The Limits of Control sau limitele perceptiei

0
509

Filmul lui Jim Jarmusch, The Limits of Control, poate parea o continuare naturala ale aceleiasi atmosfere stranii, meditative si oarecum misterioase specifice productiilor regizorului american. Dar Limits of Control depaseste in acest film limitele propriei stranietati.

Filmat in Spania si aparut in 2009, productia urmareste indeaproape un asasin profesionist la lucru. Ca si in Broken Flowers, personajul principal este intr-o miscare continua, prilej ce ii va permite sa ia contact cu foarte multe personaje colorate si totodata culte, cu care va interactiona extrem de economicos, strict in scopul misiunii sale.

Intalnirile au loc in cafenele, asadar cei care sunt inca melancolici dupa Coffee and Cigarettes, vor avea parte de ceteva scene vag asemanatore productiei din 2003. De altfel, filmul este impanzit cu diverse referinte culturale, incepand cu muzica si pictura pana la filme precum  La Vie de Boheme sau The Lady from Shanghai.

Hitman-ul, jucat de Isaach De Bankolé – actor francez de culoare- si imbracat mereu intr-un costum elegant, culege pe drum informatii din partea colaboratorilor sai. Aceste informatii vin sub forma unor biletele impachetate in cutii de chibrituri – cu eticheta Le Boxeur, si contin diverse coduri care pot reprezenta orice, de la numere de masina pana la coordonate GPS. Ca misterul povestii sa fie protejat si mai eficient, asasinul schimba doar cateva replicii in tot filmul. Lipsa dialogului este foarte importanta pentru dinamica peliculei, trimitand spectatorul intr-un joc surd al observatiei si al intuitiei, care il face sa isi concentreze atentia doar asupra detaliilor, culorilor si sunetelor; cele mai relevante indicii despre trairile personajului principal pot fi gasite pe fata acestuia, in expresivitatea sa –  chiar si asa una foarte retinuta, dar care spre finalul filmului, la o scena de dans traditional spaniol, va schita un zambet.     

Jarmusch propune astfel o legatura deosebita intre spectator si personajul sau, cei doi ajungand sa impartaseasca un secret important. Crima pe care o pregateste pare sa fie impotriva sistemului – prin uciderea unei persoane extrem de influente; iar datorita interlocutorilor pe care asasinul ii are – fiecare fiind pasionat de cate o arta: muzica, pictura, film etc. – pare ca angajatorul sau urmareste destabilizarea controlului pe care sistemul il are asupra libertatii de expresie, impotriva cenzurii.

Totusi, despre The Limits of Control se poate doar banui. In plus, datorita cadrelor excelente – cu adevarat artistice, se poate vedea in film o detaliata descriere turistico-culturala a Spaniei, care incepe in Madrid, trece prin Sevilia si se incheie Almeria. 

Experienta filmului este una speciala si pare, la prima vedere, libera de orice fel de scenariu prestabilit, cum niciuna dintre miscarile hitman-ului nu poate fi ghicita. Dar, in acelasi timp, pelicula iti trezeste intrebari, pe alocuri de amprenta conspirationista, care par a fi rezultatul unui efort foarte bine pus la punct, calculat si precis, iar eficienta si profesionalismul desavarsit sunt inmanuncheate foarte armonios intr-un personaj foarte interesant. 

Numele filmului releva exact aceasta stare de nesiguranta in interpretare. Perceptia, despre care pe parcursul filmului se emit cateva axiome filosofice, depaseste prin gradul sau de complexitate capacitatea umana obisnuita de intelegere si, astfel,  si pe cea de control. The Limits of Control este un film care nu trebuie inteles ci doar experimentat.

Galerie video

LASĂ UN COMENTARIU

Please enter your comment!
Please enter your name here