The Handmaiden – Doua asiatice de-o data, coplesitoare si periculoase chiar si pentru unul de-al lor

0
1909
imagine: variety.com

The Handmaiden este un film de o senzualitate incandescentă, francă şi explicită, gata să testeze limitele dintre artă şi pornografie, într-un decor fantasmagoric extravagant, care îmbină arta japoneză şi abundenţa decorativă din epoca victoriană. Totuşi, perspectiva unui cineast precum Park Chan-wook evită vulgaritatea printr-un amestec ingenios între umor, estetica niponă, comportamente insolite, ludic şi fragilitatea care se zbate între dorinţele devastatoare şi reîntoarcerea la puritate, între inocenţă şi decadenţa cu prelungiri ce duc spre abisurile psihicului, expuse în metafore lubrice inspirate din literatura asiatică, dar şi din cea europeană. Unii ar spune că s-au întâlnit migala japoneză în explorarea universului feminin, stampele explicite din era de glorie a curtezanelor din Yoshiwara, scenele deocheate specifice romanelor erotice din China epocii Ming şi fanteziile sumbre ale Marchizului de Sade nimerit în cabinetul de curiozităţi al unui aristocrat japonez.

Povestea pe scurt: o tânără naivă din Coreea anilor ’30 este captivă în conacul unchiului cu simpatii japoneze, dar şi victoriene, şi cu apucături de cărturar excentric (în sensul malefic şi caricatural). Când pune ochii pe ea un invitat al unchiului său, moştenitoarea fără o vastă experienţă de viata riscă să devină victima perfectă a unui escroc, fost paznic al unui bordel, care îşi însuşise purtările rafinate ale clienţilor mai de soi ce frecventau stabilimentul, învăţase arta falsificării unor picturi valoroase pentru a-i intra pe sub piele bătrânului ei unchi îmbogăţit din vânzarea unor falsuri. Acest plebeu escroc este gata să se dea urmaşul unor nobili japonezi, punând lipsa banilor pe seama viciilor sale, care l-au ruinat. O ia drept complice pe fiica unei hoaţe celebre, pe care o învaţă cum să treacă drept slujnicuţa credincioasă a moştenitoarei ce ar da orice pentru a scăpa din temniţa diavolului bătrân cu minte bolnavă, ce o ţine captivă pentru a beneficia de averea ei atâta vreme cât rămâne fată bătrână. Dar nici slujnicuţa nu se dovedeşte a fi ceea ce pare, mai ales după ce descoperă că preferă în anumite momente compania femeilor, şi nici captiva bogată, care, asemenea domnişoarelor de familie bună ar fi trebuit să fie o credulă din cauza ignoranţei legate de intenţiile şi nevoile bărbaţilor nu este vulnerabila pe care o credea şarlatanul carismatic, uns cu toate alifiile. Raportul de forţe se schimbă, iar capcanele riscă să-l pună în pericol chiar şi pe cel versat. Atracţia febrilă, pervenitismul, suspiciunile şi trădarea se întrepătrund într-o hârjoană psihologică amuzantă, dar şi terifiantă, în care abundă picanteriile exotismului excentric. Rezultatul: un film antrenant şi din perspectiva narativă, şi din cea vizuală, despre care poţi spune că numai în mintea unui asiatic se putea crea.

imagine: themoviebeat.com
imagine: themoviebeat.com

The Handmaiden, filmul regizorului coreean Park Chan-wook are toate elementele pe care occidentalii pasionaţi de cinematografia şi literatura din ţări precum Japonia, China sau Coreea sperau să le vadă coabitând: amestecul dintre sexualitate şi lirism, dintre tenebros şi grotesc, dintre discreţia gesturilor, voyeurismul macabru şi vizualul explicit, dintre inocenţă şi decadenţă, dintre plăcere şi cruzime, dintre delicateţe şi perversitatea sofisticată precum o stampă migălos executată. Cu alte cuvinte, toate aceste contradicţii şi elemente nu îi mai uimesc pe cei familiarizaţi cu povestirile şi romanele lui Tanizaki sau cu stampele shunga, dar pe cei neiniţiaţi în estetica erotismului sino-japonez (puternic prezent în acest film) îi fac să afirme că asiaticii sunt un picuţ ciudaţi, dar într-un mod al naibii de complicat, având pretenţia să le percepi fanteziile sexuale deviante într-un mod poetic.

