The Act of Killing – avem nevoie de gangsteri

0
375

Într-o ţară în care vicepreşedintele are acest tip de discurs: „Cuvântul «gangster» provine din «om liber». Această naţiune are nevoie de oameni liberi! Dacă toţi oamenii ar fi angajaţi la stat atunci am avea o ţară de birocraţi în care nu s-ar mai face nimic. Avem nevoie de gangsteri pentru ca lucrurile să se poată mişca; oameni liberi şi independenţi care să mişte lucrurile. Avem nevoie de gangsteri care să-şi folosească muşchii. Muşchii nu sunt pentru a îi vătăma pe alţii… deşi uneori mai este nevoie şi de asta!” te poţi aştepta la multe surprize.

Dacă în Europa se fac încă eforturi pentru a trage la răspundere torţionarii diferitelor regimuri politice, în Indonezia lucrurile diferă dincolo de orice comparaţie. În această parte din Asia criminalii sunt eroi naţionali, care au salvat ţara de comunism ucigând într-o perioadă scurtă – cam doi ani – aproximativ un million de chinezi, comunişti. Izbânda lor este astăzi glorificată de către tânăra generaţie care aderă majoritar la o organizaţie paramilitară de tip “gangster” – aşa cum se autodescrie – afiliată guvernului indonezian. Acest regim a recurs la toate mijloacele posibile pentru a îşi păstra puterea lăsând mână liberă oricăror grupuri interesate de acelaşi lucru.

The Act of Killing este un documentar realizat pentru Universitatea din Westminster în 2012. La filmări au participat numeroşi producători, printre care Errol Morris şi Werner Herzog, regizor fiind Joshua Oppenheimer. Filmul a obţinut numeroase premii. Asta pentru că afişează cât se poate de obiectiv realitatea indoneziană împrumutând pe alocuri trăsăturile unui reality show. Alături de micile lămuriri istorice pe care le oferă, filmul urmăreşte un grup de torţionari ajunşi acum la pensie dar deveniţi între timp figuri iconice ale luptei pentru libertate. Responsabili pentru un număr incalculabil de crime, aceşti oameni nu sunt chinuiţi de nici un fel de remuşcare. Din contră! Vor accepta provocarea producătorilor de a îşi face propriul lor film de acţiune. Îţi dai seama că ai de a face cu demenţa atunci când descoperi detalii privind volumul lor de muncă şi instrumentul preferat de lucru – un cablu metalic. Sadismul şi groaza îi înconjoară pretutindeni pe aceşti bătrânei zâmbitori care cu drag în inimă îşi joacă cu mândrie propriile lor roluri de coşmar–oameni liberi.

The Act of Killing e o productie dură, greu de urmărit, care nu maschează adevărul şi nu cosmetizează atrocităţile pe care le investighează. Chiar dacă sunt neregizate, puţine cadre sunt lipsite de viziune artistică, fiind demne de fotoreportaje suprarealiste sau de expoziţii de tipul One World Photography. Oamenii arată, puţin spus, cruzime, excentricitate, opulenţă şi vulgaritate. Doi dintre protagonişti au parte de o relaţie pe care spectatorul o va bănui a fi mai specială, cum Herman se afişează în tot felul de ţinute feminine şi locuieşte alături de Anwar, un bunic ce preferă cămăşile înflorate, într-un avion enorm de forma unui peşte mitic. Numeroasele momente bizare sunt datorate celor doi care fluctuează intermitent şi neobosit între demonstraţii îndârjite privind strangularea şi paşi exotici de dans cha cha cha.

Chiar dacă justificarea este un subiect ce este des atins de regizor, prin întrebările sale, astfel de citate care sunt pretutindeni în acest film ne lămuresc fără probleme: „Cu siguranţă Dumnezeu este împotriva comuniştilor” ; „Moralitatea de azi este legată de «Convenţia de la Geneva» dar mâine facem «Convenţia de la Jakarta» şi renunţăm la prima. Crimele de război sunt stabilite de către învingători. Eu sunt un învingător şi îmi permit să le definesc după bunul meu plac”;”Cu acest cablu poţi ucide foarte uşor un om fără să faci multă mizerie”.

No comment…

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here