The Equalizer – Tirbuson pe post de arma letala

0
260

Să dăm cărțile pe față, acest film nu o să concureze vreodată la Premiile Oscar și nici nu pretinde asta, pur și simplu e un one man show întruchipat de Denzel Washington cu obișnuitul său magnetism pe marele ecran sub îndrumarea lui Antoine Fuqua. Aș spune că s-a bazat în totalitate pe acest aspect atât regizorul (Fuqua), alături de care Denzel a punctat o victorie la Oscar pentru rolul din Training Day, cât și scenaristul Richard Wenk (The Expendables), construind un film mult prea lung pentru ceea ce reprezintă și la fel de ,,expendable'' precum aventurile filmice ale lui Steven Seagal.

 

Bazat pe serialul tv din anii 80 The Equalizer, cu Edward Woodward în rolul protagonistului Robert McCall, remake-ul de față nu pare sa aibă prea multe în comun cu seria, nici cu producțiile pline de acțiune și substanță în care a mai jucat Denzel (Man on Fire, Deja Vu, Inside Men) ori colaborarea anterioară alături de Fuqua. Cu atât mai puțin iși au rostul și asemănările cu seria Bourne sau James Bond pe care le-am auzit, deși se simte că aspiră la acestea.  Poate tocmai acest aspect i-a minimalizat eforturile de a se dezlipi de un scenariu haotic, acel amalgam de împrumuturi din alte filme realizate cu mai multă precizie.

Washington interpretează un rol în stilul obișnuit, atât de des întâlnit în genul de acțiune old school, în care îl puteam vedea cu ușurință distribuit pe Jason Statham. Robert McCall, un fost agent guvernamental retras din activitate încearcă să își uite trecutul întunecat cu ajutorul unei noi identități, angajat la un magazin de materiale de construcție și încercând să nu iasă prea mult în evidență.

 

Începutul filmului chiar este bine clădit, cu relația dintre Robert și colegul său de muncă Ralphie (Johnny Skourtis) într-o scenă cu trimitere la Man on fire, în care îl ajută pe acesta să treacă un examen. Însa ceea ce îi oferă personajului său puțină umanitate sunt momentele alături de Teri (Chloe Moretz), o adolescentă forțată către prostituție de gangsteri ruși, dar care aspiră să devină cântăreață. Totuși prietenia ce se înfiripă între cei doi în urma discuțiilor nocturne despre cărțile literaturii universale îi este întreruptă prematur spectatorului imediat ce fata intră la necaz cu mafioții care o ,,aranjează,, bine.

Eroul nostru decide că e momentul să intervină eliminând amenințarea în niște scene de luptă extrem de violente folosind arme improvizate (un exemplu memorabil ar fi tirbușonul pătruns în craniul răufăcătorului), dar nu înainte de a le da o șansă gangsterilor de a lua decizia corectă.

De aici încolo se uită o bucată bună de film de principala motivație a lui McCall, care iși îndreaptă atenția către alte persoane în pericol care nu au vreo legătură cu mafia rusească, iar Teri dispare din peisaj fără explicații pănă la sfârșitul filmului, când scenaristul iși aduce aminte de ea.

 

Acum nu mă înțelegeți greșit, apreciez oricând un film de acțiune sănătos iar acesta a avut din plin scene de luptă inventive și plăcut vizuale chiar și pline de violență grafică, iar Denzel Washington a strălucit în această ipostază oferind și câteva momente comice folosind replici istețe sau oferind idei de reflectat. Din păcate nu au cântărit suficient încât să treci cu vederea restul personajelor de care iți pasă prea puțin că sunt salvate, trecutul lui Robert deloc explorat (nu știm cum a dobândit skill-urile de asasin), forma de OCD de care suferă și apare uneori din motive necunoscute, ca să nu mai vorbim de acțiunile sale neverosimile de a lichida sau tortura răufăcătorii.

 

Deși s-a dorit ca Robert McCall să pară un fel de Jason Bourne, felul în care acesta ieșea întotdeauna nevătămat din situații-limită și era mereu cu un pas înaintea personajelor negative l-au făcut să arate desprins dintr-o revistă de benzi desenate în rol de supererou. Și asta n-ar fi fost un lucru rău dacă foloseau rețeta de succes a serialului Person of Interest, unde se folosesc tehnici mai subtile de sugestie, în care personajul principal John Reese se regăsește într-o situație similară.

 

Când, în sfârșit, primește un adversar pe măsură ca Teddy interpretat foarte bine de actorul australian Marton Csokas, mâna dreaptă a șefului mafiot rus pornit pe lichidarea celui care le-a distrus afacerile, se descotorosește ridicol de ușor de el într-un showdown disputat în depozitul materialelor de construcții asemănător cu scenele capcanelor din Home Alone.

Așadar, dacă doriți o seară relaxantă în care să vă lăsați creierul la ușă și vreți totuși un gen de acțiune cu puțin peste cele de duzină, cu siguranță acest film vă va satisface dorința.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here