imagine: www.thehollywoodnews.com
imagine: www.thehollywoodnews.com

Poţi spune despre The Handmaiden că este un film ce are de toate pentru toţi. Îi satisface şi pe cei dornici să vadă o poveste plină de intrigi spectaculoase şi răsturnări imprevizibile, dublate de erotismul ludic pus în scenă de acele personaje feminine pe cât de ispititoare, pe atât de inaccesibile datorită privirii misterioase. Le oferă şi celor ce preferă un film de artă nişte scene ce vizează un performance ritualizat bizar, cu tentă avangardistă, inspirat din operele scrise de Sade şi pastişate în povestirile orientale citite de protagonistă în faţa unor oaspeţi pentru a-i convinge să cumpere volumele rare ale unchiului ei. Şi mai bucură ochiul şi prin acele decoruri picturale pline de imagini cu obiecte după care li se scurg ochii celor pasionaţi de arta japoneză, fie că este vorba despre cutiuţele de lac pictat, păpuşi delicate, chimonouri elaborate, cu imprimeuri la care visează orice femeie occidentală visătoare, paravane cu pagode, flori şi cocori pe fundal de mătase aurită sau porţelanuri.

imagine: www.nziff.co.nz
imagine: www.nziff.co.nz

Ştiind ce aşteaptă un public occidental de la un film asiatic din zona Coreea-Japonia, din punct de vedere al voluptăţii vizuale, regizorul mizează pe lentoarea mişcărilor ademenitoare ale personajelor femine, pe o tehnică a filmării care, datorită unor lentile speciale, permite o cât mai mare expunere a decorurilor luxuriante într-un cadru şi mai ales pe acea îmbinare dintre sexualitate şi abisal, puternic prezentă, până la explicitul demn de scenele shunga (pentru cunoscători), pe care, spectatorii ce nu au auzit de romanele populare cu tentă erotică din spaţiul sino-japonez din secolele trecute sau de stampele vândute ca pâinea caldă în anii de glorie ai cartierului Yoshiwara, îl pot asocia filmelor cu tentă pornografică. Totuşi, filmul The Handmaiden este mai degrabă legat de tradiţia erotismului japonez decât de reprezentarea pornografică a feminitatii nipone pentru publicul european.

imagine: us.24h.com.vn
imagine: us.24h.com.vn

Considerat a fi cel mai comercial film al lui Park Chan-wook,  The Handmaiden este o creaţie aparte în palmaresul regizorului care a fost premiat în ediţiile anterioare ale Festivalului de la Cannes datorită filmelor: Oldboy (Marele Premiu al Juriului în 2004) Thirst (Premiului Juriului în 2009). Spectatorii care îi cred capabili pe mare cineaşti de asumarea unor libertăţi nelimitate în depăşirea propriului stil, cochetând şi cu detaliile comerciale, vor avea impresia că Park Chan-wook se foloseşte de elementele asociate pornografiei cu tentă orientală pentru a le indica doar lor că s-a hotărât să le joace o farsă celor căzuţi în plasa propriilor fantezii fierbinţi hrănite de un voyeurism al ignoranţei în ceea ce priveşte arta coreeană sau japoneză. Ar putea fi o farsă deghizată într-un film comercial, dar care poate ascunde o reflecţie satirică despre graniţa dintre artă şi vandabil când este prezentat Orientul în lumea occidentală, doar că în locul unui eseu a fost aleasă versiunea unor imagini îndrăzneţe. Decorul unei pivniţe unde se găsea un acvariu în care se încolăceau tentaculele unor caracatiţe (sunt frecvente acele trimiteri spre stampa de un erotism suprarealist ce transformă braţele unei caracatiţe supradimensionate într-un simbol falic invaziv), dialogul dintre bătrânul colecţionar excentric şi tânărul ce dorea să-i păcălească nepoata, dar şi scenele de lesbianism devin oglinda folosită de regizorul coreean pentru a-l pune pe specatorul occidental superficial faţă în faţă cu propriile lui fantezii nemărturisite legate de Orientul Îndepărtat privit exclusiv din perspectiva sexuală facilă şi mai puţin din unghiul avangardist folosit în sondarea inconştientului prin operele unor mari artişti. La un alt nivel, elementele estetice ale filmului pot fi citite sub forma unui cod prin care se interpretează, într-o cheie ludic-parodică, modul în care occidentalul percepe clişeele asociate atât artei nipone sau melodramelor coreene în decoruri medievale, cât şi unei poveşti captivante din propria cultură, plină de intrigi, trădări şi acea solidaritate feminină dusă la graniţa experimentelor sexuale, ce oferă un element comercial pentru publicul masculin.

