a Statelor Unite în relaţia cu străinul. Vei citi pagini despre iluziile şi vulnerabilitatea imigrantului, despre meschina periferie unde cei abia veniţi au vrut să recreeze atmosfera cartierelor din ţara natală şi mai ales despre rasismul, inegalitatea, înstrăinarea, segregarea şi acel sentiment al inadecvării care începe să fie conştientizat de adolescentul sud-american. Dar Junot Diaz nu le redă în registrul dramatic al victimei neputincioase, ci mai degrabă prin tonul celui ce supravieţuieşte găsindu-şi resursele psihologice, umorul fiind esenţial.

În ciuda titlului, care te face să îţi imaginezi calvarul imigrantului într-o ţară neprietenoasă şi alienantă, fiecare povestire are personaje în a căror existenţă mai pâlpâie un licăr de speranţă sau de seninătate. Aceste personaje devin metamorfozele imigrantului surprins la vârste diferite şi în etape diferite ale acomodării. Descoperi ipostaza imigrantului-copil, a celui ajuns la vârsta adolescenţei, apoi a studenţiei, sau a imigrantului-cap-de-familie, ce trebuie să-şi dovedească bărbăţia făcându-şi un rost într-o ţară străină, devenită simbolul prosperităţii în ochii rudelor ce au rămas în Republica Dominicană.

Regăseşti în povestirile din Sufocare toate subiectele ce vor fi dezvoltate în cele din volumul Uite-aşa o pierzi, care l-a impus pe Junot Diaz în galeria marilor autori de proză scurtă din Statele Unite datorită modului în care a redat experienţele şi portretele unei comunităţi, dar mai ales reversul visului american. Totuşi, în ciuda brutalităţii surprinse în anumite pagini şi a impresiei că personajele venite din Republica Dominicană sunt împinse la marginea societăţii, în cartiere insalubre, nu detectezi ura în tonul autorului ce a trăit pe pielea lui dramele imigranţilor priviţi cu suspiciune. În locul urii descoperi umorul care sporeşte efectele realismului şi ale observaţiei sfredelitoare.

Citeşte şi Uite-aşa o pierzi – Povestiri care îţi lărgesc orizonturile

Uite-asa o pierzi – Povestiri care iti largesc orizonturile

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here