The Best Exotic Marigold Hotel – “the elderly and the beautiful”

0
319

O calatorie este un prilej de descoperire si reinventare. Afirmatie cu atat mai valabila atunci cand destinatia este India, spatiu care copleseste cu un val de senzatii cu totul noi: daca incerci sa ii opui rezistenta, vei fi rapus; daca te lasi purtat, te va duce el la mal, asa cum observa Evelyn, personajul rafinatei Judi Dench din The Best Exotic Marigold Hotel. La aceasta concluzie vor ajunge si ceilalti turisti seniori ai Hotelului Marigold, interpretati de actori unul si unul: Maggie Smith, Tom Wilkinson sau Bill Nighy. Alaturata si eu turistilor ajunsi in India, am calatorit placut intr-o comedie cu o poveste destul de complicata, interpretari perfecte si umor fin, britanic.

 

The Best Exotic Marigold Hotel (titlu in romana Hotelul Marigold) ar trebui sa fie un paradis al relaxarii, o oaza unde cei de varsta a treia, the elderly and the beautiful asa cum sunt numiti in subtitlu, sa poata petrece o vacanta splendida. Bineinteles ca promisiunile din brosura nu se intalnesc cu ceea ce gasesc turistii la fata locului: hotelul care trebuia sa semene cu palatul unui maharajah este, in realitate, o ‘galbenea’ (marigold) cat se poate de ofilita, relicva invadata de tot felul de zburatoare, cu instalatii nefunctionale si un administrator inzestrat cu flerul managerial al unui pictor de pe malul Senei. Pentru rolul tanarului si bombasticului manager producatorii au mers la sigur cu Dev Patel din Slumdog Millionaire.

 

Iar turistii vin fiecare cu ‘bagajul’ sau: Evelyn (Dench), eleganta si analitica, s-a bazat toata viata pe sotul ei, trezindu-se aproape fara nicun ban dupa moartea acestuia si pusa astfel in situatia de a-si cauta o slujba;   Muriel (Maggie Smith), la inceput doar o britanica acra, mare amatoare de biscuiti HobNobs, dar nu si de persoane de alte etnii, este paradoxal obligata sa accepte o operatie in India;   sotii Douglas si Jean, faliti in urma esecului afacerii fiicei lor, se vad incet-incet obligati sa recunoasca un alt esec iminent, cel al casniciei lor;    pasionala Madge (Celia Imrie) se hotaraste ca nu e prea tarziu pentru a-si cauta un sot, in timp ce Norman (Ronald Pickup), cuceritorul acum speriat de singuratate, refuza sa se impace cu ideea ca zilele sale de glorie au apus. Ceva mai profunda este povestea lui Graham, interpretat cu finete de Tom Wilkinson. Acesta incearca sa regaseasca o persoana din trecut, alaturi de care a trait singura perioada de fericire autentica. Toate aceste povesti se intersecteaza pe fundalul oferit de India, marcand un punct de cotitura in existentele tuturor si schimbari nesperate.

 

Dincolo de problemele personajelor tratate emotionant fara a cadea in patetic, pelicula ironizeaza vacantele accesibile pentru vestici in destinatii sarace de pe alte continente si fenomenul de outsourcing. Legat tot de scenariu, exista o doza de previzibil in felul in care evolueaza situatiile, cliseele nu lipsesc, dar nu se poate altfel in cazul unui film care se construieste la fel ca multe altele in jurul premisei optimiste : everything will be alright in the end, if it’s not alright, then it’s not the end. 

Interesant este modul in care, tinand cont de pleiada de talente, scenariul paleste. Dupa o prima parte promitatoare, acesta pare sa-si piarda din cursivitate, iar umorul treneaza. Pentru o asemenea distributie, replicile par prea usurele, scenariul fiind cumva inegal. Dar dincolo de aceste neajunsuri, The Best Exotic Marigold Hotel are meritul de a aduce cu succes in prim-planul cinematografiei comerciale personaje care nu sunt la prima tinerete, compunand o imagine aproape idilica a vietii la varsta a treia. Iar aceste personaje sunt atat de firesc interpretate de actorii britanici, incat fie si numai pentru distributie, filmul devine un must-see.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here