imagine: www.smh.com.au
imagine: www.smh.com.au

Răutăcioşii ar spune că a fost lăsată subtilitatea de izbelişte în favoarea unui lirism erotic incandescent, în scene mult prea toride pentru un film de artă, deşi explicitul amestecat cu elemnetele unui thriller dark nu se ridica la nivelul stupefiant care dă fiori (şi de groază) al filmelor ce l-au făcut celebru pe alt cineast asiatic răsfaţat la marile festivaluri – Nagisa Oshima. Park Chan-wook a vrut să se apropie atât de mult de publicul său european încât s-a apucat să transpună în lumea Coreei aflate sub dominaţie japoneză acţiunea romanului Fingersmith (tradus la editura Polirom cu titlul Din vârful degetelor), care i-a adus autoarei Sarah Waters nominalizări la cele mai importante premii literare, apoi a fost ecranizat sub forma unui serial produs de BBC şi nominalizat la Premiile BAFTA în 2006. Iar importul acţiunii şi temei nu a părut deloc forţat sau artificial, deoarece a ţinut cont de acele diferenţe culturale dintre spaţiul în care se petrece acţiunea cărţii şi cel al filmului.

Pe lângă o intrigă tentantă şi nişte personaje diabolice, ispititoare mai ales când sunt de sex feminin, romanul scris de Sarah Waters mai furnizează un element esenţial, bine subliniat de însăşi protagonista în paginile cărţii. Este vorba despre acel element comun ambelor culturi: apetitul compulsiv pentru ceremonialuri de o teatralitate aparent absurdă şi complicată inutil (în ochii celor din zilele noastre), care, atât în cazul aristocraţilor europeni, cât şi al celor japonezi permite o mascare a intenţiilor sumbre şi o desfăşurare discretă a manifestărilor indezirabile născute din revolte şi trăiri patinase, înăbuşite de dragul etichetei. Această înclinaţie comună spre ceremonialuri elaborate au transformat într-un basm suprarealist atmosfera închisă a unui conac devenit un spaţiu care favorizează izolarea în propriile fantezii sadice şi groteşti. Când aceste fantezii înfricoşătoare şi emoţii pătimaşe intră în lumea unor personaje tributare unei tradiţii japoneze, prizonieratul într-un mediu conservator ascunde nişte manifestări clandestine în care ies la suprafaţă manii, fetişuri inimaginabile şi o pendulare irezistibilă şi debusolantă între forţă şi fragilitate, între stăpânirea de sine şi pulsiunile explozive, între naivitate şi extravaganţa erotică. Tot ce pare un amestec între gotic, dickensian şi victorian în romanul britanic devine autentic japonez când este transpus din perspectiva contopirii poeticului cu abisalul fanteziilor feminine, al Erosului cu Thanatosul, iar cele două protagoniste întăresc prejudecăţile bărbaţilor care se tem de femei şi de ce le poate mintea.

imagine: www.yugopolis.ru
imagine: www.yugopolis.ru

The Handmaiden este departe de a fi o copiere a decorurilor victoriene din filmele de epocă, aduse în inima unei ţări aflate sub ocupaţie japoneză, dar şi deschisă spre Vest, la care un regizor adaugă nişte scene fierbinţi. Atât decorurile, cât şi mintea personajelor permit o desfăşurare plină de originalitate, demnă de o reprezentaţie oniric-halucinantă a erotismului şi a vizualului nipon asociat acestuia. Dincolo de a fi doar un film accesibil, în sensul în care accesibilul vandabil este considerat o excentricitate în palmaresul unui regizor specializat în filmele de artă premiate la festivalurile europene, The Handmaiden poate fi o parabolă despre forţa devastatoare a dorinţei, dar o parabolă dublată de un ludic gata să parodieze subtil producţiile pornografice. Totodată, filmul poate fi interpretat ca fiind o alegorie, livrată în scene incadescente, despre libertatea feminină, dar fără urme vizibile de mesaje feministe (deşi feministele vor fi de acord cu solidaritatea protagonistelor din acest film, chiar şi într-un simulacru parodic al pornografiei cu personaje având ochii migdalaţi, pentru a-i ademeni în sala de cinema şi pe cei incluşi în categoria public larg, mai puţin elevat, care vrea crime, suspans şi sex).

Filmul The Handmaiden a fost proiectat cu ocazia festivalului Les Films de Cannes a Bucarest.

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here